Disprețuit…și părăsit…

Dispreţuit şi părăsit de oameni

Un Astru s-a ivit din nemurire,

Iar raza Lui – Lumină şi splendoare

S-a revărsat în taină peste omenire.

Om al durerii…pogorât din Slavă

Încorporând în El – Viaţă şi Cuvânt,

Obişnuit cu suferinţa oarbă

A presărat în inimi – Duh Sfânt.

Noi priveam la El ca la un monstru

Dispreţuindu-L, împingându-L în uitare,

Noi adoram figuri fără viaţă,

Pe lângă El – goneam cu nepăsare.

El…suferinţele noastre le-a purtat,

Zdrobit …plângea durerea muribundă,

Noi am crezut că-i pedepsit de Dumnezeu

Să străbată-n agonie…nebuna lumii undă.

Dar El era străpuns de-al nost păcat,

Crucificat pe culmea de ocară,

Isus …hulit, bătut, zdrobit,

A îngropat în moarte…cruda lumii povară.

Suprema-I jertfă ne-a adus pace,

Înlănţuindu-ne în Dragostea sublimă,

În rănile Lui s-a stins trecutul,

Şi-ele-i gravat viitorul în lumină.

O…muribunzilor în existenţă,

Lumina Lumii …vă-nconjoară cu iubire,

Glorificaţi cu toţi Suprema raţiune,

Ea vă oferă belşug etern – Nemurire.