Încrede-te în Domnul…

incredere

 

Încrede-te din inimă în Domnul,

Puterea Lui emană pulsaţie eternă,

El sfarmă baricadele semeţe

Dăruind … lumină … căldură paternă.

 

Nu te bizui pe-a ta raţiune,

E doar fărâmă de-nţelepciune divină,

Cu ea singuratică … nu vei străbate

Nici cel mai infim atom de lumină.

 

Recunoaşte-L în toate căile tale,

Prin umedele văi, pe culmile-nsorite,

Şi în vâltoarea vieţii pelegrinând prin lume

Păstrează calea dreaptă…spre zările slăvite!

 

Isus Lumina lumii- Suprema-ncoronare

Va netezi cărarea călcată-n ascultare,

Şi-n taina umilinţei…purtând a Lui Cuvânt,

Tu vei cunoaşte viaţa eternă …în splendoare

Reclame

O noapte…

Noapte2

E-o noapte mirifică de cleştar

Păienjeniş de stele pe boltă licăresc,

O linişte supremă aşteaptă un Cuvânt,

deodată… o explozie de Har Dumnezeiesc.

 

Un astru-n strălucire brăzdează orizontul

Gravând pe-al vieţii Univers- ÎMPLINIRE!

O taină de veacuri ţinută ascunsă…s-a ‘nfăptuit,

Pe Terra s-a născut – ETERNA IUBIRE !

 

Infinitul…fredonează o simfonie sfântă,

Steaua străluceşte…emanând raze călăuzitoare

Spre Betleemul păcii- speranţa muribundă,

ISUS – Lumina Lumii – Suprema încoronare!

Cum sărbătorim Crăciunul ?

În fiecare an când se apropie Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului… văd împrejurul meu o forfotă ciudată. Străzile se îmbracă în lumini multicolore. Pieţele sunt pline de brazi sacrificaţi pentru a fi „plantaţi” pentru o vreme prin casele noastre… iar mai apoi aruncaţi la coşul de gunoi. Parcările hypermarketurilor sunt pline de maşini a căror portbagaje aşteaptă să fie umplute de tot felul de „oferte”. Oamenii în pragul Crăciunului fac o serie de lucruri care ţin de trupul acesta muritor… uitând semnificaţia sărbătorii.

De fiecare dată când văd aceste imagini mă întreb…oare cum ar trebui să ne pregătim de sărbătoare? Oare… lumini, case împodobite, mese îmbelşugate este ceea ce aşteaptă de la noi Pruncul născut în iesle?

Vă sugerez de aceste sărbători să facem un exerciţiu pe care ni-l propune Corul Evanghelic , prin colindul ASTĂZI VIN SĂ-MI PLEC GENUNCHII , o capodoperă a poetului Traian Dorz .

 

Lumina…

DSCN5060

Din zările Divine s-a pogorât Lumina

Să ispăşească vina ascunsă-n omenire,

Ea murmură în taina singurătăţii noastre

Vă dau fericire… ETERNĂ IZBĂVIRE.

 

O linişte finită domină Universul

Suprema Raţiune oferă lumii PACE,

Un briliant de gânduri slăvesc Nemărginitul

Şi vestea întrupării… străbate orizontul  rece.

 

Din inimi se înalţă curate rugăciuni,

Slăvindu-şi Creatorul – Sublima Iubire,

Şi imnuri de slavă se înalţă-n infinit

Mesia a venit…oferind lumii NEMURIRE!

 

 

Cântarea Mariei…

Cu ceva vreme înainte să se nască Mesia, Maria a prefaţat acel moment printr-o cântare. În pragul Sărbătorii Naşterii Mântuitorului când colindele pătrund pe toate canalele în casele noastre vă invit să recitiţi cuvintele acelei cântări. În timp ce o recitiţi,  ascultaţi  „Ave Maria”  interpetată la saxofon de Oussama Zaher.  

„Sufletul meu măreşte pe Domnul şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i−a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i−a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi−a adus aminte de îndurarea Sa cum făgăduise părinţilor noştri − faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.” 

Luca 2: 46-55 ( Versiunea Cornilescu)

Creaţie…

DSCN9626

Ce profunzime e-ntipărită într-un Nume,

Perfecţiunea întrupată în înţelepciune,

Eternul- contopit în sublimul infinit,

În TOATE : Dumnezeu -nemărginit!

 

Stele, nebuloase, marile constelaţii,

Sublime culori, mănunchiuri eterne de vibraţii,

Ştiinţa pură emisă de unda Divină,

În TOATE: bogăţie- explozie sacră de Lumină!

 

Lucrări gigant…gravate-n Univers de-o Mână

Ce cârmuieşte prin unghere tainica Lumină,

Mărgăritar etern …zidit în Cel Preasfânt,

Dreptatea pură întrupată în  Cuvânt!

 

Totul creat prin Dragostea sublimă,

Tumultul de sămânţă răsărită e-o Lumină,

E-o Cale care duce spre desăvârşire,

E-un Domnitor ce ne oferă nemurire!

Maria…

DSCN0267

Un nume predestinat. Maria a fost fecioara prin care Dumnezeu şi-a adus Fiul printre pământeni . Maria  este mama care m-a adus pe mine în această lume. Dar nu despre ele vreau sa vă vorbesc în acest post.

Vreau sa vă vorbesc despre o copilă, pe numele ei Maria, care trăieşte într-o comunitate de rromi. Am întâlnit-o zilele acestea . Când a văzut cele două maşini care s-au aventurat în colonia lor de lângă dig, Maria a fost prima care şi-a făcut apariţia. Avea un chip senin, o privire calmă, doi ochi albaştri în care licărea speranţa. Avea chipul unui copil care abia aştepta să se bucure de ce-i va aduce moşu. Poate chiar şi-a pus în geamul  căsuţei, singurele încălţăminte avute ca să le umple cu ceva moşu. Căci se aflase că avea să vină Moş Crăciun şi acolo printre cocioabele lor.

Cel care ne însoţea s-a coborât din maşină şi s-a dus pe uliţa aceia să-i cheme pe copii. Dând cu ochii de Maria i-a grăit…tu nu eşti pe listă că n-ai fost acasă când am venit să văd câţi sunteţi, ca să-i spun moşului. Chipul Mariei s-a schimbat dintr-o dată. Am văzut-o că se retrage spre un gard de unde a privit întrega scenă. Copil după copil a primit cadoul de la moşu. Maria  urmărea anesteziată  întregul tablou. La un moment dat a zbughit-o la fugă şi a intrat undeva după un gard. Moşu venise dar nu şi pentru ea.

S-au terminat pachetele, s-a încheiat distribuirea şi-am urcat în maşină. În urmă era un grup de copii care desfăceau pachetele…dar undeva într-un colţ al acelei colonii Maria era zdrobită: moşu pentru ea nu venise.

Soţia mea a început să plângă. Lacrimile se prelingeau pe obrazul ei. Şi dintr-o dată a izbucnit…nu pot să văd cum un copil stă şi priveşte o asemenea scenă. Nu pot să suport tristeţea din ochii copilei. Mi se rupe inima când mă gândesc că în timp ce ceilalţi copii savurează  bunătăţile primite, Maria cu siguranţă plânge. Pe ea n-a băgat-o nimeni în seamă. Ne-am oprit la primul magazin şi-am făcut în grabă încă câteva pachete.

Ne-am urcat în maşină şi ne-am întors în colonie. Uliţa era deja pustie.Când ne-am oprit la capătul ei, de după un gard s-a furişat Maria şi după ea încă un băieţel. Erau singurii rămaşi fără pachete, erau singurii care mai aşteptau cu speranţă că va veni moşu şi la ei. Când am coborât din maşină cu pachetele în mâini, ochii Mariei s-au umezit, obrajii i s-au îmbujorat  şi într-un suflet a fost lângă noi. Atâta bucurie am putut vedea în ochii şi pe chipul ei că mi-au dat lacrimile. I-am dat cadoul, am îmbrăţişat-o şi-am plecat în grabă de acolo. Pe drumul spre casă mi-am adus aminte de cuvintele Mântuitorului  :

 Şi El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori n−aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le−aţi făcut.»  ( Matei 25.45)

«Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu−şi va pierde răsplata.» ( Matei 10.42)

Asemena Mariei, această  micuţă şi neînsemnată fiinţă dintr-o comunitate de rromi , poţi întâlni în aceste zile în multe locuri din România copii ca ea.

Nu uita să dăruieşti un cadou  de aceste sărbători  unor asemenea copii şi-L vei face fericit pe Pruncul născut în ieslea din Betleem!