In cine te încrezi tu?

Trăim într-o vreme tulbure. Răspândirea Coronavirusului pe scară largă produce neliniște și panică. Unii nu mai au încredere în măsurile stabilite de autorități pe când alții au. Unii nu au încredere în sistemul medical pe când alții o au. Vrem sau nu vrem să recunoaștem suntem într-o criză de încredere. Nu mai știm în cine să ne încredem. Suntem tentați să ne încredem în oricine, orice soluție…și imediat ce realizăm  că lucrurile scapă de sub control ne pierdem încrederea. Oare de ce?  Nu cumva ne încredem mai mult în oameni decât în Dumnezeu? Nu cumva apelăm mai mult la oameni decât la Dumnezeu? Am uitat cumva adevărul crud…,,blestemat este omul care se încrede în om”.
Poate este momentul să schimbăm radical paradigma încrederii noastre.

 

 

Încrede-te din inimă în Domnul,

Puterea Lui emană pulsaţie eternă,

El sfarmă baricadele semeţe

Dăruind … lumină … căldură paternă.

 

Nu te bizui pe-a ta raţiune,

E doar fărâmă de-nţelepciune divină,

Cu ea singuratică … nu vei străbate

Nici cel mai infim atom de lumină.

 

Recunoaşte-L în toate căile tale,

Prin umedele văi, pe culmile-nsorite,

Şi în vâltoarea vieţii pelegrinând prin lume

Păstrează calea dreaptă…spre zările slăvite!

 

Isus Lumina lumii- Suprema-ncoronare

Va netezi cărarea călcată-n ascultare,

Şi-n taina umilinţei…purtând a Lui Cuvânt,

Tu vei cunoaşte viaţa eternă …în splendoare

NU TE TEME… crede nu te îndoi!

Într-o vreme ca aceasta, ÎNDOIALA este una din stările pe care le experimentăm. Chiar dacă ÎNDOIALA îți dă târcoale…NU TE TEME!

Un cuvânt pentru toți aceia ce experimentează zilele acestea o asemenea stare.

Una din confruntările vieţii noastre este cu îndoiala. Berlot Brecht spunea…„Dintre toate lucrurile sigure, cel mai sigur este îndoiala.” Cu alte cuvinte, îndoiala e ceva la ordinea zilei în viaţa noastră. Ne trezim cu ea, umblăm ziua în compania ei şi ne culcăm cu ea. Adică este ceva ce s-a lipit de viaţa noastră, că vrem că nu vrem. Şi dacă suntem sinceri, fiecare ar trebui să recunoaştem că ne confruntăm cu îndoiala destul de des.  Thomas Carlyre spunea ,, Îndoiala însumează pentru om toate nenorocirile posibile”. Să fie oare aşa? Privind cu atenţie la unele situaţii relatate în Sfânta Scriptură, vom identifica cum afectează îndoiala viaţa omului.

Ce face îndoiala?

Te face un om fricos. Ucenicii erau cu Isus în corabie pe mare. Un timp pe care ei îl gândeau relaxant. Pe Isus îl apucă somnul şi se odihneşte. Deodată, vântul loveşte catargul corăbiei şi ucenicii se prăvălesc care pe unde. În locul bunei dispoziţii frica se cuibăreşte în viaţa lor. Sunt speriaţi şi nu ştiu ce să facă. Se duc la Isus şi-L trezesc…,,Doamne nu-ţi pasă că pierim”? Când se uită Isus la ei şi le vede chipul schimonosit de frică le-o spune răspicat: puţin credinioşilor! Un pic am adormit şi cum a venit o furtună v-aţi speriat şi v-aţi ascuns de frică. Poate eşti şi tu într-o asemeena stare. Eşti cu Isus în corabia vieţii tale. Te bucuri de linişte, pace şi desfătare cu El. Şi dintr-o dată vestea că ai o problemă de sănătate îţi taie tot elanul călătoriei. Te apucă frica şi te gândeşti la ce-i mai rău. Şi îndoia se cuibăreşte în viaţa ta. Când ajungi într-un asemeena moment, nu te teme…crede şi nu te îndoi. Isus e acolo, n-a pierdut corabia vieţii tale de sub control.

Pune în evidenţă puţina ta credinţă. Un om din norodul cel urma pe Isus avea o problemă. Fiul lui era curpins de duhuri necurate. L-a dus la ucenicii lui Isus ca să-l vindece. Ucenicii n-au putut face lucrul acesta. Nu l-au putut elibera pe acel tânăr de problemele demonice cu care se confrunta. Omul care avea fiul cu acea problemă apelează la Isus. Acesta îi vindecă şi îi eliberează fiul de posesiunile demonice. Ucenicii sunt contrariaţi. Ei de ce nu au putut face nimic, doar aveau împuternicrea de la Isus să facă asta. Isus le descoperă problema lor: aveau mult prea mică credinţa. Era sub mărimea unui bob de muştar…mică de tot. De ce? Din cauza îndoielii. Poate şi tu te confrunţi cu o poseiune demonică. Un păcat de care nu poţi scăpa. Te duci la unii şi la alţii şi-i întrebi ce să faci. Poate apelezi la unii din ucenicii lui Isus şi nu se întâmplă nimic. Când ajungi într-un asemenea moment nu te teme…apelează la Isus. El te scapă..dar în acelaşi timp îţi arată ce înseamnă să ai puţină credinţă.

Produce confuzie în viaţa ta. La un moment dat ucencii au plecat într-un alt loc împreună cu Isus şi au uitat să ia de mâncare cu ei. Într-un asemena context Domnul le spune să se păzească de aluatul friseilor şi al cărturarilor. Ucenicii credeau că ce le spune Isus este legat de faptul că ei au uitat să ia pâine cu ei. Gândul lor era numai la mâncare şi probabil se îndoiau de capcitatea lor de a pregăti o călătorie. Nici măcar nu-şi mai aduceau aminte cum i-a hrănit Domnul, cu cinci pâini şi doi peşti, pe care-i avea un copilandru în punga lui. Dar Domnul nu le vorbea despre pâinile care hrănesc trupul. De fapt, Domnul îi atenţiona să aibă grijă nu de pâinea ce o produc fariseii şi cărturarii ci de învăţătura lor. Poate citeşti uneori în Scriptură unele pasaje ca acesta. Şi poate după ce citeşti devii confuz şi amesteci lucrurile. Ai auzit predici diferite din acel pasaj, ai citit comentarii despre acel pasaj şi mintea ta este confuză. Fiecare predicator a avut modul lui de abordare. Fiecare autor pe care l-ai citit a scos în evidenţă ce a considerat el de cuviinţă. Îndoiala îşi pune amprenta pe inima ta. Nu ştii după care predică să te iei. Când treci printr-o asemena stare nu te teme să apelezi la Isus. Stai tu cu El şi cu Scriptura şi te asigur că va dispărea confuzia cu privire la acel subiect.

Te face să eziţi în momente cheie. Vă aduceţi aminte de Petru. Când este în corabie şi-l vede pe Isus venind pe valuri spre ei. Deodată îi spune lui Isus să-i poruncască să meragă la El pe apă. Petru coboară din barcă şi păşeşte pe luciul apei. La un moment dat se uită împrejur, se uită în jos. Constată că începe să se afunde în valuri, datorită faptului că a ezitat pentru un moment să privească la Isus. Când şi-a luat privirea de la Isus, îndoiala şi-a făcut loc şi picioarele lui au început să se afunde în mare. Poate şi ţie ţi-a spus Domnul să cobori din barcă şi să începi să umbli cu El pe ape. Lucrarea ce o faci poate fi dusă numai dacă păşeti cu Isus pe ape. Poate ai grijă de oameni care locuiesc pe stradă şi fiecare acţiune a ta între ei …este posibilă numai dacă ai coborât din barcă şi mergi după Isus. Şi când mergi după Isus, El îţi arată pe unde să păşeşti. Şi pe măsură ce păşeşti pe urmele Lui găseşti resursele necesare şi soluţiile adecvate de slujire a aunor asemena oameni. Când  începi însă să priveşti după ajutor în stânga şi în dreapta, constaţi că începi să te scufunzi şi ţi-e tot mai greu să împlineşti acea lucrare. Când vezi că începi să te afunzi…ridică-ţi privirea spre Isus şi nu ezita să mergi pe drumul pe care ţi-l deschide El.

Produce îngrijorare în viaţa ta. Ucenicii la un moment dat se îngrijorau ce vor mânca cu ce se vor îmbrăca. Problema traiului de zic cu zi poare produce multă îngrijorare în viaţa cuiva. Dacă te vei gândi mereu, de unde vei avea bani pentru ca să-ţi ţii copii la şcoală, de unde vei avea bani să-ţi plăteşti casa, de unde vei avea bani să achiţi facturile în fiecare lună…vei deveni un om apăsat de griji. Domnul Isus îi lămureşte foarte repede pe ucenici cu privire la această chestiune. El care are grijă de păsările cerului, de florile câmpului, de vieţuitoare…nu v-a purta de grijă ,,coroanei creaţiunii sale”? Nu te mai teme şi nu te ma îngrijora de viaţa ta şi a familiei tale. Caută mai întâi Împăraţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui…şi El te asigură că îţi va da pâinea ca prin vis.

Aşadar NU TE MAI ÎNDOI…CI CREDE! Crede că dincolo de neputinţele tale, de credinţa ta mică, de şovăieli, de îngrijorări este Christos care are milă de tine şi te ajută să treci peste momentele de îndoială. Nu te teme…crede numai!

NU TE TEME… să alegi !

 

In prag de alegeri…poate ajută cu ceva lecturarea acestui articol scris de mine cu ceva ani în urmă.

Avram când a plecat din Haran l-a luat împreună cu el şi pe nepotul său Lot. Între ei se vedea o relaţie bună şi o colaborare deosebită. Numai că pe măsură ce averea celor doi creştea, turmele se înmulţeau… încep să apară şi animozităţile. La un moment dat se naşte un conflict între ciobanii lui Avram şi cei ai lui Lot. O situaţie conflictuală pe care Avram nu a neglijat-o. Situaţia creată însă, a împins lucrurile spre un deznodământ. Trebuia făcută o alegere. Unul trebuia să o ia la dreapta iar altul la stânga. Ai ţine împreună pe ciobanii celor doi… risca să ducă la noi conflicte şi tensiuni. Aşa că că Avram îi propune lui Lot soluţia. Soluţia era o alegere. Alegerea înseamna oarecum o despărţire şi o repoziţionare a fiecărruia. Avram a dat dovadă de înţelepciune şi generozitate faţă de Lot, oferindu-i posibilitatea şi întietatea în a alege locul unde să se stabilească. Interesant este faptul că Avram nu alege el primul, deşi ar fi fost îndreptăţit.  Avram nu face ce făceam noi băieţii când jucam fotbal pe maidan, ne băteam care să alegem primul, ca să-l putem alege pec el mai bun în echipa noastră. Avraam i-a oferit şansa lui Lot să aleagă. Lot s-a uitat spre munte şi nu l-a prea atras peisajul, apoi s-a uitat spre valea Iordanului, a văzut cât este de mănoasă şi imediat şi-a făcut planuri în mintea lui. Sigur câmpia Iordanului va fi sursa care va face ca afacerea lui să crească. Şi Lot a ales ! A ales câmpia Iordanului şi s-a aşezat cu turmele până lângă Sodoma, cetatea care avea un nume rău. Avram s-a ţinut de cuvânt şi a ales muntele, aşa cum i-a promis lui Lot. A ales să se aşeze în partea opusă, pentru a evita orie conflict cu Lot şi ciobanii lui.

Când privim cele două alegeri cu siguranţă că ne vine o întrebare pe buze : care dintre ei a făcut o alegere bună şi care a făcut o alegere greşită ? Istoria ne arată că alegrea făcută de Lot a fost în timp fatală pentru el şi casa lui. În viaţă, fiecare dintre noi suntem în faţa unor alegeri. Alegerile pe care le facem au consecinţe pe termen scurt, mediu şi lung. Ele au consecinţe pozitive sau negative, depinde dacă sunt făcute cu înţelepciune sau lipsite de înţelepciune.

Ce înseamnă să faci alegeri neînţelepte ?

Să te uiţi la ce îţi izbeşte ochii. Când doar privirea ta este filtrul pe care-l foloseşti, alegerea aceea are toate şansele să fie greşită. Dacă analizezi doar ceea ce vezi…uşor poţi fi păcălit de culori, de spoială, de impresie, de măreţie, de oportunitate. Ochiul poate fi păcălit uşor. Ştiu băieţi care şi-au ales nevasta pentru că le-a plăcut cum arată. I-a izbit chipul turnat parcă bibelou şi corpul de balerină. După ce s-au căsătorit şi-au dat seama că e doar chipul şi nimic altceva. Şi unii au ajuns repede la divorţ. De ce ? pentru că au ales cu privirea. Doar ochiul a fost cel care a luat decizia. Ochiul l-a păcălit şi pe Lot, care a văzut câmpia Iordanului bine udată, o grădină a Domnului…şi n-a văzut Sodoma care-i trage cu ochiul.

Să nu ai frică de Domnul. Să nu-ţi pese dacă alegerea ta încalcă poruncile şi Voia lui Dumnezeu. Să nu te gândeşti în alegerea ta deloc la relaţia cu Domnul. Să nu-ţi pui problema  că prin alegerea ta, în fapt tu îl sfidezi pe Dumnezeu. Dumnezeu te-a format pentru o lucrare şi când vine vremea să alegi, nu contează că ai terminat teologia, te faci şofer de taxi, că se câştigă mai bine şi n-ai bătaie de cap cu membrii capricioşi din biserică. Când cineva îţi propune o afacere care sfidează legea o alegi şi nu-ţi pasă că ea îl sfidează şi pe Dumnezeu, iniţiatorul şi dătătorul legii. Nu te temi nici de consecinţele legii umane şi n-ai nici frică de pedeapsa lui Dumnezeu. Ţi-e frică doar să nu pierzi ocazia aceea şi implicit banii !

Să alegi ce nu-i place Domnului. S-ar putea ca afacerea ta să nu-i fie plăcută Domnului, pentru că este una pe care n-o poţi face cu profit decât furând şi minţind. S-ar putea ca alegerea ta să te căsătoreşti cu o « filisteancă » să nu-i placă Domnului, pentru că ea nu e din poporul Lui. Sunt alegeri care nu-i plac Domnului. De unde ştim asta ? Din Cuvântul Domnului. Alegerile care au la bază păcatul, invidia, egoismul, neascultarea de El… nu-i sunt plăcute lui Dumnezeu

Să alegi lucrurile care îţi sunt plăcute ţie. De cele mai multe ori ne motivăm alegerile cu afirmaţia : îmi place. Alegi să-ţi cumperi fusta pentru că îţi place, nu contează că este aşa de scurtă şi că toată lumea întoarce capul după tine pe stradă. Nu contează că devii o privelişte pentru lume şi o pricină de păcătuire pentru alţii. Alegi să mergi vinerea şi sâmbăta prin cluburi pentru că-ţi place. Nu contează că în acele cluburi se bea, se fumează, se dansează, se consumă droguri. Nu contează…alegi pentru că-ţi place !

Să alegi ce nu trebuie sau pe cine nu trebuie. De multe ori îţi alegi pritenul care nu trebuie. Eu un om de viaţă, zici tu. Şi constaţi că te învaţă numai rele. Te învaţă cum să minţi, cum să furi, cum să faci lucrui păcătoase. O Doamne, de câte ori alegem pe cine nu trebuie. Alegem pe cine nu trebuie ca Președinte. Alegem pe cine nu trebuie în Parlament. Alegem pe cine nu trebuie în administraţia locală. Alegem pe cine nu trebuie în comitetul bisericii. Şi ne mirăm apoi că lucrurile nu merg aşa cum trebuie.

Alegerile noastre au consecinţe. Nu te teme să alegi…teme-te atunci când alegerea ta este neînţeleptă. Nu te teme să alegi…teme-te de consecinţele alegerii ! Nu te teme să alegi…teme-te să nu alegi greşit !

 

Iarna …(1)

Tu…ce ceri?

Tu…îl poți vedea?

Tu…ai parte?

Tu…la ce te gândești?

Tu…de cine îți lipești sufletul?

Tu…ce ești?