NU TE TEME… să întinzi o mână aproapelui tău!

NTT05.29

Biblia ne relatează un moment crucial din viaţa unui învăţător al legii din vremea lui Isus. Într-o zi s-a dus la Mântuitorul cu o întrebare ispititoare: ,,ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică”. Nu cred că era interesat să aibă un răspuns pentru el, că avea oricum opinia lui teologică cu privire la asta. Cred că era mai mult preocupat de-al provoca pe Isus. Mântuitorul a luat în serios întrebarea lui şi i-a răspuns prompt:…dacă vrei să moşteneşti viaţa veşnică iubeşte-L pe Dumnezeu cu întreaga ta fiinţă şi pe aproapele tău aşa cum te iubeşti pe tine! Interesant este faptul că în loc să se mulţumească cu răspunsul primit, a continuat cu întrebările: ,,şi cine este aproapele meu?” Probabil că voia să aibă o ceritificare din partea Învăţătorului că îşi cunoaşte bine aproapele. Isus i-a răspuns printr-o pildă, o întâmplare din lumea fizică, cu implicaţii şi învăţături în viaţa duhovnicească: pilda samariteanului. Poate eşti şi tu preocupat să înţelegi cine este aproapele tău şi mai ales ce poţi face pentru el, ca să împlineşti porunca Domnului. Poate ai şi tu o percepţie greşită despre aproapele tău, la fel cum avea şi acest învăţător al legii. Poate pentru tine aproapele tău e şeful tău, care te plăteşte şi căruia îi eşti oarecum dator să-i slujeşti. Sau aproapele tău este un om de afaceri la care când ai apelat te-a ajutat cu bani şi bunuri şi când el apelează la tine sari imediat, că este aproapele tău. Lecţia pe care Isus i-o dă învăţătorului legii, este lecţia pe care ar trebui s-o învăţăm fiecare.

În umblarea noastră de zi cu zi întâlnim oameni în situaţii disperate care au nevoie de mâna noastră întinsă. Sunt oameni care trec printr-o tragedie cumplită şi au nevoie de o vorbă de încurajare.Sunt oameni care nu au ce să mănânce ei şi casa lor şi au nevoie de o plasă de alimente. Sunt oameni care au căzut victime unor excroci şi au nevoie de cineva să le lege rănile fizice ori sentimentale. Sunt oameni bolnavi care au nevoie de o intervenţie chirurgicală pe care nu şi-o permit. Putem continua cu exemplele. Fiecare avem parte de asemenea oameni în călătoria noastră. Îi întâlnim la locul de muncă. Îi întâlnim printre colegii de şcoală. Îi întâlnim printre locuitorii comunităţii. Să nu trăieşti cu impresia că tu nu treci pe lângă asemenea oameni. Adesea sunt nişte necunoscuţi, care nu ţi-au făcut niciodată ţie un bine sau o favoare. Şi dacă cumva îţi pui şi tu întrebarea pe care şi-a pus-o învăţătorul legii cu privire la ,,aproapele”, nu te teme să deschizi larg ochii şi să priveşti împrejurul tău. Te asigur că vei vedea omeni căzuţi, bolnavi, în nevoi…care privesc spre tine şi aşteaptă să le întinzi o mână.

Vrei sau nu vrei să recunoşti, te raportezi într-un fel la oamenii aceştia, atunci când treci pe lângă ei. Există doar două posibilităţi când treci pe lângă asemenea oameni: să mergi pe lângă ei ca şi cum nu i-ai vedea sau să le întinzi o mână salvatoare. Domnul Isus prin pilda pe care o grăieşte, îl pune pe învăţătorul legii în faţa unui caz de studiu. Pe de-o parte îi prezintă atitudinea preotului şi a levitului pe de cealaltă parte atitudinea samariteanului. Probabil că preotul se grăbea la biserică pentru că avea de ţinut o predică despre predestinare. Şi posibil că în gândul lui, când l-a văzut pe acest om căzut între tâlhari şi-o fi zis…aşa a fost predestinat pentru el, să fie victima unor escroci. Poate şi tu când treci pe lângă un om al străzii, murdar, plin de bube şi flămând spui ca preotul acesta: aşa a fost scris pentru el. Şi la fel ca preotul îţi vezi de drum mai departe. Levitul  l-a văzut pe omul căzut între tâlhari dar probabil că s-a uitat la ceas şi a zis: sunt în întârziere, nu ajung la timp la repetiţia cu grupul de închinare, la 11 trebuie să înceapă programul în biserică…nu am timp pentru omul acesta. Te trezeşti adesea că cineva apelează la sprijinul tău într-o situaţie disperată. Poate faci şi tu cum a făcut levitul, te uiţi la ceas şi spui…nu am timp, sau te uiţi în portofel şi spui..nu am bani pentru asta. Şi preotul şi levitul au avut aceiaş atitudine: au trecut pe lângă cel căzut între tâlhari, fără să întindă o mână de ajutor. Întâmplător a venit pe acolo şi un samaritean, unul despre care cu siguranţă că preotul şi levitul aveau o părere proastă. Numai că samariteanul acela, care cu siguranţă că era şi el grăbit, că avea şi el alte obiective şi priorităţi…s-a oprit, a întins mâna l-a ridicat şi i-a purtat de grijă. Atitudinea samariteanului a fost total opusă cu cea a preotului şi levitului. N-a trecut mai departe ci s-a oprit, a întins mâna şi a oferit ajutorul său. Nu te teme să fii un samaritean milostiv şi să întinzi mâna celor aflaţi în nevoi, pe care Domnul îi scoate în calea ta.

Când întinzi o mână aproapelui tău aflat într-o situaţie dificilă…întinde-o până la capăt. Ne-am fi aşteptat probabil ca samariteanul, după ce a întins mâna şi l-a ridicat, să-l aşeze pe marginea drumului, pe o bancă, să-i dea un pahar de apă şi să-i spună…stai aici şi linişteşte-te şi când îţi revii poţi pleca. Dar samariteanul nu opreşte doar la a întinde mâna şi a ridica. Samariteanul îl ridică, îi spală rănile, le unge cu undelemn şi vin. Adică se ocupă de omul acela în situaţia disperată folosindu-se de ceea ce avea la îndemână. Doar nu cumva credem că o fi luat undelemnul şi vinul de la cel căzut. Sigur samariteanul a luat acele lucruri din bagajele personale. Şi după ce a acordat primul ajutor nu s-a oprit la atât. L-a pus pe măgarul cu care călătorea şi l-a dus până la primul han. L-a cazat acolo, l-a lăsat acolo să-şi revină pe deplin, acoperind toate cheltuielile. Când întinzi o mână unui om în nevoi, unui om fără speranţă, fă lucrul acela până la capăt. Asigură-te că-l ajuţi să treacă peste acel moment cu bine…până la capăt. Nu te teme să fii omul care ,,tot ce începe duce la bun sfârşit”. Nu te teme să plăteşti preţul întreg pentru recuperarea celui căzut. Stai cu mâna întinsă asupra lui până la capăt. Aproapele tău are nevoie de tine în felul acesta. Nu te teme să fii în fiecare zi un samaritean milostiv. Deschide ochii să vezi oamenii care au nevoie de sprijinul tău. Întinde-le mâna!

Reclame

NU TE TEME… să semeni Cuvântul!

NTT05.28

Pildele Domnului Isus ne transmit adevăruri fundamentale pentru viaţa noastră. Ele nu sunt nişte simple poveşti, nu sunt nici bancuri nici ilustraţii bine ticluite ci sunt afirmarea unui adevăr duhovnicesc într-o formă în care eu şi cu tine să putem pricepe mesajul. Isus se foloseşte de aspecte din lumea fizică, cu care ne întâlnim în anumite situaţii, pentru a ne deschide ochii şi mintea să înţelegem realităţi din lumea spirituală. Pilda semănătorului ne duce într-un domeniu destul de comun multora dintre noi: agricultura. Într-un fel o mare parte din oamenii zilelor noastre care au o bucată de pământ, practică această îndelenicire. Unora le plac florile şi îşi seamănă în faţa casei flori. Altora le plac legumele şi pun primăvara devreme în spatele casei sau undeva pe câmp seminţe din care să iasă  legume. Pilda semănătorului face paralela între semănarea seminţei de flori, legume în pământ şi semănarea Cuvântului Lui Dumnezeu în inimile oamenilor. Dacă stai de vorbă cu oamenii care se îndelenicesc mai mult sau mai puţin cu punerea seminţelor în pământ, vei auzi adesea expresii de genul: mi-e teamă că nu se va face nimic pentru că pământul nu pare a fi de calitate sau mi-e teamă că sămânţa pe care am pus-o n-a fost de calitate. Vei citi adesea teama că au muncit în zadar. La fel este şi cu semănarea Cuvântului. Există multe temeri pe care oamenii le au vizavi de această lucrare. Teama poate fi spulberată dacă ţii cont de câteva lucruri importante.

Când semeni Cuvântul trebuie să ieşi în mijlocul oamenilor. Nu ai cum să semeni Cuvântul stând acasă în faţa televizorului. E ca şi cum ai vrea să semeni morcovi în sufragerie unde ai parchet. Dacă vrei să semeni morcovi du-te în grăsina din spate sau pe parcela de la marginea satului şi pune acolo sămânţa. Ca să semeni acolo trebuie să faci efort. Trebuie să te deplasezi, trebuie să pregăteşti terenul, trebuie să transpiri. Ca să semni Cuvântul trebuie să faci efort. Trebuie să te duci acolo unde sunt oamenii care au nevoie de Cuvânt. Serviciul tău, afacerea ta, compania în care lucrezi este locul potrivit să semeni Cuvântul, adică să le vorbeşti oamenilor despre Christos. Ca să faci asta trebuie să plăteşti un preţ. Poate trebuie să ai curaj ca să începi să vorbeşti. Poate trebuie să schimbi unele lucruri in viaţa ta ca să fii în stare să le vorbeşti. A ieşi în mijlocul oamenilor cu Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a face un efort. Trebuie să te pregăteşti, trebuie să dai timp, trebuie să fii pe terenul lor. Nu te teme să ieşi în mijlocul oamenilor cu Cuvântul lui Dumnezeu. Azi… mai mult ca oricând aceştia au nevoie disperată de această ,,sămânţă”. Nu ezita şi nu renunţa. Spune colegilor tăi, vecinilor tăi, oamenilor cu care te întâlneşti la piaţă, că au nevoie de Christos. Sădeşte Cuvântul în inimile lor.

Când semeni Cuvântul trebuie să ai o sămânţă bună. Mi s-a întâmplat să pun sămânţă de fasole în pământ şi să nu iasă deloc. Am crezut că este de vină pământul aşa că am adus nişte îmbunătăţiri, am fertilizat o altă parcelă şi am pus din nou sămânţa. Surpriză…tot n-a răsărit fasole. De ce? Pentru că sămânţa ce am pus-o în pământ era veche, nu a fost păstrată în condiţii optime şi se pare că a fost cosmetizată cu ceva chimicale, care i-au anulat puterea de germinaţie. E excelent să vrei să pui sămânţa Cuvântului în inima oamenilor, dar trebuie să pui o sămânţă curată care are puterea de a germina. Ştii ce înseamnă asta? Nu te apuca să vorbeşti oamenilor din Cuvânt despre lucrui care Cuvântul nu le spune. Nu te apuca să predici o filozofie religioasă. Nu scoate câte un verset din contextul biblic ca să-ţi faci tu un subiect de predică care să-i dea pe spate pe ascultătorii tăi. Pune în inimile oamenilor Cuvântul curat, fără distorsiuni şi fără invenţiile tale. Spune oamenilor acele lucruri importante din Cuvântul lui Dumnezeu. Nu predica o evanghelie ieftină sau comercială. Ea nu va genera nici o schimbare în inimile oamenilor dacă are o urmă de alterare. Nu încerca să duci un mesaj care să scoată în evidenţă o confesiune religioasă ci un mesaj care să-L scoată în evidenţă pe Christos. Nu te juca cu slalomul printre versete ci stai pe textul Scripturii. Nu te teme să pui sămânţa curată a Cuvântului în inimile oamenilor, dacă vrei ca acea sămânţă să aibă impact şi să rodească.

Când semeni Cuvântul trebuie să ştii că acesta va ajunge în inimi diferite. Vei întâlni oameni care vor auzi Cuvântul rostit de tine dar Diavolul va veni şi îl va fura din inima lor. Vor fi extrem de entuziasmaţi de ce le-ai spus. Vor fi încântaţi să afle că au un Mântuitor care le poate schimba viaţa. Vor merge de la acea întâlnire cu tine, plini de speranţă…în sfârşit au găsit calea. Numai că odată ajunşi acasă, când vor începe să povestească ,,religioşilor” din casă despre mesajul ce l-au auzit… vor avea parte de o surpriză. Diavolul se va folosi de cei din anturajul lor, pentru a fura acele cuvinte din inimă. Va face exact cum a făcut şarpele cel vechi cu Eva în grădina Edenului. Vor zice…oare să fie chiar aşa? Păi uite ce zic sfinţii părinţi…sau uite ce-a zis pastorul cutare…sau misionarul cutare…sau preotul cutare. Şi dintr-o dată în mintea lor apare confuzia. Tot ce le-ai spus tu vor uita sau pur şi simplu în capul lor va fi un amalgam. Se va întâmpla la fel cum se întâmplă cu sămânţa de morcovi care a căzut pe lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o pentru că nu a fost acoperită cu pământ şi a devenit ţinta păsărilor. Vei întâlni oameni care auzind Cuvântul rostit de tine îl vor primi cu bucurie, dar la prima ispită vor cădea. Acei oameni care marcaţi de cuvintele rostite de tine vor fi atinşi emoţional. Vor spune imediat… da… provocării. Se vor înscrie la catecheză. Numai că luni când vor merge la serviciu, colegii au planificat un bairam. E ziua de naştere a celui mai bun prieten a lui, cum să nu participe. Începe distracţia, dansul şi băutura. Se cufundă în ele. Nu rezistă tentaţiei. Şi ziua de duminică devine doar…istorie. N-a putut rezista tentaţiei şi a căzut la primul test. Se va întâmpla precum cu sămânţa de morcovi căzută pe pietre şi bolovani. Chiar dacă ea va fi udată şi va începe să se desfacă…în câteva zile va fi doar istorie, pentru că solul nu a fost bun.Vei întâlni oameni care vor auzi Cuvântul… dar vor continua să trăiască pentru vechile lor obiective. Te vor asculta, poate vor aplauda discursul tău. Poate chiar vor zice că ,,asupra acestor lucruri te vor mai asculta şi altă dată”. Vor veni cu tine la fiecare evanghelizare, dar vor continua să-şi trăiască viaţa lor uzuală, preocupaţi de plăcerile lor, afacerile lor, priteniile lor. Vor veni cu tine duminica la biserică, se vor hrăni din Cuvânt, dar de luni şi pînă sâmbătă, grijile lumii acesteia vor îneca Cuvântul în viaţa lor. Pentru ei fiecare duminică va fi un nou început. O vor lua mereu şi mereu de la zero. În fiecare duminică vor ridica mâna că se predau Domnului, dar nu-l vor mărturisi niciodată pe Christos ca Domn şi Mântuitor prin botez. Viaţa lor va fi doar atinsă de Cuvânt dar nu afectată. Vor fi precum sămânţa de morcovi căzută între spini şi buruiueni. Nu se dezvoltă niciodată şi când scoţi un asemenea morcov din pământ n-are nici un gust…parcă n-ar fi morcov. Vei întâlni oameni care vor primi Cuvântul şi acesta va produce roade în viaţa lor. Vor acei oameni care odată ce vor primi Cuvântul din partea ta… vor fi gata să se întâlnească cu tine în fiecare zi, ca să înţeleagă adevărul. Acei oameni pentru care Cuvântul lui Dumnezeu va începe să fie normă de trăire. Acei oameni care după ce le vei vorbi despre păcat şi efectele lui vor veni la tine şi vor spune…cum pot să scap de păcatul cutare şi cutare. Sunt acei oameni care te vor suna acasă să te întrebe…cum să se raporteze la o situaţie sau alta. Mi-aduc aminte de un asemena om, care multă vreme mă suna periodic să mă întrebe cum să procedeze într-o situaţie sau alta, după Scriptură. Ei sunt ca sămânţa căzută într-un pământ bun şi fertil, care prinde rădăcină,se dezvoltă frumos şi aduc roade.

Nu te teme să semeni sămânţa. Nu-i treaba ta consistenţa solului. Domnul prin Duhul Sfânt pregăteşte inimi deschise. Nu dezamăgi când vei vedea că unii cad şi alţii vin să asculte Cuvântul doar ca nişte consumatori. Tu continuă să arunci sămânţa!

NU TE TEME… să influenţezi oamenii în bine!

NTT05.27

,,Oamenii care au o pasiune pot schimba lumea în bine”.(Steve Jobs). Cât adevăr în aceste cuvinte. Dacă privim atent în istorie, vom constata că au fost mulţi oameni care au influenţat lumea în mod pozitiv. Bill Gates spre exemplu, pe când era încă în liceu a făcut primul program de calculator. Mai târziu a înfiinţat Microsoft, un program care a revoluţioant IT-ul. Martin Luther King, pastorul baptist de culoare care a militat împotriva segregării negrilor în SUA. Demnitatea cu care a protestat şi rezistenţa de care a dat dovadă a ifluenţat starea negrilor din America. A plătit cu viaţa pentru idealul său, dar a meritat. Nelson Mandela a stat 26 de ani în puşcărie , din cauza luptei împotriva apartheidului. Atitudinea lui a influenţat profund lupta împotriva apartheidului şi a dus la înlăturarea lui. Einstein  celebrul fizician, cel care prin descoperirile lui a infleunţat lumea ştiinţifică în bine, chiar dacă unii au profitat de teoriile lui ca să producă bomba atomică.  William Shakespeare, cel mai mare dramaturg englez, a influenţat limba engleză prin introducerea  a aproximativ 1700 de cuvinte noi. Am putea continua cu exemplele şi cu siguranţă că am putea face chiar un clasament al celor mai influenţi oameni din lume. Cineva chiar a făcut un top 100 a celor mai influenţi oameni de pe pământ. Primul în capul listei nu este altul decât Isus Christos, Dumnezeu întrupat, Omul care a trăit printre noi plin de har şi de adevăr. Viaţa Lui a influenţat în mod irevocabil milioane de vieţi. Nimeni n-a produs mai mare schimare decât Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu.

Tu poţi fi o persoană care să influenţeze pozitiv lumea dimprejur. Preşedintele SUA, Barack Obama spunea : ,,O singură voce poate schimba gândirea unei săli pline. Şi dacă o voce poate schimba mentalitatea unei săli, atunci poate schimba un oraş. Dacă poate schimba mentalitatea unui oraş, poate influenţa un stat. Dacă influenţează un stat, influenţează o naţiune şi lumea întreagă. Vocea TA poate schimba lumea! “ Tu poţi schimba lumea. Nu te teme să faci acele lucruri care pot influenţa şi produce schimbarea lumii în care trăieşti.

Cum poţi influenţa pozitiv lumea în care trăieşti? M-am uitat în Scriptură şi am văzut câteva lucruri, stări pe care dacă le trăieşti… poţi influenţa oamenii care te înconjoară şi implicit poţi determina schimbare în bine.

Poţi influenţa lumea pozitiv… prin râvna ta. La locul unde te-a aşezat Dumnezeu dă-ţi silinţa în ceea ce faci. Când colegii tăi vor vedea însufleţirea cu care munceşti, cu care speli vasele, produci pantofi, execuţi lucrări de orice fel… realmente vor fi încurajaţi şi îmbărbătaţi să facă şi ei la fel, chiar dacă o fac din invidie. Nu te teme să fii sârguincios în ceea ce faci, dacă vrei să-i infleuenţezi pe copii tăi, vecinii tăi, colegii tăi la lucruri bune.

Poţi influenţa lumea pozitiv…prin viaţa de credinţă. Evrei capitolul 11 este un elogiu adus oamenilor credinţei. Oamni care s-au încrezut în Dumnezeu şi l-au crezut pe Dumnezeu. Avraam l-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt şi a plecat spre o destinaţie necunoscută, convins că totul va fi aşa cum a spus Dumnezeu. Credinţa lui a adus binecuvântarea lui Dumnezeu peste poporul Israel. O soţie credincioasă care a decis să rămână lângă soţul necredincios…a determinat sfinţirea întregii familii. Nu te teme să te încrezi în Dumnezeu şi să trăieşti prin credinţă. Viaţa ta de credinţă va fi un imbold şi o provocare pentru cei din familia ta şi din comunitatea ta.

Poţi influenţa lumea pozitiv…prin ceea ce spui într-un moment delicat. Sunt momente delicate pe care orice om le trăieşte. Când moare cuiva cineva drag din familie, este un moment delicat când trebuie să spui acele cuvinte care pot da mângâiere şi speranţă. Orice alte vorbe în plus nu zidesc. La o finală a Cupei campionilor la handbal jucată de o echipă românească, era ultima repriză de prelungiri şi conducea echipa cealaltă. Antrenorul româncelor a cerut time-out pentru ultimele secunde. A fost un moment delicat, dar  a ştiut ce să le spună. Româncele au egalat şi au împins deznodământul la lovitutile de la 7 metri. În final au câştigat. Pavel era la un moment dat naufragiat undeva prin Mediterana, împreună cu cei care călătoreau cu ei. A fost un moment dificil. Erau după 14 zile de foame. Atunci Pavel le-a spus tuturor, trebuie să mâncaţi ca să aveţi putere să rezistaţi. Cuvintele lui au influenţat starea acelui grup, care în final a ajuns la destinaţie. Nu te teme să spui o vorbă înţeleaptă şi motivatoare într-un moment delicat, prin care trece cineva din anturajul tău.

Poţi influenţa lumea pozitiv…prin purtarea ta. Când colegii tăi de clasă se uită la felul în care te comporţi, la vorbele pe care le spui, la lucrurile luminoase pe care le laşi în urma ta, sunt realmente marcaţi. Sunt curişi să înţeleagă ce se ascunde în spatele unei asemenea mod de a fi. Dacă ai principii sănătoase, izvorâte din Cuvântul Domnului, dacă nu te joci cu viaţa ta în funcţie de conjunctură şi interese.. vei deveni un factor de influenţă pozitivă. Când soţul tău va vedea supunerea ta în relaţia cu el, nu se poate să nu fie influenţat de purtare ta. Nu te teme să luminezi cu viaţa ta în locul unde te-a aşezat Domnul. Trăirea ta în lumină va pune în evidenţă problemele celor ce sunt în anturajul tău şi cu siguranţă că-i vei determina la schimbare. Nu te teme să fii sare şi să dai gust lumii dimprejurul tău. Nu te teme să te porţi cu demnitate şi oamenii vor fi influenţaţi de trăirea ta.

Poţi influenţa lumea pozitiv…prin răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu. Este poate cel mai important lucru pe care-l poţi face dacă vrei să influenţezi oamenii din anturajul tău. Ideile tale sau ale unui filozof… nu vor influenţa atât de mult pe cei de lângă tine. Dar Cuvântul lui Dumnezeu rostit cu putere şi autoritate va influenţa în mod categoric şi definitoriu viaţa celor de lângă tine. Nu te teme să vorbeşti oamenilor din Cuvântul lui Dumnezeu, dacă vrei să se schimbe ceva în trăirea lor.

Un autor necunoscut spunea ,,Oamenii care au schimbat lumea au fost acei oameni pe care lumea nu i-a putut schimba” Lumea nu i-a putut schimba pentru că au fost schimbaţi de Christos. Nu te teme să influenţezi lumea din jurul tău în bine. Lasă-l pe Christos să trăiască şi să se exprime prin tine!

NU TE TEME… să-ţi dedici viaţa unei cauze!

NTT05.26

,,Cauzele conteaza. Iar lumea este schimbată de oameni cărora le pasă de ele, de lucrurile importante. Nu trebuie să fim deştepţi sau talentaţi. Nu avem nevoie de mulţi bani sau educaţie. Tot ce avem nevoie este să fim pasionaţi de ceva important, de ceva mai mare decat noi înşine. Iar angajamentul faţă de o cauză va schimba lumea.” (Steve Goodier)

Sunt cauze pentru care merită să-ţi dedici viaţa. Şi istoria ne confirmă că oamenii care s-au dedicat unei cauze au reuşit să schimbe lucrurile lumea. Dedicarea este în fapt o punere în întregime la dispoziţia unei cauze. Un om care se dedică unei cauze… îşi consacră viaţa în întregime împlinirii ei. Este gata şi dispus să plătească preţul pentru ca acel vis să devină realitate.

Apostolii  din Biserica primară au decis să se dedice rugăciunii şi propovăduirii Cuvântului. La un moment dat, creşterea numărului membrilor în biserica primară a dus şi la creşterea grupului de oameni care aveau nevoie să fie asistaţi. Pe deasupra, fiind o biserică mixtă, formată din evrei şi neamuri, au început să apară diferite probleme legate de împărţirea ajutoarelor. Apostolii s-au trezit deodată că trebuie să se apuce de ,,slujit la mese”, ceea ce le-ar fi diminuat slujirea lor duhovnicească. Într-un asemenea context au luat decizia să se dedice unui singur obiectiv: slujirea duhovnicească.Ce minunat ar fi dacă şi pastorii de azi ar pricepe lucrul acesta. Nu s-ar mai ,,băga” în atâtea chestii adiacente, tangente sau de altă natură din bisericile lor. I-ar lăsa pe cei ce au chemare şi formare…să facă lucrarea respectivă. Rugăciune şi propovăduirea Cuvântului nu este o dedicare uşoară. Nu este deloc uşor să dai timp pentru rugăciune. Nu este la îndemâna oricui să se pregătească şi să predice Cuvântul. E minunat când cei ce au această chemare se dedică unei asemenea cauze. Dacă Dumnezeu te-a chemat la o asemena dedicare, nu te teme să plăteşti preţul. Nu te teme să renunţi la alte ,,îndeletniciri” care îţi răpesc din timpul preţios ce l-ai putea da împlinirii acestei cauze.

Creştinii din Macedonia au decis la un moment dat să se dedice strângerii de ajutoare. Nu erau oameni bogaţi cei din bisericile Macedoniei. Erau oameni chiar săraci, dar din puţinul lor au decis să adune ajutoare. Şi nu colecte speciale pentru fel şi fel de evenimente ci ajutoare pentru sfinţi. Pentru cei implicaţi în misiune. Pentru cei ce nu aveau din ce să trăiască. Mărturisesc din propria mea experienţă că…azi sunt tot mai puţini ,,creştini macedonieni” printre noi. Prea puţini văd nevoile imense de pe câmpul de misiune, faptul că în fiecare seară milioane de copii se culcă flămânzi. Când e vorba să dea câţiva lei pe zi, ca să asigure o masă caldă unor oameni nevoiaşi şi care locuiesc pe stardă sau în condiţii improprii, nu au. Din păcate…multe din bisericile de azi sunt preocupate să-şi asigure resurse pentru tot felul de lucrări care de care mai extravagante şi în ton cu lumea, dar deloc pentru oamenii amărâţi şi pentru sprijinirea constantă a lucrării misionare. Nu te teme să fii un altfel de creştin. Nu te teme să fii ,,un macedonian”…gata să te dedici strângerii de ajutoare pentru sfinţi.

David a decis să împlinească şi să vestească voia lui Dumnezeu. Preocuparea lui David a fost să împlinească Voia lui Dumnezeu, mai ales după momentul Batşeba. Şi această preocupare pesonală l-a determinat să se dăruiască vestirii Voii lui Dumnezeu, în Adunarea Domnului. Psalmii scrişi de el au devenit un mesaj profund pentru cei din Adunarea Domnului. Psalmii scrişi şi cântaţi de David au devenit ,,materialul “ închinării în Adunarea Domnului. Psalmii scrişi de el au devenit cântări de laudă adresate Domnului. Psalmii scrişi de el vorbesc desluşit despre voia Domnului, cea bună, plăcută şi desăvârşită. Un act creator prin care Domnul este prezentat şi lăudat. Sunt azi mulţi potenţiali David. Le-a dat Dumnezeu capacitate creativă. Din păcate..mulţi dintre ei nu iau aminte la acest dar. Unii din cei care s-au dedicat creaţiei literare spre exemplu, au ajuns ca în loc să vorbească despre voia lui Dumnezeu…scriu tot felul de palavre pe bloguri şi pe facebook sau alte reţele de socializare. Dacă Dumnezeu te-a binecuvântat cu har creator, nu te teme să-l vesteşti pe El şi Voia Lui. Lasă-te de palavre şi de lucrurile care nu-l onorează pe Dumnezeu. Dă un share pe facebook la lucruri serioase, care îndreaptă privirea oamenilor spre voia lui Dumnezeu.

Un grup de viteji din vremea lui Iosafat au decis să se dedice slujirii poporului. Iosafat ajunsese un împărat puternic. Unele din familiile de pe vremea lui au decis să intre în slujba lui. S-au dedicat Domnului slujind pe împăratul. Biblia ne spune despre ei că erau nişte oameni viteji şi de ispravă. Când privim azi la ţărişoara noastră ne apucă groaza când vorbim de lumea politică şi de agenţiile guvernamentale. Sunt atâţia oameni care se implică în lumea politică şi de administraţie dar ei n-au nici o chemare şi nici o cădere s-o facă. N-o fac ca să slujească ci… din cu totul alte motive. Sunt foarte puţin aceia care, implicaţi în acest domeniu, fac această slujire cu o dedicare dezinteresată. România ar arăta altfel dacă am avea un parlament, un guvern, agenţii guvernamentale, administraţii locale…formate din oameni dedicaţi slujirii naţiunii. Dacă Dumnezeu te-a chemat să slujeşti într-un asemena domeniu…nu te teme să te dăruieşti cu întrega ta fiinţă în slujba poporului. Fii preocupat de binele suprem a naţiunii tale. Slujeşte în locul acela cu respect şi dăruire şi mai ales cu teamă de Dumnezeu.

Apostolul Pavel a decis să se dedice cunoaşterii şi câştigării lui Christos. Era un iudeu înfocat în religiunea lui. Când s-a întâlnit cu Christos pe drumul Damascului, viaţa lui s-a schimbat profund. Nu a mai fost Pavel…omul preocupat să prigonească creştinii. Pavel s-a dedicat trup şi suflet cunoaşterii şi câştigării lui Christos. A renunţat la favoruri. A renunţat la privilegii. Pe toate le-a considerat nişte gunoaie, în comparaţie cu preţul cunoaşterii lui Christos. Nu te teme să faci şi tu ca el. Nu te teme să renunţi la toate acele lucruri care te opresc să-l cunoşti şi să-l cîştigi pe Christos. Este cea mai fascinantă şi binecuvântată dedicare..să-L cunoşti pe El şi să te faci asemenea Lui!

Nu uita că şi tu poţi fi un om dedicat. Este important să ai o cauză pentru care să lupţi şi în care să-ţi investeşti viaţa. Nu vei regreta niciodată. Maica Tereza făcea o afirmaţie extraordinară:

La sfârşitul vieţii nu vom fi judecaţi după câte diplome am primit, câţi bani am adunat, sau câte lucruri am făcut. Vom fi judecaţi după „Mi-a fost foame şi mi-ai dat ceva să mănânc, am fost dezbrăcat şi mi-ai dat haine, nu am avut locuinţă şi m-ai găzduit.

NU TE TEME… de avertismente!

NTT05.25

Un fotbalist când comite un fault  asupra unui adversar este avertizat. Avertismentul este în funcţie de gravitatea faptului. Rolul lui este  să penalizeze fapta dar şi să protejeze. Uneori pe adversar, alteori pe cel în cauză. Dacă eşti fundaş şi iei un cartonaş galben, vei fi mult mai prudent pe tot parcursul jocului. În viaţa noastră şi în umblarea noastră pe calea cea îngustă, Dumnezeu ne avetizează de multe ori. Avertismentele sunt metode prin care Dumnezeu ne atenţionează cu privire la lucruri pe care le facem şi n-ar trebui să le facem. Alterori ne avertizează de lucruri pe care nu le-am făcut dar suntem în periocol să le facem. Sunt multe avertismente pe care le găsim în Scriptură. Sunt şi multe exemple de avertismente pe care Dumnezeu le-a făcut unora sau altora din Vechiul şi Noul Testament. Când Dumnezeu te avertizează nu te teme, asta înseamnă că-i pasă de tine şi că iubeşte. El doreşte protejarea ta sau pocăinţa ta.

Nu te juca cu imoralitatea. Trăim într-o vreme cu profunde provocări. Sunt femei care au o artă din a atrage cu farmecele lor…bărbaţii. Sunt acele ,,străine” despre care înţeleptul Solomon vorbeşte. Deschide bine ochii şi nu te lăsa sedus de farmecele unei asemenea femei. Nu rătăci pe calea ei. În momentul când apuci pe calea unei asemenea femei, ţine cont de informaţia pe care a dat-o Solomon: ea a făcut pe mulţi să cadă. Sunt pline saiturile de socializare de asemenea persoane. Nu te teme şi deschide ochii când intri în dialog cu asemena persoane. Nu te lăsa amăgit sau amăgită. Nu uita ce spune Solomon…,,casa unei asemena femeie este pe drumul ce coboară la locuinţa morţilor

Nu face escapade de pe calea Domnului. Una dintre cele mai mari ciudăţenii pe care le-am văzut în anii de după căderea comunismului a fost transformarea surprinzătoare a unor oameni credincioşi. S-au apucat de afaceri şi asta nu e un lucru rău. Numai că afacerile au început să-i facă lacomi, preocupaţi de a face doar avere. Încet, încet… au început să se depărteze ocazional, din când în când… de pe calea Domnului. Unori au făcut afaceri mai puţin legale. Alteori au început să uite că duminca este ziua Domnului şi au mers la afacerea lor. Odată ce au început să aibă bani, au uitat să sprijine lucrarea Domnului, pentru că au început să-şi investească banii în vile şi maşini. Pe unii Domnul i-a căutat la un moment dat. I-a ajuns cu creditele restante la bănci. I-a sărăcit prin cădera spectaculoasă a afacerii. La alţii a îngăduit un incendiu sau o altă tragedie. Avertismente. Nu te teme când Dumnezeu îngăduie unele evenimente din viaţa ta, ca să te ajute să vezi că ai ieşit în decor.

Nu duce luptele care nu sunt ale tale. S-ar putea să fii tentat să duci câte o luptă care nu este a ta. Poate ai un impuls să te implici în politică, pentru că ai impresia că politicienii sunt cineva. Faci pasul, fără să ai încredinţarea din partea Domnului că asta e chemarea ta. Te implici în lupte politice, devii un activist de partid. Încet dar sigur… devii robul partidului în care te-ai înscris. Trec zilele şi lunile, începi să oboseşti. Îţi dai seama că toate iniţiativele tale politice sunt sortite eşecului. De ce? Pentru că te-ai băgat într-o luptă despre care fie nu ştii cum se duce fie nu este lupta ta. Nu te teme când Dumnezeu te avertizează să ieşi din asemena lupte. Nu duce lupta ce nu-ţi aparţine. Mai bine luptă-te lupta cea bună!

Nu umbla cu ochii închişi. Dumnezeu îngăduie să ajungi într-o anumită colectivitate. Când ajungi acolo învaţă să ţii ochii deschişi. S-ar putea să fii precum Israelul odată ajuns pe teritoriul Canaanului. Era ţara promisă, dar acolo erau băştinaşii care veneau cu un bagaj de păgânism teribil. Au ajuns să-şi căsătoreaască copii cu amoriţi, fereziţi, …şi alţi şiiţi. Au închis ochii la păcatele şi păgânismul acelor popoare şi s-au înscuscrit cu ei. Ce a urmat? Dezastrul! Poate ai ajuns şi tu într-un colectiv de oameni care s-au obişnuit să mintă şi să fure. Nu închide ochii şi nu te face că nu vezi ce fac ei. Este cel mai periculos lucru pe care poţi să-l faci. Într-o zi vei cădea pradă ispitei de a face ce fac ei. Nu te teme să fii vigilent şi să priveşti pericolele ce te pasc în locul şi contextul în care ai fost aşezat.

Nu te juca cu idolii. Poporul Israel s-au jucat cu idolii. Şi adu-ţi aminte ce au păţit la Baal Peor. Au plătit cu viaţa. Orice altceva care te acaparează mai mult decît Dumnezeu, poate deveni un idol pentru tine. Şi idolul cere tribut. Uită-te cu atenţie în ce îţi investeşti timpul tău, banii tăi, energiile tale. Când Domnul îţi ia o suma de bani, pe care poate ai pus-o la ciorap, întreabă-te ce vrea să-ţi comunice. Nu te teme să renunţi la acele lucruri din viaţa ta care încep să te acapareze şi să te facă dependent de ele.

Când Dumnezeu te avertizează, nu te întrista şi nu te supăra pe El. Bucură-te că îţi transmite un mesaj şi schimbă în viaţa ta ce este de schimbat. Nu te teme de avertizările Domnului!

NU TE TEME… când eşti trădat de un prieten!

NTT05.24

Aristotel spunea: „Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpâneşte toate bunurile lumii.” Este dificil să trăim fără prieteni, este aproape imposibil. Cred că fiecare am avut sau avem cel puţin un prieten. „Un prieten este cineva care te cunoaște așa cum ești, înțelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit și te lasă să crești în continuare.”( William Shakespeare). Ai asemeena oameni în compania ta? Dacă da, înseamnă că ai prieteni. „Prietenia este precum banul: ușor de realizat, dar greu de păstrat.” (Samuel Butler). Prietenul pe care-l ai poate fi unul adevărat sau unul fals. „Prieten adevărat e cel care, chiar dacă te cunoaște bine, continuă să te placă.”( Elbert Hubbard). Bucură-te când ai parte de un asemenea prieten. Fii însă atent că s-ar putea să ai parte şi de prieteni din interes, prieteni falşi. Emil Gârleanu spunea :„Nimic nu e mai amar decât otrava prieteniei false.” Cu siguranţă că atunci când există o relaţie de prietenie sunt şi momente delicate. Suntem oameni şi putem greşi în relaţii. „Prietenia nu poate fi dusă mai departe dacă nu suntem în stare să trecem peste mici greşeli.”(Jean de la Bruyere). Frumuseţea unei prietenii este dată de rezistenţa ei în timp, în ciuda problemelor cu care a trebuit să se confrunte. Isabel Allende afirma: „Adevărata prietenie rezistă timpului, distanţei şi tăcerii.”  Timpul este un test al prieteniei. Cineva  a spus că  „Timpul verifică prietenii aşa cum focul verifică aurul.”  Are prietenia limite? Până unde merge prietenia? „Prietenie înseamnă să fii alături de cineva nu când are dreptate, ci când greşește.” spunea André Malraux. Prietenia trebuie preţuită. Un prieten bun este o binecuvântare pentru orice om. Tudor Arghezi face o remarcă „Puţini sunt oamenii care-au învăţat să preţuiască prietenia.”. Şi omul care nu preţuieşte prietenia şi implicit prietenul renunţă uşor. N-ai trăit momente când te-ai simţit trădat de prieteni? Sunt cele mai cumplite şi penibile momente. Sunt trăiri pe care n-ai dori să le experimentezi. E o suferinţă căreia cu greu îi faci faţă.

Ce se întâmplă când eşti trădat de un prieten? Cum se comportă în relaţia cu tine?

Te părăseşte şi fuge de tine. Pur şi simplu nu mai stă în anturajul tău. Nu-ţi mai răspunde la telefon sau la mesaje. Te evită. Face în aşa fel încât să nu vă întâlniţi. Nu-l mai interesează deloc persoana ta, ca şi cum n-ai exista. Te şterge şi din facebook.

Te aruncă precum un dinte stricat. Cu siguranţă că ai avut dinţi stricţi pe care dentistul i-a scos. Aşa ajungi tu pentru prietenul care te trădează. Devii o persoană fără valoare. Devii o persoană care nu mai are nici o importanţă. Devii o persoană care deranjezi. Devii o persoană de care el vrea să scape, să se debaraseze. Devii o persoană care-i strici anturajul.

Se depărtează de tine. Începe să ţină distanţa. Cât mai departe. Cât mai puţine vorbe. Dacă se poate se depărtează de anturajul tău, de grupul tău mic. Păstrează o relaţie protocolară. La biserică te salută cu pace şi se scuză că trebuie să plece, că are o slujbă de făcut sau vrea să ocupe un loc în sală. Pe stradă îţi face cu mâna şi grăbeşte pasul când te vede. Dacă poate foloseşte prima trecere de pietoni.

Te urăşte. A ajuns să nu-şi mai dorească prezenţa ta. Dacă până nu demult îi făcea plăcere în compania ta, savura cuvintele tale, venea cu pasiune şi drag la întâlnirile grupului tău mic, deodată pauză. Din cuvintele de apreciere au mai rămas doar automatismele. Începe să asculte toate vorbele rele spuse despre tine, fără să verifice dacă ce s-a spus este şi adevărat. Începe să aibă sentimente de repulsie faţă de tine. Începe să se înstrăineze de tine.

Se întoarce împotriva ta. Îl vezi dintr-o dată că se raliază cu cei care nu te suferă. Trece în tabara cealaltă, chiar dacă tu nu eşti în vreo tabără. Începe să se folosească de discuţiile private purtate. Dă din casă, cum se spune. Pas cu pas din prieten se transformă mai întâi în idiferent şi apoi în duşman.

Râde de tine. Deschiderea ta pentru el devine o vulnerabilitate pe care o exploatează. Ştiind anumite lucruri din timpul relaţiei de prietenie, începe să te compătimească şi apoi începe să râdă. Deodată devii obiectul batjocurii lui.

Te lasă singur.De multe ori pierderea unui prieten te duce la izolare. Simţi cum oamenii te evită ca şi cum ai avea râie. Te lasă să te confrunţi tu cu gândurile şi întrebările tale. Nu îi pasă de tine deloc. Se bucură că te vede singur, fără prieteni. Şi o spune cu pasiune: aşa-i trebuie!

Când trăieşti asemenea stări… nu te teme şi nu deznădăjdui! Tocmai ai descoperit că cel care spunea că ţi-e prieten a fost un pseudo-prieten. Pentru că dacă îţi era un prieten adevărat n-ar fi făcut nici una din lucrurile enunţate mai sus. De ce? Răspunsul ni-l dă înţeleptul Solomon în Proverbe 17:17 ,,Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate”. Şi totuşi dacă prietenii te trădează ce-ţi mai rămâne? Îţi rămâne prietenia cu Isus. El, afirmă clar şi răspicat :,, Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu.(Ioan15:14). Nu te teme chiar dacă prietenii te părăsesc, Isus nu te păseşte! Nu te teme când ai parte de dezamăgirea unor prieteni. Isus… prietenul cel bun nu te dezamăgeşte niciodată.

NU TE TEME… când eşti descurajat!

NTT05.23

Descurajarea este o stare pe care fiecare o experimentăm şi o trăim cel puţin odată în viaţă. Este acea stare în care experimentăm absenţa curajului, diminuarea entuziasmului, trăirea fără speranţă, deprimarea şi demoralizarea. Nu este o stare deloc plăcută şi nici confortabilă. Din păcate prea puţin dăm importanţă unei asemenea stări. Şi de multe ori nu prea ştim să identificăm simptomele unei asemena trăiri.

De fapt, ce se întâmplă când eşti descurajat?

Când eşti descurajat îţi perzi răbdarea. Nu mai poţi şi nu mai ştii să aştepţi rezolvarea acelei probleme. Vrei soluţii imediate. Arunci vorbe grele la adresa unora şi a altora şi chiar te trezeşti vorbind împotriva lui Dumnezeu.

Când eşti descurajat ţi se înmoaie inima.Şi dintr-o dată îţi piere cheful de a mai face ceva. Ai impresia că nu mai are nici un rost să te zbaţi pentru că oricum totul e în zadar. Întrega ta fiinţă este moale, incapabilă să mai ia o decizie clară şi coerentă.

Când eşti descurajat eşti înstare de orice. Treci de la agonie la extaz. Alternează starea de nelinişte cu cea precipiatre. Te porţi la fel ca cei patru leproşi ce se aflau la poarta cetăţii în Samaria. Erau descurajaţi şi işi spuneau: dacă stăm aici oricum murim, dacă mergem în cetate murim.Mai bine ne aruncăm în tabără vrăjmaşilor poporului şi acolo avem una din două şanse: fie murim fie trăim.

Când eşti descurajat îţi slăbesc puterile. Te duci la muncă şi constaţi că nu mai faci faţă fizic. Te apuci de învăţat şi constaţi că nu ai nici un chef şi nici eficienţă. Intri într-o astenie prelungită pe care nici o cură cu vitamine nu ţi-o poate stopa.

Când eşti descurajat eşti vulnerabil. Orice situaţie îţi poate deveni fatală. Orice nemulţumire îţi produce crize. Orice discuţie te provoacă la stres şi îţi provoacă nervi. Eşti la orice pas gata să cazi psihic şi să te rostogoleşti într-o stare confuză şi greu de depăşit.

Când eşti descurajat te superi repede. Nu treci uşor peste un asemena moment. Problema care ţi-a produs descurajarea te face să gemi de durere în lăuntrul tău. Numai tu ştii ce suferinţă profundă este acolo. Orice cuvânt este precum un cuţit răsucit în rană. Orice remarcă îţi produce supărare.

Când eşti descurajat devii alunecos. Simţi că nu te mai poţi controla. Nu mai poţi controla trupul tău care reacţionează. Nu-ţi mai poţi controla sentimentele care te îngenunchează. Simţi că-ţi tremură picioarele şi nu mai ai siguranţă în ce faci şi ce spui. Aluneci uşor pe panta greşelilor şi a depresiei.

Când eşti descurajat ajungi să te îmbolnăveşti. Am avut un moment de descurajare care mi-a afectat sănătatea. Din acel moment am devenit hipertesiv. Inima mea a fost afectată. Cei din familia mea au fost afectaţi. A fost o perioadă când m-am pierdut în întrebările şi frământările mele şi inima mea a fost la un pas de colaps.

Când eşti descurajat eşti mereu obosit. Oricât dormi eşti tot obosit. Odihna nu te mai împlineşte. Gândurile te obosesc. Întrebările te chinuiesc şi te sleiesc de puteri. Nedumeririle îţi mănâncă timpul şi te trezeşti că nici nu te-ai apucat bine de lucru că eşti deja obosit. Ai dormi su săptămânile numai să uiţi ce ţi-a produs descurajare.

Când eşti descurajat eşti trist. Nu mai ai parte de bucurii, chiar dacă ele sunt în viaţa ta. Nu mai poţi zâmbi. Nu-ţi mai arde de a sta în prezenţa oamenilor. Pe chipul tău se citeşte o tristeţe profundă. Pari că ţi s-au înecat toate corăbiile.

Vei trăi momente de descurajare, dar nu te teme ci nădăjduieşte în Domnul, El este Mântuirea ta!  Când vin  asemenea momente adu-ţi aminte ce a spus Ramaya :,,  Să nu ne lăsăm pradă descurajării. Descurajarea este otrava cea mai puternică. Ea ucide pe cel neînţelept, ca un şarpe furios pe un copil fără minte.” Vei trăi momente când vei experimenta eşecul şi dezamăgirea te va curpinde. Nu uita ce a spus John Keats :,,Nu te descuraja de eşec. Poate fi o experienţă pozitivă. Eşecul, e într-un fel, calea către succes, ajutându-te să descoeperi ce anume este fals.” Priveşte clipele de descurajare nu ca pe un capăt de ţară. Vorbind despre asemenea momente, Sfântul Josemari Escriva spunea: ,,Nu te descuraja. Te-am văzut luptând… înfrângerea ta de azi este antrenament pentru victoria definitivă de mâine.” În momentele dificile ţine minte cuvintele lui Daisaku Ikeda : ,,Chiar dacă lucrurile nu se desfăşoară aşa cum te aşteptai, nu fi descurajat, să nu renunţi. Cine continuă să avanseze, va câştiga în cele din urmă.”

Nu te teme când vine descurajarea în viaţa ta. În acele momente adu-ţi aminte de cuvintele lui Petru: ,,Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!  În ea voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Cristos” (1 Petru 1.5-7)