NU TE TEME… să-ţi dedici viaţa unei cauze!

,,Cauzele conteaza. Iar lumea este schimbată de oameni cărora le pasă de ele, de lucrurile importante. Nu trebuie să fim deştepţi sau talentaţi. Nu avem nevoie de mulţi bani sau educaţie. Tot ce avem nevoie este să fim pasionaţi de ceva important, de ceva mai mare decat noi înşine. Iar angajamentul faţă de o cauză va schimba lumea.” (Steve Goodier)

Sunt cauze pentru care merită să-ţi dedici viaţa. Şi istoria ne confirmă că oamenii care s-au dedicat unei cauze au reuşit să schimbe lucrurile lumea. Dedicarea este în fapt o punere în întregime la dispoziţia unei cauze. Un om care se dedică unei cauze… îşi consacră viaţa în întregime împlinirii ei. Este gata şi dispus să plătească preţul pentru ca acel vis să devină realitate.

Apostolii  din Biserica primară au decis să se dedice rugăciunii şi propovăduirii Cuvântului. La un moment dat, creşterea numărului membrilor în biserica primară a dus şi la creşterea grupului de oameni care aveau nevoie să fie asistaţi. Pe deasupra, fiind o biserică mixtă, formată din evrei şi neamuri, au început să apară diferite probleme legate de împărţirea ajutoarelor. Apostolii s-au trezit deodată că trebuie să se apuce de ,,slujit la mese”, ceea ce le-ar fi diminuat slujirea lor duhovnicească. Într-un asemenea context au luat decizia să se dedice unui singur obiectiv: slujirea duhovnicească.Ce minunat ar fi dacă şi pastorii de azi ar pricepe lucrul acesta. Nu s-ar mai ,,băga” în atâtea chestii adiacente, tangente sau de altă natură din bisericile lor. I-ar lăsa pe cei ce au chemare şi formare…să facă lucrarea respectivă. Rugăciune şi propovăduirea Cuvântului nu este o dedicare uşoară. Nu este deloc uşor să dai timp pentru rugăciune. Nu este la îndemâna oricui să se pregătească şi să predice Cuvântul. E minunat când cei ce au această chemare se dedică unei asemenea cauze. Dacă Dumnezeu te-a chemat la o asemena dedicare, nu te teme să plăteşti preţul. Nu te teme să renunţi la alte ,,îndeletniciri” care îţi răpesc din timpul preţios ce l-ai putea da împlinirii acestei cauze.

Creştinii din Macedonia au decis la un moment dat să se dedice strângerii de ajutoare. Nu erau oameni bogaţi cei din bisericile Macedoniei. Erau oameni chiar săraci, dar din puţinul lor au decis să adune ajutoare. Şi nu colecte speciale pentru fel şi fel de evenimente ci ajutoare pentru sfinţi. Pentru cei implicaţi în misiune. Pentru cei ce nu aveau din ce să trăiască. Mărturisesc din propria mea experienţă că…azi sunt tot mai puţini ,,creştini macedonieni” printre noi. Prea puţini văd nevoile imense de pe câmpul de misiune, faptul că în fiecare seară milioane de copii se culcă flămânzi. Când e vorba să dea câţiva lei pe zi, ca să asigure o masă caldă unor oameni nevoiaşi şi care locuiesc pe stardă sau în condiţii improprii, nu au. Din păcate…multe din bisericile de azi sunt preocupate să-şi asigure resurse pentru tot felul de lucrări care de care mai extravagante şi în ton cu lumea, dar deloc pentru oamenii amărâţi şi pentru sprijinirea constantă a lucrării misionare. Nu te teme să fii un altfel de creştin. Nu te teme să fii ,,un macedonian”…gata să te dedici strângerii de ajutoare pentru sfinţi.

David a decis să împlinească şi să vestească voia lui Dumnezeu. Preocuparea lui David a fost să împlinească Voia lui Dumnezeu, mai ales după momentul Batşeba. Şi această preocupare pesonală l-a determinat să se dăruiască vestirii Voii lui Dumnezeu, în Adunarea Domnului. Psalmii scrişi de el au devenit un mesaj profund pentru cei din Adunarea Domnului. Psalmii scrişi şi cântaţi de David au devenit ,,materialul “ închinării în Adunarea Domnului. Psalmii scrişi de el au devenit cântări de laudă adresate Domnului. Psalmii scrişi de el vorbesc desluşit despre voia Domnului, cea bună, plăcută şi desăvârşită. Un act creator prin care Domnul este prezentat şi lăudat. Sunt azi mulţi potenţiali David. Le-a dat Dumnezeu capacitate creativă. Din păcate..mulţi dintre ei nu iau aminte la acest dar. Unii din cei care s-au dedicat creaţiei literare spre exemplu, au ajuns ca în loc să vorbească despre voia lui Dumnezeu…scriu tot felul de palavre pe bloguri şi pe facebook sau alte reţele de socializare. Dacă Dumnezeu te-a binecuvântat cu har creator, nu te teme să-l vesteşti pe El şi Voia Lui. Lasă-te de palavre şi de lucrurile care nu-l onorează pe Dumnezeu. Dă un share pe facebook la lucruri serioase, care îndreaptă privirea oamenilor spre voia lui Dumnezeu.

Un grup de viteji din vremea lui Iosafat au decis să se dedice slujirii poporului. Iosafat ajunsese un împărat puternic. Unele din familiile de pe vremea lui au decis să intre în slujba lui. S-au dedicat Domnului slujind pe împăratul. Biblia ne spune despre ei că erau nişte oameni viteji şi de ispravă. Când privim azi la ţărişoara noastră ne apucă groaza când vorbim de lumea politică şi de agenţiile guvernamentale. Sunt atâţia oameni care se implică în lumea politică şi de administraţie dar ei n-au nici o chemare şi nici o cădere s-o facă. N-o fac ca să slujească ci… din cu totul alte motive. Sunt foarte puţin aceia care, implicaţi în acest domeniu, fac această slujire cu o dedicare dezinteresată. România ar arăta altfel dacă am avea un parlament, un guvern, agenţii guvernamentale, administraţii locale…formate din oameni dedicaţi slujirii naţiunii. Dacă Dumnezeu te-a chemat să slujeşti într-un asemena domeniu…nu te teme să te dăruieşti cu întrega ta fiinţă în slujba poporului. Fii preocupat de binele suprem a naţiunii tale. Slujeşte în locul acela cu respect şi dăruire şi mai ales cu teamă de Dumnezeu.

Apostolul Pavel a decis să se dedice cunoaşterii şi câştigării lui Christos. Era un iudeu înfocat în religiunea lui. Când s-a întâlnit cu Christos pe drumul Damascului, viaţa lui s-a schimbat profund. Nu a mai fost Pavel…omul preocupat să prigonească creştinii. Pavel s-a dedicat trup şi suflet cunoaşterii şi câştigării lui Christos. A renunţat la favoruri. A renunţat la privilegii. Pe toate le-a considerat nişte gunoaie, în comparaţie cu preţul cunoaşterii lui Christos. Nu te teme să faci şi tu ca el. Nu te teme să renunţi la toate acele lucruri care te opresc să-l cunoşti şi să-l cîştigi pe Christos. Este cea mai fascinantă şi binecuvântată dedicare..să-L cunoşti pe El şi să te faci asemenea Lui!

Nu uita că şi tu poţi fi un om dedicat. Este important să ai o cauză pentru care să lupţi şi în care să-ţi investeşti viaţa. Nu vei regreta niciodată. Maica Tereza făcea o afirmaţie extraordinară:

La sfârşitul vieţii nu vom fi judecaţi după câte diplome am primit, câţi bani am adunat, sau câte lucruri am făcut. Vom fi judecaţi după „Mi-a fost foame şi mi-ai dat ceva să mănânc, am fost dezbrăcat şi mi-ai dat haine, nu am avut locuinţă şi m-ai găzduit.”