NU TE TEME… izbăvirea vine!

Poate eşti într-o situaţie fără ieşire, îţi pui întrebări privitoare la viitorul tău, te zbaţi cu neliniştea ce ţi-o aduce problema cu care te confrunţi, nu vezi lumina de la capătul tunelului şi totul pare negru în faţa ochilor tăi. Din punctul tău de vedere nu mai vezi nici o ieşire, te-ai resemnat şi aştepţi cu groază scurgerea timpului, cu ochii pironiţi spre nicăieri, cu sufletul tremurând şi cu cu o întrebare care te macină porfund…oare de ce am ajuns aici după ce am propovăduit Evanghelia doar?

Nu te mai frământa, nu te mai zbate, nu te mai teme…izbăvirea vine, atunci când nici nu mai visezi . Numai că ea vine în termenii stabiliţi de Dumnezeu. Când mă uit în cartea Faptele Apostolilor, văd acolo trei momente când Dumnezeu aduce izvăvirea într-un mod miraculos şi într-un moment în care apostolii, Petru, Pavel şi Sila nici nu visau la aşa ceva.

Apostolii propovăduiau Evanghelia şi prin mâinile lor se făceau multe semne şi minuni. Lucrul acesta a devenit deranjant pentru preoţii cei mai de seamă şi cărturarii acelei vremi. Erau deranjaţi de efectul lucrării apostolilor. Religia lor era deranjată de aceşti urmaşi ai lui Christos. Singurul lucrru pe care au ştiut să-l facă, a fost să-i arunce pe apostoli în temniţă. Au crezut că odată închişi, vor  scăpa de entuziasmul ce a cuprins lumea din vremea aceea, minunile şi propovăduirea Evangheliei. Când s-au văzut în temnită, probabil că apostolii s–au gândit la ce se va întâmpla cu ei şi mai ales cu lucrarea pe care trebuiau s-o facă. Nu cred că a fost un moment uşor pentru ei. Nu ştiu dacă s-au gândit că vor fi eliberaţi mai devreme sau mai târziu de acolo. Poate şi-au pus problema că nici nu vor mai scăpa teferi din temniţă.Deodată un înger al Domnului a dechis uşa temniţei şi pur şi simplu i-a scos afară. Cred că s-or fi şi speriat de un asemenea moment. Nu se aşteptau la o asemenea izbăvire. Era cu adevărat o minune pe care Domnul o făcea nu prin ei ci cu ei. Odată ajunşi afară, îngerul le-a spus clar: mergeţi în Templu şi continuaţi să spuneţi oamenilor tote cuvintele vieţii veşnice! Nu te teme când eşti într-un moment întunecat din viaţa ta, când eşti izolat şi pus deoparte de oamenii religioşi, deranjaţi de mesajul şi râvna ta pentru Christos. Vine momentul eliberării tale, când ceea ce ei au făcut faţă de tine nu va mai conta deloc. Vine momentul izbăviriri. Şi când Dumnezeu te scoate din temniţa unde te-au arucat ,,preoţii şi cărturarii” tu continuă să-l propovăduieşti pe Christos.

La un moment dat, împăratul Irod a pus mâna pe unii din Biserică, cu gândul de-ai chinui. L-a ucis pe Iacov fratele lui Ioan. Şi când a văzut că norodului place acest mod de tratament aplicat creştinilor, l-a luat şi pe Petru şi l-a aruncat în temniţă. Avea de gând să-l judece, ca să dea o nouă satisfacţie mulţimii. Ca să fie sigur că are pe cine judeca şi că nu-l fură sau eliberează cineva din temniţă, a pus patru grupuri de câte patru soldaţi să-l păzească. Şi n-a fost suficient, l-au legat de mâini cu două lanţuri, că dacă cumva se rupe unul să rămână celălalt. Pe deasupra au pus şi pază puternică la poarta închisorii. Interesant este faptul că în ciuda situaţiei delicate în care era, Petru dormea liniştit. Deodată un înger al Domnului vine lângă el şi o lumină puternică se aprinde în temniţă. Îngerul l-a trezit pe Petru şi i-a spus să se scoale. S-a întâmplat un miracol, lanţurile i-au căzut de la mâini. Apoi îngerul i-a cerut lui Petru să se îmbrace, să se încalţe şi să-l urmeze. Îngerul l-a scos afară, trecând pe lângă toate grupurile care păzeau. Poarta principală a închisorii i s-a deschis, au ajuns pe uliţa care dădea la puşcărie. Petru a realizat atunci că este cu adevărat liber. Şi când şi-a dat seama că este liber s-a dus ţintă spre casa Mariei, unde o mulţime de fraţi şi surori se rugau pentru el. A fost o surpriză imensă pentru ei, să vadă că cel pentru care se roagă ca să fie eliberat, este în carne şi oase înaintea lor. Nu te teme când suferi din partea aurorităţilor pentru că eşti creştin. Nu te teme când eşti dat ca exemplu ca să fie sarisfăcută setea de răzbunare a oamenilor. Nu te teme când unii se pregătesc să te judece pentru că eşti creştin. Bucură-te că undeva un grup se roagă pentru tine, ca să fii păzit şi ocrotit. Vine clipa când Dumnezeu trimite îngerul lui şi te scoate din locul acela, viu şi nevătămat. Când se întâmplă asta, nu uita să te duci la cei care te-au purtat în rugăciune în toată perioada cât ai fost ,,încătuşat”.

Pavel şi Sila mergeau la loul de rugăciune. Erau în Filipi, după momentul convertirii Lidiei şi a celor din casa ei. În drum spre grupul de rugăciune, o ghicitoare le-a tăiat calea şi apoi s-a luat după ei, încercând să-i provoace. Femeia aceea îi tot necăjea cu vorbele ei. Deodată Pavel s-a întors spre ea şi i-a zis duhului care o stăpânea: ,,în Numele lui Isus Christos îţi poruncesc să ieşi din ea”. Femeia a fost eliberată, dar eliberarea ei a provocat derută şi nervozitate în grupul celor care patronau vrăjitoriile ei. Deranjaţi că şi-au pierdut câştigul, i-au târât pe Pavel şi Sila în faţa fruntaşilor cetăţii şi i-au acuzat de tulburare şi de faptul că sunt iudei. Norodul a fost şi el pornit împotriva lor, au fost prinşi, dezbrăcaţi, bătutţi şi aruncaţi în temniţă. Temnicerul, de frica norodului şi a fruntaşilor cetăţii i-a pus în spaţiul cel mai sigur şi le-a vârît şi picioarele în butuci. Pavel şi Sila n-au avut nici o problemă, ei cântau şi se rugau Domnului în auzul tuturor celor din temniţâ. Deodată s-a făcut un mare cutremur de pământ, toate uşile temniţei s-au deschis. Temnicerul s-a seperiat, a vrut să-şi ia viaţa de frica că cei întemniţaţi au scăpat, dar Pavel i-a spus să nu facă lucrul acela că ei unt acolo. Atât de puternic a fost marcat temnicerul, că s-a dus la Pavel şi Sila şi i-a întrebat…ce trebuie să facă ca să fie mântuit. Pavel i-a spus…să creadă în Domnul Isus şi va fi mântuit. Ştiţi ce a a urmat? Dumnezeu l-a folosit pe temnicer să-i scoată de acolo afară. Şi s-au dus de au făcut un botez. L-au botezat pe temnicer şi apoi au stat la masă cu întrega lui familie. La ordinul dregătorilor, temnicerul le-a dat drumul. Nu te teme să te rogi pentru cei stăpâniţi de duhuri necurate, chiar dacă aceasta îţi va atrage răzbunarea din partea celor ce manipulau oamenii aceia posedaţi de duhuri. Când ajungi să dai socteală pentru o asemena lucrare, vorbeşte tuturor celor pe care-i întâlneşti despre Isus Christos. Ajută-i să-l primească pe Christos. Nu te teme să vorbeşti lumii despre Christos în orcie situaţie te-ai afla. Evanghelia aduce adevărata eliberare şi a lor… şi a ta!