Numele meu este Daniel Ciupe . M-am născut în toamna anului 1960 în Buciumi, un sat din Ţara de Sub Munte. La cinci anişori am părăsit uliţa copilăriei şi m-am mutat cu familia la oraş. Oradea a devenit casa mea, locul unde am crescut, comunitatea în care m-am format , spaţiul eclesial în care m-am întâlnit cu Christos şi am învăţat să umblu cu El.
În 1987 m-am căsătorit cu Simona , o clujeancă frumoasă la chip şi suflet. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu două fete deosebite Rebeca- Monica şi Cristina- Emanuela.
Din 1979 am devenit membru al Bisericii Baptiste Nr.2 Oradea ( Emanuel) unde am slujit ca misionar, corist, lucrarea cu tineretul la nivel naţional şi în comitetul bisericii. În 1997 am înfiinţat împreună cu un grup de credincioşi Biserica Baptistă Sfânta Treime, unde am slujit ca prezbiter. Din anul 2009 sunt membru al Bisericii Baptiste Speranţa , biserică în care am slujit în lucrarea cu grupurile mici până în 2015. În 2014 am înfiinţat Biserica Neemia într-o comunitate de rromi din Tileagd, biserică în care am slujit aproape doi ani. De ceva vreme slujesc dupã puterea mea în Biserica romilor din Telechiu.
În 1979 am terminat Liceul Electrotehnic, în 1985 Facultatea de Electromecanică, în 1989 Şcoala Proorocilor ( teologie), în 1994 specializare în management (Anglia) iar în 2011 cursul de formator autorizat.
Din 1991 slujesc şi conduc Fundaţia Charis, o misiune creştină evanghelică non-denominaţională, pe care am înfiinţat-o împreună cu un grup de prieteni.
Privind în urmă trebuie să recunosc „ lucrurile care pentru mine erau câştiguri le−am socotit ca o pierdere, din pricina lui Christos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Christos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi−o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Christos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.( Filipeni 3.7-9) .
Privind înainte îmi doresc „ să−L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. ( Filipeni 3.10-11).
Dacă vrei să mă contactezi fii liber!
Picuri de rouă 