NU TE TEME… când eşti trădat de un prieten!

Aristotel spunea: „Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpâneşte toate bunurile lumii.” Este dificil să trăim fără prieteni, este aproape imposibil. Cred că fiecare am avut sau avem cel puţin un prieten. „Un prieten este cineva care te cunoaște așa cum ești, înțelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit și te lasă să crești în continuare.”( William Shakespeare). Ai asemeena oameni în compania ta? Dacă da, înseamnă că ai prieteni. „Prietenia este precum banul: ușor de realizat, dar greu de păstrat.” (Samuel Butler). Prietenul pe care-l ai poate fi unul adevărat sau unul fals. „Prieten adevărat e cel care, chiar dacă te cunoaște bine, continuă să te placă.”( Elbert Hubbard). Bucură-te când ai parte de un asemenea prieten. Fii însă atent că s-ar putea să ai parte şi de prieteni din interes, prieteni falşi. Emil Gârleanu spunea :„Nimic nu e mai amar decât otrava prieteniei false.” Cu siguranţă că atunci când există o relaţie de prietenie sunt şi momente delicate. Suntem oameni şi putem greşi în relaţii. „Prietenia nu poate fi dusă mai departe dacă nu suntem în stare să trecem peste mici greşeli.”(Jean de la Bruyere). Frumuseţea unei prietenii este dată de rezistenţa ei în timp, în ciuda problemelor cu care a trebuit să se confrunte. Isabel Allende afirma: „Adevărata prietenie rezistă timpului, distanţei şi tăcerii.”  Timpul este un test al prieteniei. Cineva  a spus că  „Timpul verifică prietenii aşa cum focul verifică aurul.”  Are prietenia limite? Până unde merge prietenia? „Prietenie înseamnă să fii alături de cineva nu când are dreptate, ci când greşește.” spunea André Malraux. Prietenia trebuie preţuită. Un prieten bun este o binecuvântare pentru orice om. Tudor Arghezi face o remarcă „Puţini sunt oamenii care-au învăţat să preţuiască prietenia.”. Şi omul care nu preţuieşte prietenia şi implicit prietenul renunţă uşor. N-ai trăit momente când te-ai simţit trădat de prieteni? Sunt cele mai cumplite şi penibile momente. Sunt trăiri pe care n-ai dori să le experimentezi. E o suferinţă căreia cu greu îi faci faţă.

Ce se întâmplă când eşti trădat de un prieten? Cum se comportă în relaţia cu tine?

Te părăseşte şi fuge de tine. Pur şi simplu nu mai stă în anturajul tău. Nu-ţi mai răspunde la telefon sau la mesaje. Te evită. Face în aşa fel încât să nu vă întâlniţi. Nu-l mai interesează deloc persoana ta, ca şi cum n-ai exista. Te şterge şi din facebook.

Te aruncă precum un dinte stricat. Cu siguranţă că ai avut dinţi stricţi pe care dentistul i-a scos. Aşa ajungi tu pentru prietenul care te trădează. Devii o persoană fără valoare. Devii o persoană care nu mai are nici o importanţă. Devii o persoană care deranjezi. Devii o persoană de care el vrea să scape, să se debaraseze. Devii o persoană care-i strici anturajul.

Se depărtează de tine. Începe să ţină distanţa. Cât mai departe. Cât mai puţine vorbe. Dacă se poate se depărtează de anturajul tău, de grupul tău mic. Păstrează o relaţie protocolară. La biserică te salută cu pace şi se scuză că trebuie să plece, că are o slujbă de făcut sau vrea să ocupe un loc în sală. Pe stradă îţi face cu mâna şi grăbeşte pasul când te vede. Dacă poate foloseşte prima trecere de pietoni.

Te urăşte. A ajuns să nu-şi mai dorească prezenţa ta. Dacă până nu demult îi făcea plăcere în compania ta, savura cuvintele tale, venea cu pasiune şi drag la întâlnirile grupului tău mic, deodată pauză. Din cuvintele de apreciere au mai rămas doar automatismele. Începe să asculte toate vorbele rele spuse despre tine, fără să verifice dacă ce s-a spus este şi adevărat. Începe să aibă sentimente de repulsie faţă de tine. Începe să se înstrăineze de tine.

Se întoarce împotriva ta. Îl vezi dintr-o dată că se raliază cu cei care nu te suferă. Trece în tabara cealaltă, chiar dacă tu nu eşti în vreo tabără. Începe să se folosească de discuţiile private purtate. Dă din casă, cum se spune. Pas cu pas din prieten se transformă mai întâi în idiferent şi apoi în duşman.

Râde de tine. Deschiderea ta pentru el devine o vulnerabilitate pe care o exploatează. Ştiind anumite lucruri din timpul relaţiei de prietenie, începe să te compătimească şi apoi începe să râdă. Deodată devii obiectul batjocurii lui.

Te lasă singur.De multe ori pierderea unui prieten te duce la izolare. Simţi cum oamenii te evită ca şi cum ai avea râie. Te lasă să te confrunţi tu cu gândurile şi întrebările tale. Nu îi pasă de tine deloc. Se bucură că te vede singur, fără prieteni. Şi o spune cu pasiune: aşa-i trebuie!

Când trăieşti asemenea stări… nu te teme şi nu deznădăjdui! Tocmai ai descoperit că cel care spunea că ţi-e prieten a fost un pseudo-prieten. Pentru că dacă îţi era un prieten adevărat n-ar fi făcut nici una din lucrurile enunţate mai sus. De ce? Răspunsul ni-l dă înţeleptul Solomon în Proverbe 17:17 ,,Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate”. Şi totuşi dacă prietenii te trădează ce-ţi mai rămâne? Îţi rămâne prietenia cu Isus. El, afirmă clar şi răspicat :,, Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu.(Ioan15:14). Nu te teme chiar dacă prietenii te părăsesc, Isus nu te păseşte! Nu te teme când ai parte de dezamăgirea unor prieteni. Isus… prietenul cel bun nu te dezamăgeşte niciodată.