NU TE TEME… Christos este viu!

,, După Sabat, în timp ce se iveau zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena şi cealaltă Marie s-au dus să vadă mormântul.

Şi iată că a avut loc un cutremur mare, căci un înger al Domnului a coborât din cer şi s-a dus de a rostogolit piatra şi s-a aşezat pe ea.

Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada.

Gardienii au început să tremure de frică şi au rămas ca morţi.

Îngerul le-a zis femeilor: „Nu vă temeţi! Ştiu că Îl căutaţi pe Isus, Care a fost răstignit!

Nu este aici, pentru că a fost înviat, aşa cum a spus! Veniţi şi vedeţi locul unde fusese pus

şi apoi duceţi-vă repede şi spuneţi-le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morţi! Şi iată că El merge înaintea voastră în Galileea! Acolo Îl veţi vedea!» Iată că v-am spus lucrul acesta!”

Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să-i anunţe pe ucenici.”

NTT05.1 Matei 28.1-10.

Nu te teme…Christos n-a rămas nici pe cruce şi nici în mormânt.

Nu te teme…Christos n-a fost furat de ucenicii lui din mormânt.

Nu te teme…Christos a înviat şi este viu în vecii vecilor. Învierea Lui este garanţia învierii noastre!

Reclame

NU TE TEME… Christos n-a rămas în mormânt!

« A doua zi , cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoţilor şi fariseii s-au adunat împreună la Pilat

şi i-au zis: – Stăpâne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!”

Aşadar, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure , iar apoi să spună poporului: „A fost înviat din morţi!”. Atunci această înşelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!

Pilat le-a răspuns: – Aveţi o gardă ; duceţi-vă şi păziţi-L cum ştiţi!  Ei s-au dus şi au luat măsuri pentru paza mormântului, sigilând piatra şi lăsând garda acolo.

După Sabat, în timp ce se iveau zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena şi cealaltă Marie s-au dus să vadă mormântul. »

Matei 27.62-28.1

Au văzut…

 « că piatra fusese luată de pe mormânt.  A alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic, cel pe care-l iubea Isus , şi le-a zis:

NTT04.30

Atunci Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi s-au dus la mormânt.

Cei doi au început să alerge împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt.

Când s-a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos, dar n-a intrat.

Simon Petru, care îl urma, a ajuns şi el; a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos,

dar ştergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâşiile de pânză, ci era împăturit şi aşezat într-un loc separat.

Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat şi el, a văzut şi a crezut.

Căci tot nu înţeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morţi . »

Ioan 20.1-9

După ce Christos a fost aşezat într-un mormânt în stâncă, a urmat ziua de Sabat. De frică să nu fie furat de ucenici trupul lui Isus, romanii au întărit paza la mormânt. Spre sfârşitul zilei femeile care l-au urmat şi iubit pe Christos au mers să viziteze locul unde a fost pus Învăţătorul. Surpriză…mormântul era gol. Christos nu mai era în mormânt. Toate eforturile oamenilor şi autorităţilor de-al ţine în mormânt au eşuat. Mormântul nu-L putea ţine prizonier pe Fiul lui Dumnezeu.

Nu te teme…Christos n-a rămas nici pe cruce şi nici în mormânt. Nu-L căuta printre cei morţi că nu-l vei găsi. Moartea nu a putut să-L ţină sub lespedea rece a mormântului. Munţi de piatră de ar fi pus peste El n-ar fi putut să-l ţină acolo închis pe vecie. Christos a învins moartea …abandonând-o în favoarea vieţii. Nu te  teme de moarte…Christos a biruit-o! Nu te mai teme de mormânt…Christos l-a părăsit, lăsându-l o mărturie. Dacă Christos n-ar fi trecut prin mormânt, viaţa mea şi viaţa ta s-ar sfârşi la mormânt. Dar Slavă Lui că mormântul este doar un popas în calea către Eternitate.

 

 

NU TE TEME… Christos n-a rămas pe cruce!

,, Era deja cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până pe la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat, iar draperia Templului a fost despicată la mijloc.

Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi spunând aceasta, Şi-a dat suflarea.

Când centurionul a văzut ce se întâmplase, L-a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era un Om drept!”

Toate mulţimile care se adunaseră în faţa acestei privelişti, văzând ce se întâmplă, s-au întors bătându-şi piepturile. Toţi cunoscuţii Lui, inclusiv femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau la distanţă şi se uitau la aceste lucruri.

Şi iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun şi drept, care nu fusese de acord cu planul şi acţiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu. Acesta a venit la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus.

NTT04.29

Când iudeii şi romanii l-au atârnat pe Christos pe cruce… au crezut că au scăpat de El. Crucea era pentru ei locul potrivit să-i producă lui Christos suferinţă. Crucea era pentru ei locul potrivit să-l blesteme şi să-l ocărască.  Crucea a fost locul pe care l-au ţintuit pe Christos să-l vadă mort. Crucea reprezenta pentru ei semnul că ,,s-a terminat” cu Isus Christos, că este la mâna lor. S-a terminat cu învăţătura Lui. Ce gândire simplistă. Numai că Isus n-a rămas ţintuit pe cruce. Un om care l-a urmat şi L-a preţuit pe Christos, a luat trupul lui Christos şi l-a aşezat într-un mormânt. Şi dintr-o dată trupul lui Christos n-a mai fost în faţa ochilor celor ce l-au ocărât, prigonit, crucificat.

Nu te teme…vestea bună este că Isus Christos, cel crucificat n-a rămas pe cruce! Crucea a fost doar un popas pe drumul de întoarcere în glorie. Dacă Christos n-ar fi trecut pe la cruce, viaţa mea şi viaţa ta ar fi fost pironite pentru eternitate pe-o cruce.

NU TE TEME… când auzi ,,s-a isprăvit”!

NTT04.28

Domnul Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, în cei treizeci de ani de viaţă n-a făcut altceva decât să împlinească  Voia Tatălui. Voia Tatălui era să rezolve problema păcatului omenirii, deschizând calea spre mântuirea şi restaurarea omului. Întreaga lucrare de predicare a Evangheliei, săvârşirea de minuni, facerea de ucenici a fost făcută cu un singur obiectiv : să-l proslăvească pe Tatăl pe pământ. Fiecare pas, minune, vindecare, învăţătură, facere de ucenici era perfect ansamblată în planul veşnic gândit de Tatăl. A venit un moment, când lucrarea Lui a intrat « în linie dreaptă ». A fost arestat şi judecat. A fost dus pe dealul Golgota şi aşezat pe o cruce. Acolo a suferit durerea şi batjocura oamenilor şi mai marilor vremii. În timp ce era pe cruce i s-a dat să bea oţet. Acela a fost momentul când Christos a rostit : « s-a isprăvit ». Ce semnificaţie avea acest « s-a isprăvit » ? Ce-a comunicat Christos în acel moment ? Isus când a rostit pe cruce « s-a isprăvit » a spus de fapt că s-a terminat lucrarea Lui, că este săvârşită în întregime, împlinită din toate punctele de vedere şi toată suferinţa s-a încheiat. A fost momentul când şi-a dat duhul pe cruce, murind pentru păcatele noastre, împlinind în acest fel dreptatea lui Dumnezeu. Când privim la această scenă şi ne uităm la viaţa şi lucrarea noastră, s-ar putea să ne bântuie o întrebare :

Când se termină  totul ?

Când vine ceasul. Isus rosteşte la un moment dat…a sosit ceasul. Despre ce ceas vorbeşte ? Era după trei ani şi mai bine de lucrare. Ştia care este punctul final al lucrării Lui. Probabil nu ştia «  ora exctă » când totul se va sfârşi. Acolo pe cruce, în agonia morţii, sorbind din paharul cu oţet a înţels că a venit ceasul. Este timpul ca totul să se sfârşească. De multe ori probabil ne gândim şi noi la momntul când totul se va sfârşi. Ne gândim la ceasul acela. Este însă ceasul pe care nu-l ştie decât Dumnezeu. El are « graficul » cu ora exactă pentru fiecare. Oricât am încerca noi să inţelegem când vine ceasul, ne este imposibil. Ce ştim însă este că pentru fiecare este un ceas, când totul se opreşte, când totul se termină. Când vine ceasul acela, nu mai poţi face nimic. Ce-ai făcut până în ceasul acela rămâne. Nu te teme de ceasul acela ci pregăteşte-te pentru momentul când Dumnezeu spune : stop ! Spune stop lucrării tale sau spune stop alergării tale pe pâmântul acesta. Ce să faci ? să-l slujeşti pe Domnul cu tot ce ai, să trăieşti pentru Domnul cu tot ce eşti.

Când ai sfârşit lucrarea. Isus îşi încheiase lucrarea. Mereu spunea…că lucrarea Lui este să facă Voia Celui ce L-a trimis. A venit o zi când lucrarea pntru care Christos a coborât în lumea noastră , s-a terminat. Ce  înseamnă că s-a terminat? Înseamnă că a fost completă. Că El a făcut tot ce trebuia să facă, pentru a împlini Voia Tatălui. Christos avea obiective clare, pe care le-a împlinit pas cu pas. Ultimul obiectiv ce trebuia împlinit era moartea pe cruce, pentru păcatele omenirii. Odată cu împlinirea acestui obiectiv, totul s-a terminat pentru Christos. Aduceţi-vă aminte şi de apostolul Pavel, cel căruia i-a fost încredinţată lucrarea de propovăduire a Evangheliei la neamuri. Într-o zi, Pavel spune «  mi-am sfârşit cu bucurie calea şi slujba încredinţată ». Terminase şi a treia călătorie misionară. Neamurile cunoscute în vremea aceea auziseră Evanghelia. Pavel ajunse în inima Imperiului Roman cu Evanghelia. La fel ca lui Pavel, Dumnezeu încredinţează fieacăruia o lucrare. Poate este pentru o viaţă întreagă sau pentru o perioadă de timp. Lucrarea ce ţi-a fost încredinţaţtă are obiective şi parmetri clari. Când se termină totul se sfârşeşte. Poate se termină slujirea ta într-o biserică, n-ai ce face trebuie să accepţi că s-a sfîrşit. Poate lucrarea ta misionară şi-a atins ţelul şi totul se termină. Nu te teme când se sfârşeşte lucrarea ce ţi-a fost încredinţată. Acceptă Voia lui Dumnezeu şi lasă-L pe El să te călăuzească la următorul pas.

Când ai terminat alergarea. Isus era pe crucea din Golgota când alergarea lui pe pământ a luat sfârşit. Pavel ajunge la un moment dat , la sfârşitul lucrării sale, în temniţa din Roma , să exclame «  m-am luptat lupta cea bună…mi-am sfârşit alergarea, de acum mă aşteaptă cununa ». Fiecare dintre noi avem un moment când alergarea pe pământ se termină. Ceasul acela îl ştie numai Domnul. În lume, venim pe rând aşa cu îngăuie El şi plecăm pe sărite aşa cum decide El. El stabileşte algoritmul plecării fiecăruia. Când alergarea se termină nu mai poţi face nimic. Nu te teme de acel moment, pentru că nu se termină totul la mormânt . Christos de pe cruce a coborât în mormânt. Dar a înviat şi s-a înălţat la cer. Când se termină alergarea pe pământ începe veşnicia. Cel mai înţelept lucru pe care-l putem face este să nu fim preocupaţi de numărul anilor pe care ni-i dă Domnul ci de calitatea trării lor. Nu te teme să trăieşti fiecare clipă ca şi cum «  ceasul » plecării ar fi mâine şi să lucrezi în fiecare zi ca şi cum ai trăi o sută de ani.

NU TE TEME… să fii ucenicul lui Isus!

NTT04.27

Sunt foarte mulţi care îşi dau cu părerea despre Isus. Unii spun că a fost doar un om extraordinar. Alţii spun că a fost doar un profet. Unii spun despre El că a fost un om bun. Alţii îl pomenesc ca fiind doar fondatorul unei religii. Unii spun că este vrednic de urmat. Alţii spun că este periculos, pentru că duce oamenii în rătăcire. Unii vorbesc pe faţă despre Isus pe când alţii vorbesc pe ascuns despre Isus. Fricoşii vorbesc pe la colţuri despre Isus. Ucenicii adevăraţi vorbesc pe faţă despre Isus, fără nici o teamă. Nu te teme să fii un ucenic al lu Isus. Costă aceasta …dar să ştii că merită. Dacă însă te consideri un ucenic al lui Isus, dar nu ai curajul să vorbeşti pe faţă despre El, ai o problemă serioasă. Sunt lucruri , situaţii şi oameni care te pot determina să fii un ucenic al lui Isus doar cu numele, într-o tătcere şi secretoşenie totală. Sunt aspecte, situaţii şi oameni ce te pot opri să fii un ucenic al lui Isus. Toate au ca numitor comun : frica !

Ce te poate opri să fii un ucenic al lui Isus ?

Reacţia celor din neamul tău. În vremea Domnului Isus, multe noroade mergeau după El. Erau preocupaţi să-l asculte. Erau interesaţi de minunile Lui. Erau marcaţi de învăţătura Lui. Cu toate acestea, în multe momente unii din norod se fereau să vorbească despre Isus pe faţă. Această atitudine era generată de frica pe care o aveau faţă de iudei. Iudeii aveau legea lor. Când Christos a venit cu învăţătura Lui, le-a cam dat peste cap religia iudeilor. Controversele iscate pe tema sabatului sau a legii lui Moise, au produs multă tensiune între iudei şi cei care erau adepţii învăţăturii lui Christos. Până şi ucenicii au fost prinşi în această horă a «  fricii »…aduceţi-vă aminte de Petru care s-a lepădat de trei ori de Christos. Poate şi tu trăieşti aceiaş situaţie astăzi. Te-ai născut într-o familie ce face parte dintr-o religie majoritară şi tradiţională. Învăţătura lui Christos te-a cercetat şi viţa ta a fost provocată la o schimbare profundă. Ai înţeles că eşti un păcătos şi ai nevoie de iertarea pe care numai Christos o dă. Ai înţelesc că fără Christos n-ai nici o şansă să fii schimbat şi salvat. Decizi să faci pasul, dar te apucă frica după prima discuţie cu cei din familia ta. Mama şi tata îţi spun…  «  dacă te pocăieşti » te dezmoştenim. Nemurile tale când te întâlnesc te batjocoresc şi-ţi spun că te-ai prostit. Reacţia celor din familia ta te pune într-o situaţie dificilă. Ţi-ai dori să-l urmezi pe Christos dar dacă se poate …în tăcere, fără mare gălăgie. Ţi-e frică să te botezi de frica celor din casa ta. Dacă vrei să fii un ucenic adevărat al lui Christos, nu te teme să-L mărturiseşti în faţa familiei tale, indiferent cât te costă.

Reacţia celor din anturajul tău. Nicodim nu era oricine. A fost şi el atins de învăţătura Mântuitorului. Era interest şi doritor să cunoască cum poate fi schimbată şi viaţa lui. Îşi dorea o discuţie cu Isus, dar îi era frică de ce vor zice colegii lui de dregătorie. Era interesat de Christos… dar speriat de moarte de reacţia celor din anturajul lui. S-a dus noaptea la Isus, ca nu cumva să-l vadă cineva. Mi-aduc aminte că pe vremea comuniştilor mai vedeam asemena scene. Oameni suspuşi erau cercetaţi de Cuvântul Domnului. Nu aveau curaj să meargă pe faţă la biserică. Se duceau la câte un om al lui Dumnezeu să stea de vorbă cu el. Unii au ţinut-o aşa până după revoluţie, de frica celor din anturajul lor, de frica şefilor , a colegilor. Poate şi tu eşti un Nicodim. Eşti interesat de Christos dar nu ai curaj să vii la El pe faţă. Ţi-e teamă de ce vor zice colegii tăi de multinaţională. Te gândeşti la cum va reacţiona prietena ta… care nu este creştină. Ţi-e frică de reacţia prietenilor tăi de petrecere. Ai vrea să fii un ucenic al lui Isus care îl urmează de la distanţă şi în mod invizibil. Dacă vrei să fii cu adevărat un ucenic al lui Isus, nu te teme să-L mărturiseşti pe El public, fără frică !

Reacţia “sfântocilor” din biserică. Fariseeii erau cea mai cruntă povară pentru cei ce voiau să-l urmeze pe Isus. Fariseii erau « sfinţii » sinagogilor. Ei ştiau totul. Ei aveau o viaţă religioasă « la vedere ». Erau plini de aroganţă şi mândrie. Orice se întâmpla din perspectivă religioasă, trebuia oarecum să treacă prin filtrul lor. Erau atotcunoscătorii vremii alături de saduchei.  Până şi unora din fruntaşii sinagogii le era frică să-L mărturisească pe faţă …de frica fariseilor. Aceşti farisei aveau putere deplină şi nu le era deloc greu să-i dea fară din sinagogă pe cei ce erau de altă părere. S-ar putea să te confrunţi şi tu cu o astfel de situaţie în biserica ta. Să vrei să-L urmezi pe Isus ca un adevărat ucenic şi să te izbeşti de « sfântocii » ce populează biserica ta. Sunt cei care au puterea în cuvintele lor. Sunt cei care dau verdicte. Sunt cei care ştiu totul. Sunt cei prin filtrul cărora trebuie să treacă totul. Sunt cei care au devenit stăpâni pe tot ce se întâmplă în biserică. Dacă vrei să faci ucenici n-ai nici o şansă fără girul lor. Dacă vrei să devii un ucenic al lui Isus o poţi face numai în programele gândite de ei. Trebuie să « joci » cum cântă ei. Dacă nu faci aşa, te izolează. Dacă vrei să fii cu adevărat un ucenic al lui Isus…nu te teme de « fariseii zilelor noastre ». Fă ce îţi spune Christos ! Biserica este a Lui şi ei n-o pot face moşia lor.

Eşti un ucenic al lui Isus Christos în măsura în care îl urmezi pe El fără să-ţi pese ce vor spune cei din familia ta, cei din compania ta şi « sfântocii » din biserica ta.

 

NU TE TEME… crede nu te îndoi!

NTT04.26

Una din confruntările vieţii noastre este cu îndoiala. Berlot Brecht spunea…„Dintre toate lucrurile sigure, cel mai sigur este îndoiala.” Cu alte cuvinte, îndoiala e ceva la ordinea zilei în viaţa noastră. Ne trezim cu ea, umblăm ziua în compania ei şi ne culcăm cu ea. Adică este ceva ce s-a lipit de viaţa noastră, că vrem că nu vrem. Şi dacă suntem sinceri, fiecare ar trebui să recunoaştem că ne confruntăm cu îndoiala destul de des.  Thomas Carlyre spunea ,, Îndoiala însumează pentru om toate nenorocirile posibile”. Să fie oare aşa? Privind cu atenţie la unele situaţii relatate în Sfânta Scriptură, vom identifica cum afectează îndoiala viaţa omului.

Ce face îndoiala?

Te face un om fricos. Ucenicii erau cu Isus în corabie pe mare. Un timp pe care ei îl gândeau relaxant. Pe Isus îl apucă somnul şi se odihneşte. Deodată, vântul loveşte catargul corăbiei şi ucenicii se prăvălesc care pe unde. În locul bunei dispoziţii frica se cuibăreşte în viaţa lor. Sunt speriaţi şi nu ştiu ce să facă. Se duc la Isus şi-L trezesc…,,Doamne nu-ţi pasă că pierim”? Când se uită Isus la ei şi le vede chipul schimonosit de frică le-o spune răspicat: puţin credinioşilor! Un pic am adormit şi cum a venit o furtună v-aţi speriat şi v-aţi ascuns de frică. Poate eşti şi tu într-o asemeena stare. Eşti cu Isus în corabia vieţii tale. Te bucuri de linişte, pace şi desfătare cu El. Şi dintr-o dată vestea că ai o problemă de sănătate îţi taie tot elanul călătoriei. Te apucă frica şi te gândeşti la ce-i mai rău. Şi îndoia se cuibăreşte în viaţa ta. Când ajungi într-un asemeena moment, nu te teme…crede şi nu te îndoi. Isus e acolo, n-a pierdut corabia vieţii tale de sub control.

Pune în evidenţă puţina ta credinţă. Un om din norodul cel urma pe Isus avea o problemă. Fiul lui era curpins de duhuri necurate. L-a dus la ucenicii lui Isus ca să-l vindece. Ucenicii n-au putut face lucrul acesta. Nu l-au putut elibera pe acel tânăr de problemele demonice cu care se confrunta. Omul care avea fiul cu acea problemă apelează la Isus. Acesta îi vindecă şi îi eliberează fiul de posesiunile demonice. Ucenicii sunt contrariaţi. Ei de ce nu au putut face nimic, doar aveau împuternicrea de la Isus să facă asta. Isus le descoperă problema lor: aveau mult prea mică credinţa. Era sub mărimea unui bob de muştar…mică de tot. De ce? Din cauza îndoielii. Poate şi tu te confrunţi cu o poseiune demonică. Un păcat de care nu poţi scăpa. Te duci la unii şi la alţii şi-i întrebi ce să faci. Poate apelezi la unii din ucenicii lui Isus şi nu se întâmplă nimic. Când ajungi într-un asemenea moment nu te teme…apelează la Isus. El te scapă..dar în acelaşi timp îţi arată ce înseamnă să ai puţină credinţă.

Produce confuzie în viaţa ta. La un moment dat ucencii au plecat într-un alt loc împreună cu Isus şi au uitat să ia de mâncare cu ei. Într-un asemena context Domnul le spune să se păzească de aluatul friseilor şi al cărturarilor. Ucenicii credeau că ce le spune Isus este legat de faptul că ei au uitat să ia pâine cu ei. Gândul lor era numai la mâncare şi probabil se îndoiau de capcitatea lor de a pregăti o călătorie. Nici măcar nu-şi mai aduceau aminte cum i-a hrănit Domnul, cu cinci pâini şi doi peşti, pe care-i avea un copilandru în punga lui. Dar Domnul nu le vorbea despre pâinile care hrănesc trupul. De fapt, Domnul îi atenţiona să aibă grijă nu de pâinea ce o produc fariseii şi cărturarii ci de învăţătura lor. Poate citeşti uneori în Scriptură unele pasaje ca acesta. Şi poate după ce citeşti devii confuz şi amesteci lucrurile. Ai auzit predici diferite din acel pasaj, ai citit comentarii despre acel pasaj şi mintea ta este confuză. Fiecare predicator a avut modul lui de abordare. Fiecare autor pe care l-ai citit a scos în evidenţă ce a considerat el de cuviinţă. Îndoiala îşi pune amprenta pe inima ta. Nu ştii după care predică să te iei. Când treci printr-o asemena stare nu te teme să apelezi la Isus. Stai tu cu El şi cu Scriptura şi te asigur că va dispărea confuzia cu privire la acel subiect.

Te face să eziţi în momente cheie. Vă aduceţi aminte de Petru. Când este în corabie şi-l vede pe Isus venind pe valuri spre ei. Deodată îi spune lui Isus să-i poruncască să meragă la El pe apă. Petru coboară din barcă şi păşeşte pe luciul apei. La un moment dat se uită împrejur, se uită în jos. Constată că începe să se afunde în valuri, datorită faptului că a ezitat pentru un moment să privească la Isus. Când şi-a luat privirea de la Isus, îndoiala şi-a făcut loc şi picioarele lui au început să se afunde în mare. Poate şi ţie ţi-a spus Domnul să cobori din barcă şi să începi să umbli cu El pe ape. Lucrarea ce o faci poate fi dusă numai dacă păşeti cu Isus pe ape. Poate ai grijă de oameni care locuiesc pe stradă şi fiecare acţiune a ta între ei …este posibilă numai dacă ai coborât din barcă şi mergi după Isus. Şi când mergi după Isus, El îţi arată pe unde să păşeşti. Şi pe măsură ce păşeşti pe urmele Lui găseşti resursele necesare şi soluţiile adecvate de slujire a aunor asemena oameni. Când  începi însă să priveşti după ajutor în stânga şi în dreapta, constaţi că începi să te scufunzi şi ţi-e tot mai greu să împlineşti acea lucrare. Când vezi că începi să te afunzi…ridică-ţi privirea spre Isus şi nu ezita să mergi pe drumul pe care ţi-l deschide El.

Produce îngrijorare în viaţa ta. Ucenicii la un moment dat se îngrijorau ce vor mânca cu ce se vor îmbrăca. Problema traiului de zic cu zi poare produce multă îngrijorare în viaţa cuiva. Dacă te vei gândi mereu, de unde vei avea bani pentru ca să-ţi ţii copii la şcoală, de unde vei avea bani să-ţi plăteşti casa, de unde vei avea bani să achiţi facturile în fiecare lună…vei deveni un om apăsat de griji. Domnul Isus îi lămureşte foarte repede pe ucenici cu privire la această chestiune. El care are grijă de păsările cerului, de florile câmpului, de vieţuitoare…nu v-a purta de grijă ,,coroanei creaţiunii sale”? Nu te mai teme şi nu te ma îngrijora de viaţa ta şi a familiei tale. Caută mai întâi Împăraţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui…şi El te asigură că îţi va da pâinea ca prin vis.

Aşadar NU TE MAI ÎNDOI…CI CREDE! Crede că dincolo de neputinţele tale, de credinţa ta mică, de şovăieli, de îngrijorări este Christos care are milă de tine şi te ajută să treci peste momentele de îndoială. Nu te teme…crede numai!

NU TE TEME… Domnul are putere să oprească furtuna!

NTT04.25

Furtunile sunt realităţi cu care ne confruntăm fiecare. O boală necruţătoare… stârneşte furtună în trupul nostru. Un faliment în afaceri… stârneşte furtună în buzunarele noastre. Un eşec sentimental… stârneşte furtună în sentimentele noastre. Un păcat…stârneşte furtună în sufletele noastre. Un divorţ…stârneşte furtună în familia noastră. Sunt multe aspecte care genereză furtuni în viaţa noastră. Nu este deloc simplu să facem faţă furtunilor. Este aproape imposibil să învingem furtunile prin propriile noastre acţiuni. Avem nevoie de ajutor. Singurul care poate opri orice furtună din viaţa noastră este Dumnezeu. Nu te teme să apelezi la El… atunci când treci printr-o furtună !

Ce poate face Dumnezeu când eşti în furtună ?

Dumnezeu poate interveni în furtună. Când bate vântul şi zgâlţâie corabia vieţii tale, începi să tremuri şi să priveşti cu groază fiecare pală ce bate asupra ta. Când doctorul îţi descoperă o boală, momentul când îţi comunică acel lucru , este o pală de vânt care izbeşte puternic în viaţa ta. Fiecare examen şi analiză medicală care urmează sunt lovituri succesive ale vântului. Le simţi şi te îngrozesc. Când vântul bate puternic şi constant, nu te teme să strigi către Domnul. Cheamă-l în ajutorul tău ! Când vine El, ceartă vânturile. Intervenţia Domnului în furtuna prin care treci, schimbă starea ta de spirit şi mai ales datele problemei. Nu mai eşti singur. Nu faci singur faţă loviturilor puternice ale vântului pe care-l aduce acea boală în viaţa ta. El îţi dă putere în acea furtună.

Dumnezeu poate îmblânzi furtuna. Uneori furtuna se dezlănţuie asupra ta este  precum valurile mării care lovesc înfuriate ţărmul. Eşti într-un moment delicat în afacerile tale. Constaţi că, rând pe rând, afacerile pe care le ai… ajung la faliment. Îţi vezi economiile spulberate şi te apucă groaza zilei de mâine. Te gândeşti cu ce-ţi vei creşte copii. Te gândeşti din ce vei trăi. Te gândeşti cum vei acoperi pierderile consistente. Nu te teme când treci printr-o asemenea furtună, strigă către Domnul ! El are puterea să îmblânzească acea furtună din viaţa ta. Nu te aştepta să-ţi redea gloria din afacerile tale. Nu te aştepta să-ţi umple conturile de bani. Să ştii însă că El poate să-ţi ofere pâinea cea de zi cu zi, ţie şi casei tale. El poate îmblânzi furtuna financiară ce s-a năpustit asupra ta.

Dumnezeu poate potoli furtuna. Uneori se stârneşte furtuna în casa ta. Nu mai ajungi la consens cu partenerul de viaţă. Vă certaţi din orice. Fiecare întâlnire dintre voi stârneşte furtuna. Cuvintele voastre sunt precum urletul mării înfuriate. Ajungeţi la momentul în care rostiţi cuvântul …divorţ. Teribilă furtună. Psihologii şi pastorii nu vă mai pot ajuta. Când ajungi într-un asemenea moment… apelează la Domnul. Cheamă-l acolo cu tine în furtună ! El ştie să certe vânturile care produc furtuna, El ştie să potolească valurile care s-au ridicat. El poate potoli conflictul dintre tine şi partenerul de viaţă. Nu te teme să-l chemi pe El în furtuna prin care treci în viaţa de cuplu !

Dumnezeu poate elimina cauza furtunii. Sunt păcate pe care odată ce le săvârşim produc furtuni teribile în viaţa noastră. Un furt descoperit produce furtună. Urmează anchete, judecată şi consecinţe. Un adulter produce furtuni în viaţa noastră şi a celor din anturajul nostru. O viaţă trăită în minciună produce furtuni în viaţa noastră. Orice păcat produce furtună în viaţa noastră. O neascultare de Dumnezeu produce furtună în viaţa noastră. Aduceţi-vă aminte de Iona, care n-a ascultat de Dumnezeu să se ducă la Ninive. S-a încăpăţânat şi a plecat cu corabia la Tars. În fapt a păcătuit. De unde ştim ? Aceasta a fost concluzia la care au ajuns cei ce călătoreau cu el spre Tars. Păcatul unuia afectează întreaga comunitate din care el face parte ( familia, biserica, etc). Dacă îl chemi pe Domnul în ajutor în asemenea momente, El poate elimina cauza furtunii. Ce a făcut cu Iona ? A îngăduit să fie aruncat de corăbieri în mare. Ce s-a întâmplat ? S-a oprit furtuna. Nu te teme să apelezi la Domnul când treci printr-o asemeena furtună. Pregăteşte-te însă de ceea ce urmează. Domnul va elimina cauza acelei furtuni. S-ar putea să fie dureroasă acea eliminare, dar e singura soluţie.

Dumnezeu poate aduce liniştea. Câtă linişte au avut cei din corabia ce se îndrepta spre Tars, după ce Iona a fost aruncat în mare. Câtă linişte au avut în corabie ucenicii, după ce Isus a certat vânturile şi valurile. Câtă linişte este în casa ta, după ce tu şi soţia ta aţi fost eliberaţi de lucrurile care v-au dus în pragul divorţului. Când Dumnezeu intervine în oricare din furtunile din viaţa ta, se produce acea stare de linişte. Liniştea pe care o aduce Dumnezeu îţi ofereă pace lăuntrică şi siguranţa că eşti pe mâini bune. Nu te teme în orice furtună… să alergi la Domnul ! Ascultă-i îndemnul ! Urmează-i povaţa ! Lasă-L să intervină aşa cum ştie El ! Bucură-te de liniştea pe care numai El o poate aduce în furtuna ta !