NU TE TEME… mai aşteaptă câteva zile!

Octavian Paler spunea: ,, Uneori aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-aţi gândit vreodată că o aşteptare nu seamănă cu alte aşteptări? Aşteptările diferă între ele ca oamenii. ”

Nu e acelaşi lucru a aştepta trenul care întârzie câteva zeci de minute… cu a aştepta naşterea unui copil care întâzie câteva zile. Nu e acelaşi lucru a aştepta poştaşul să-ţi aducă o scrisoare de la iubită… cu a aştepta rezultatul de la o biopsie. Sunt situaţii şi contexte diferite. Sunt speranţe şi sentimente diferite. Depinde ce aştepţi, de când aştepţi şi după ce aştepţi. Este una să aştepţi să-ţi dai examenul de licenţă şi să termini facultatea şi alta să aştepţi să înceteze furtuna în mijlocul căreia te afli de câţiva ani. Noe era în corabie şi aştepta să înceteze revărsarea de ape şi să poată ieşi din corabie. Trecuseră 40 de zile de cu ploi torenţiale, cu debit de apă care a acoprit până şi vârfurile munţilor. Au mai urmat 150 de zile în care apele au început să se retragă. Şi probabil că tendinţa naturală a oricărui om aflat în situaţia lui Noe ar fi să se grăbească. Odată ce apele încep retragerea..de ce să mai pierdem timpul? Când treci o perioadă lungă printr-o problemă şi ai parte de o furtună teribilă ( o boală, un accident, un proces, un eveniment dramatic…), atunci când aceasta încetează, răbdarea parcă dispare şi ai vrea repede să revii la normal. Îţi doreşti o reabilitare şi relaxare rapidă. Răsufli uşurat şi zici în sinea ta…în sfârşit s-a terminat totul. Atenţie! Nu te grăbi…mai aşteaptă câteva zile!

De ce este bine şi înţelept să mai aştepţi câteva zile?

Pentru că factorul care a întreţinut furtuna din viaţa ta nu a dispărut complet. Noe era în corabie după un potop teribil, care a măturat totul. Ploaia se oprise, apa începuse să scadă. Cu toate acestea apa era prezentă. Încă nu se retrase total. Nu ştiu care este furtuna prin care ai trecut. Poate “ai fost executat” de oamenii religioşi şi zeloşi din biserica ta. I-ai deranjat cu poziţia ta, cu întrebările tale …cu opiniile tale. S-au coalizat împotriva ta şi te-au executat. Apoi deodată s-a întâmplat ceva. Constaţi că cei care erau în grupul celor ce te-au executat…încep să vorbească cu tine. Încep să aprecieze anumite lucruri şi evidenţe ale slujirii tale. Fii atent, nu te grăbi să crezi că totul s-a terminat. Nu te grăbi să te deschizi. Eşti încă vulnerabil. Unii din ei s-ar putea să aibă alte interese. Fii prudent. Aşteaptă să te convingi că intenţia lor esta una bună. Mai aşteaptă câteva zile.

Pentru că locul în care ai ajuns îţi este necunoscut. Noe a ajuns cu corabia pe vârful unui munte. Nu era un loc cunoscut. Ba chiar era un loc izolat de unde aveai ce coborî să ajungi în vale, acolo unde de obicei e mai multă viaţă şi agitaţie. Poate eşti după câţiva ani grei, de şomaj şi lipsă loc de muncă. Deodată ţi se oferă şansa unei slujbe în afara ţării. Ai aşteptat atâta, nu te grăbi. Cunosc cazul unui tânăr care a trecut prin această situaţie de mai multe ori. A ajuns într-un asemenea loc, ba în Cehia, ba în Slovacia, ba în Germania. Mereu s-a grăbit şi n-a avut răbdare. A sărit la prima ofertă. Şi a sfârşit de fiecare dată neplăcut. N-a câştigat cît i s-a promis, a luat şi bătaie, a rămas şi fără bani. De ce? Pentru că nu a avut răbdare să mai aştepte câteva zile şi s-a aventurat într-un loc necunoscut.

Pentru că din locul în care ai ajuns vezi doar o parte din ceea ce este împrejurul tău. Când Noe a ajuns cu corabia pe vârful muntelui Ararat, de acolo s-au văzut doar vârfurile munţilor dimprejur. N-a văzut nimic spre vale şi nimic în vale. Poate eşti după o boală cruntă, care a măcinat o vreme trupul tău. Ai urmat un tratament puternic, trupul tău a reacţionat pozitiv. Ai început să te simţi mai bine. Ai început să mănânci mai bine, ai început să iei în greutate, dar încă eşti într-o oarecare depresie. Eşti încurajat de cei ce te înconjoară, începi să gândeşti pozitiv. Începi să speri într-o vindecare totală. Începi să mănânci din ce în ce mai bine. Nu mai ţii cont de dieta pe care ar trebui să o ţii. Nu te grăbi însă. Fă paşii mici. Tu vezi doar câteva aspecte pozitive în trupul tău după tratamentul de cancer. Încă nu ţi-au venit toate rezultatele. Aşteptarea n-a luat sfârşit. Mai ai răbdare câteva zile, să vezi şi celelalte detalii, să treci toate testele.

Pentru că este bine să cercetezi cu atenţie împrejurimile şi situaţia în care eşti. Noe a trimis un corb apoi un porumbel să afle dacă apele s-au retras. A trebuit să facă lucrul acesta de câteva ori, până ce porumbelul s-a întors cu o ramură verde. Acela a fost momentul când Noe a înţeles că aşteptarea de a ieşi din corabie se apropie de sfârşit. S-ar putea să fi trăit o decepţie puternică în dragoste care te-a zdruncinat din temelii. Încerci să o uiţi sau să-l uiţi. Începi să vezi împrejurul tău alte persoane care ar putea să fie obiectul dragostei tale. Un coleg de serviciu începe să-ţi dea târcoale. Pentru tine..care ai trecut printr-o decepţie, apropierea lui este ,,mană cerească”. E pe punctul să te cucerească cu şarmul lui, afecţiunea şi gesturile pe care le face. Nu te grăbi, sunt doar câteva ,,vârfuri” pe care le vezi. Apleacă-te cu atenţie spre cât mai multe aspecte ale acelei persoane. Încearcă să afli detalii despre familia lui, despre preocupările lui, despre relaţiile lui anterioare. Încearcă să înţelegi cum se relaţionează el la Dumnezeu. Cercetează cu atenţie toate detaliile. Mai aşteaptă câteva zile …până te edifici asupra cât mai multor detalii cu privire la acea persoană. Nu te grăbi. O altă decepţie s-ar putea să te arunce pentru ani de zile în depresie şi deznădejde.

Pentru că trebuie să te asiguri că ai înţeles exact când aşteptarea ta a luat sfârşit. Noe, cu toate că a văzut ramura verde adusă de porumbel, nu s-a grăbit să deschidă uşă corabiei şi să decreteze…aşteptarea a luat sfârşit. Noe a mai aşteptat şapte zile, a dat drumul porumbelului şi acesta nu s-a mai întors. Abia atunci Noe a înţeles că aşteptarea a luat sfârşit. Poate de ani buni eşti frământat de implicarea în lucrarea Domnului. Ai făcut o şcoală teologică ca să te pregăteşti de slujire. Apoi ai început să te implici în lucrarea cu tinerii din biserică. Mai apoi ai început să mergi în misiune în biserici la ţară. Apoi te-ai implicat în slujire caritabilă în diferite orfelinate. Fiecare implicare ţi-a adus un grad de satisfacţie, dar niciuna n-a devenit ,,lucrarea ta”. Într-o zi ai decis să pui capăt acestei frământări şi ai decis să stai o vreme în post şi rugăciune. Doar tu şi Domnul. La finalul acelei perioade, un email a ajuns în căsuţa ta electronică. O invitaţie de la organizaţie misionară. O invitaţie să pleci misionar într-o altă ţară. Nu te grăbi, continuă să te rogi încă câteva zile. Ceva trebuie să-ţi certifice dacă aşteptarea ta a luat sfârşit. Duminica în Casa Domnului, la finalul predicii pastorul face un apel, o invitaţie pentru cei care vor să se dedice lucrării misionare. Acela e momentul când aşteptarea ta a luat sfârşit. Du-te misionar! Nu mai aştepta! Ţi se potrivesc cuvintele lui Octavian Paler ,, Eu am imaginat gări, peroane şi am trăit aşteptările. Acesta a fost, se pare, destinul meu. Aici l-am văzut limpede, ca pe o tablă de şah. De o parte peronul, de cealaltă parte orizontul. Şi între ele ceasul care mă calcă pe nervi.” S-a terminat. De acum eşti pe peronul care te duce spre destinul tău. De pe acel peron vezi acum bine orizontul şi înţelegi exact ce vrea Christos de la tine.

Până ajungi însă pe acel peron, nu te teme să mai aştepţi câteva zile, chiar dacă lungimea lor nu este măsurabilă în ore şi aşteptarea te calcă pe nervi.

NU TE TEME… aşteaptă în tăcere ajutorul Domnului!

William Shakespeare spunea : ,, Aşteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inimă”. Câtă dreptate are când priveşti aşteptarea din perspectiva omenească. Nu e deloc uşor şi confortabil să aştepţi trenul care vine de la Iaşi şi merge spre Timişoara, să fii pe peron şi să auzi că are 60 minute întârziere. Te apucă nerăbdarea, neliniştea şi începi să vociferezi. Îţi aduci aminte de toate momentele când trenul pe care-l aşteptai a întârziat. Nu este deloc plăcut să aştepţi nişte rezultate la analizele medicale pe care le-ai făcut. Te gândeşti mereu…oare ce o să-mi descopere aceste analize. Nu este deloc uşor să fii şomer şi să aştepţi în fiecare zi actualizarea listelor cu joburile vacante. Toate aşteptările îţi produc o durere şi o nelinişte sufletească. Profetul Ieremia a fost martorul unei aşteptări pe care poporul Israel o avea, după groaznica pustiire a Ierusalimului şi durerile provocate de pedeapsa adusă de Domnul peste poporul Israel. Ieremia suprinde starea poporului zdrobit de Dumnezeu care aştepta îndurarea lui Dumnezeu. Numai că îndurarea lui Dumnezeu era legată de pocăinţa lor. Iar aşteptarea lor nu era marcată ca timp ci ca atitudine. Trebuiau să aştepte în tăcere ajutorul Domnului.  Privind această imagine se ridică câteva întrebări legitime, la care putem găsi în contextul versetului citat…răspunsuri.

Când trebuie să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului?

Când Dumnezeu a îngăduit să porţi un jug. Ieremia spune că este bine pentru orice om să poarte o povară în tinereţea lui. Şi povara îţi este dată să o porţi pentru formarea ta. Povara  nu este identică pentru toţi oamenii. Ea este specifică…adaptată de Dumnezeu nevoii tale de formare. Poate este o şcoală vocaţională în care un maistru se poartă cu tine cu multă duritate. El face lucrul acesta pentru a topi mândria şi egoismul din tine. Poate este o erupţie de coşuri pe chipul tău de fată, chip la care ţii foarte mult. Dumnezeu îngăduie aceasta ca să înveţi că adevărata frumuseţe vine din lăuntru nu din afară. Poate este o dioptrie puternică pe care Dumnezeu o îngăduie peste ochii tăi, ca să porţi pentru o vreme ochelari şi să înveţi să priveşti lumea prin ochii lui Dumnezeu. Când ai parte de asemenea poveri…nu te teme, aşteaptă în tăcere ajutorul Domnului.

Când Dumnezeu îngăduie să fii călcat în picioare. Te trezeşti deodată că eşti desconsiderat şi călcat în picioare de colegii tăi. Râd de tine că eşti pocăit. Te batjocoresc. Spun despre tine fel şi fel de lucruri. Mi-aduc aminte de cei cinci ani petrecuţi la CFR sub această presiune şi batjocură. Nu mi-a fost deloc uşor. Mă uitam adesea în sus şi întrebam:… de ce Doamne? …până când Doamne? Şi culmea acelui moment a fost în ziua în care am împlit 25 de ani. Şeful m-a pus toată ziua să mut gunoaiele din cele două containere pline în altele goale. A trebuit să învăţ lecţia umilinţei şi să aştept cinci ani izbăvirea. Când ai parte de asemenea jug ori bătaie de joc chiar dacă este greu…aşteaptă în tăcere ajutorul Domnului.

Când Dumnezeu îngăduie să fii nedreptăţit. Poate ţi s-a făcut o nedreptate. Cineva din anturajul tău a lăsat să se înţeleagă că tu eşti vinovat de o situaţie care s-a abătut asupra clasei tale, a companiei unde lucrezi sau a bisericii în care te închini. Eşti izolat , desconsiderat şi nedreptăţit. Ţi se refuză orice explicaţie. Eşti evitat şi considerat vinovat de un lucru pe care nu l-ai făcut tu. Când Dumnezeu îngăduie aşa ceva în viaţa ta, o face pentru ca tu să înveţi ce înseamnă să fii nevinovat şi să plăteşti pentru vina altora. Nu-i un jug uşor…dar e jugul care te ajută să-l înţelegi pe Christos, care a trebuit să plătească pentru păcatele tale chiar dacă El era fără păcat. Când se întâmplă să ai o asemenea experienţă…aşteaptă în tăcere momentul când Dumnezeu îţi va face dreptate.

Ce înseamnă să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului?

Să stai singur sub acel jug. Când Dumnezeu îngăduie o povară în viaţa ta…nu-i trage pe cei din anturajul tău, familia ta, prietenii tăi sub jugul tău. E povara ta…nu ezita s-o duci singur. Asta nu înseamnă să nu împărtăşeşti trăirile tale ci înseamnă să nu-i faci pe cei din jurul tău să se simtă vinovaţi de experinţa ta. Cât timp să stai singur? Nu ştiu să-ţi spun exact. Ce ştiu… este că Dumnezeu este cel care are calendarul prelucrării tale personale după chipul şi asemănarea lui Christos. El ştie cel mai bine cât timp este nvoie pentru formare şi disciplinarea ta.

Să taci. Este cel mai înţelept lucru pe care-l poţi face. Ieremia spune ,,să-ţi umpli gura cu ţărână” într-o asemenea perioadă de aşteptare. Ştii de ce? Ca să nu poţi vorbi. Când porţi o povară, când suferi o nedreptate, când eşti călcat în picioare, firea din tine te îndeamnă să strigi. Atunci acuzi pe toată lumea. Atunci vezi vinovaţii închipuiţi de tine. Atunci vorbeşte din prisosul inimii… limba ta. De aceea este indicat în vremea când aştepţi în tăcere ajutorul Domnului…să taci. Nu vorbi cu nimeni. Vorbeşte doar cu Domnul. Nu spune vorbe care s-ar putea să le regreţi. Taci şi nădăjduieşte că vine ziua când aşteptarea va lua sfârşit.

Să nu reacţionezi. Când porţi o povară, când eşti nedreptăţit sau călcat în picioare de oameni, tendinţa naturală este să ripostezi. Ieremia sugerează un alt mod de abordare…lasă-te lovit şi ocărât în continuare. Şi vorbele lui sunt întărite de Christos, care ne învaţă nu să reacţionăm atunci când ni se face o nedreptate ci să întoarcem şi celălalt obraz. Nu câştigi nimic şi nu înveţi nimic din acea experinţă dacă reacţionezi. Stai cuminte în banca ta, lasă-i pe toţi cei care Domnul le îngăduie să te lovească…să-şi facă treaba. Nu încerca să-i opreşti tu. Tratează-i cu dragoste. Nu uita dragostea frânge ura. Aşteaptă în tăcere ajutorul Domnului…binecuvântând şi nu blestemând.

Ce face Dumnezeu în timp ce tu aştepţi în tăcere ajutorul Lui?

Se uită la tine. Te priveşte şi analizează modul în care te porţi în situaţia prin care treci. Se uită să vadă dacă ai învăţat lecţia predată. Se uită cât de mult te-a format în asemnănarea lui Christos acea povară. Te studiază atent.

Nu te părăseşte. E lângă tine. E în povara ta. E acolo în nedreptatea ce ţi s-a făcut. Nu îngăduie presiune mai mare decât poţi tu purta. Când nu mai poţi… te ridică. Când nu mai suporţi… te încurajează. Când eşti pe punctul să-ţi pierzi nădejdea…te umple de credinţă.

Intervine la momentul potrivit. Ştie când să spună stop poverii, batjocurii sau nedreptăţii ce ţi se face. Are calendarul exact al intervenţiei. Şi atunci când intervine El, dispare jugul, bătaia de joc sau nedreptatea ce ţi s-a făcut. Şi deodată vezi lumina de la capătul tunelului!

Ca să experimentezi bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu în povara pe care o porţi… trebuie să aştepţi! Alexandre Dumas spune :        ,, Aşteptare, aşteptare! Toată înţelepciunea omenească e cuprinsă în acest singur cuvânt. Cel mai mare, cel mai puternic şi cel mai iscusit e cel care ştie să aştepte! “

Nu te teme…aşteaptă în tăcere ajutorul Domnului, care vine la momentul hotărât de El.