NU TE TEME…de cei bogaţi şi cu putere!

NTT01.31

Circulă azi ideea că omul care are bani şi bogăţie… are şi putere. Evidenţele imediate par să confirme că această idee este o realitate. Numai că o analiză în profunzime a acestui fapt scoate în evidenţă o cu totul altă realitate. Oricât de bogat ar fi cineva, oricâţi bani ar avea, puterea aparentă este o putere limitată de timp şi conjuctură .

Desigur că acest gen de putere poate stârni adesea teamă şi frică în ceilalţi. Niciodată nu poţi şti care va fi comportamentul, acţiunile şi gesturile ce le va face unul care îmbogăţindu-se ajunge la putere. Istoria, a dovedit în timp că asemenea oameni care s-au îmbogăţit şi au pus mâna pe putere sau ajungând la putere s-au îmbogăţit, mai devreme sau mai târziu… cariera lor a sfârşit lamentabil. Şi în faţa morţii toată averea şi puterea pe care o aveau s-a pulveriat. Când au murit nu au luat nimic cu ei. De ce ? Pentru că visteriile materiale nu au trecere în lumea de dincolo de mormânt.

Hitler, naţionalistul înfocat care în câţiva ani a ajuns omul forte al Europei subjugând-o aproape în întregime, acumulând averi şi putere… a sfârşit ars în unul din adăposturile sale din Berlin. La ce i-a folosit puterea şi averea? Când moartea a bătut la uşa lui… totul s-a prefăcut în ruină şi nimic nu a luat cu el.

Onasis, grecul bogat care a acumulat o avere imensă… când a murit nu a luat nimic cu el dincolo. Toate au rămas aici. E adevărat că uneori acele bogăţii rămân urmaşilor numai că nici aceştia nu au luat cu ei nimic dincolo. Unii chiar au risipit şi ceea ce le-a rămas de la părinţii lor putrezi de bogaţi. Exemple sunt multiple, istoria este plină.

Psalmistul surpinde două realităţi evidente. Prima pe care o exprimă este legată de percepţia şi concepţia oamenilor cu privire la cei ce se îmbogăţesc. Teama pe care ei o inspiră. Psalmistul atrage atenţia asupra faptului că nu există nici un motiv de teamă când eşti confruntat cu o asemenea situaţie. El şi explică, de ce. Orice om care se îmbogăţeşte şi acumulează o anumită avere şi putere se foloseşte de acestea pentru o vreme. Atunci când vine momentul să părăsească lumea aceasta, lasă totul aici, nu ia nimic cu el. Psalmistul ne atrage atenţia CĂ NU TREBUIE SĂ NE FIE TEAMĂ de asemena oameni pentru că timpul lor, acţiunile lor, averea lor, puterea lor, este limitată la un spaţiu şi un context scurt. Psalmistul ne lasă să înţelegem că nu este nici un motiv de teamă faţă de un asemena om, pentru că acţiunea lui este de scurtă durată şi el nu poate afecta (cu averile şi puterea lui) veşnicia mea şi a ta. Toţi bogaţii lumii acesteia de la Rockefeller la Bill Gates nu pot influenţa cu o centimă veşnicia ta. Ei pot afecta pentru o vreme existenţa ta în lumea timp- spaţiu. Banii lor, afacerile lor, averea lor nu au nimic de-a face cu viaţa de dincolo de moarte. De aceea nu ai de ce să te temi de asemenea oameni. Sunt şi ei nişte muritori care pleacă din această lume ca oricare altul.

A doua realitate: viaţa de dincolo de moarte nu poate fi influenţată de banii sau de puterea cuiva. Nero, Hitler, Stalin, Sadam Huseim, Mao şi toţi conducătorii agresivi cuoscuţi de istoria omenirii n-au putut aranja o centimă din veşnicia cuiva. E adevărat au suprimat viaţa fizică a multora, dar n-au putut influenţa cu nimic veşnicia vreunuia. Nici măcar veşnicia lor nu şi-au putut-o aranja, în ciuda  ,,geniului lor”. De ce? Pentru că banii şi puterea nu sunt elemente ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Ele sunt exponente ale imperiilor create de oameni şi prăbuşite mai devreme sau mai târziu. Noi am fost răscumpăraţi nu cu aur sau argint ci cu preţiosul sânge a lui Christos.

Să luăm aminte la cuvintele psalmistului: NU TE TEME DE CEI BOGAŢI ŞI CU PUTERE. Sunt cuvinte pline de realitate care ascund în ele profunzimea existenţei umane. Omul nu trebuie să se teamă de om. Omul trebuie să se teamă doar de Dumnezeu. Suntem chemaţi să trăim cu convigerea şi conştienţa că banii şi puterea cuiva nu pot infleuenţa în nici un fel veşnicia altcuiva. Oricât de bogat ar fi cineva nu-ţi poate cumpăra cu banii lui veşnicia ta. Mai mult, în faţa morţii şi el ca oricare muritor constată că aşa cum a venit în această lume… gol, tot aşa pleacă din ea. Nimic din posesiunile acumulate aici nu le poate duce cu el.

Pe noi, NU TEAMA de asemenea oameni ar trebui să ne preocupe. Nu câştigăm nimic dacă ne este teamă de asemenea oameni. Şi nu pierdem nimic dacă nu ne este teamă de asemenea oameni. Aşadar , NU TE TEME de cei cărora li se îmbogăţesc visteriile ci TEME-TE de Domnul.

Reclame

NU TE TEME …să trăieşti în locul şi-n starea în care te vrea Dumnezeu.

NTT01.30

Poporul lui Israel  a avut parte pe parcursul istoriei lui de împăraţi care au făcut fie bine, fie rău. Unii au făcut ce era plăcut Domnului alţii nu. Acum dacă privim cu atenţie la istoria poporului, vom constata că în multe momente când ei şi împăraţii care-i conduceau făceau ce era rău înaintea Domnului, Dumnezeu lua măsuri. Şi măsura cea mai dură pe care Dumnezeu o aplica cu consecvenţă era invazia imperiilor aceler vremuri şi adesea robia. Unul dintre împăraţii care a făcut ce nu plăcea Domnului a fost Zedechia, cel care l-a înlocuit pe Ioiachim cu sprijinul împăratului Babilonului, cel care a luat în robie babiloniană (cu acea oazie) pe toţi vitejii lui Israel.

După nouă ani de domnie a lui Zedechia, Nebucadneţar împărat al Babilonului a venit şi a împresurat Ierusalimul. Asedierea cetăţii a dus la epuizarea resurselor de hrană. Într-o noapte… cei care aveau responsabilitatea luptei au făcut spărtură într-o parte a zidului şi au rupt-o la fugă . Printre ei şi Zedechia cu famiia lui. Au fost urmăriţi de haldei, prinşi şi aduşi la împăratul Babilonului. Fii lui Zedechia au fost ucişi iar lui i s-au scos ochii şi a fost dus în lanţuri în Babilon. Apoi, a fost atacat cu cruzime Ierusalimul şi a fost dărâmat Templul – Casa Domnului. Toate valorile, lucrurile de preţ au fost duse în Babilon.      Acela a fost momentul în care Iuda a fost dus în robie, departe de ţara lui. A mai rămas însă o rămăşiţă care a fost lăsată acolo în  Iuda sub conducerea guvernatorului Ghedalia. După ce rămăşiţa a aflat cine le este guvernator s-au prezentat la el reprezentanţi celor rămaşi …ca să afle ce va fi cu ei. În discuţia avută, Ghedalia I-a asigurat că va fi bine pentru ei. Le-a spus să NU SE TEAMĂ pentru ei şi viaţa lor chiar dacă haldeii sunt în ţară şi o stăpânesc. Le-a cerut să nu plece din ţară. Nu a trecut decât o scurtă perioadă şi unul din cei rămaşi, împreună cu zece oameni l-au atacat pe Ghedalia şi l-au ucis. Acest fapt a determinat reacţia haldeilor. Guvernatorul numit de ei a fost ucis de câţiva din aceia care au rămas în Iuda, nefiind duşi în robie. Conştienţi că fapta lor nu va rămânea nepedepsită cei implicaţi în omorârea lui Ghedalia împreună cu întreaga rămăşiţă au plecat în Egipt şi s-au refugiat acolo. Toată această situaţie creată împrejurul rămăşiţei lui Iuda a pornit de la desconsiderarea apelului pe care Ghedalia l-a făcut pentru ei, SĂ NU SE TEAMĂ. N-au luat în considerare apelul şi provocarea lui Ghedalia. N-au suportat să vadă un guvernator peste ei şi s-au răzvrătit. N-au prins momentul favorabil pe care l-au avut de a rămânea în Iuda şi în viitor …de acolo să pornească readucerea poporului din robie şi restabilirea liniştei. S-au temut şi nu au înţeles că poate acela era modul prin care Dumnezeu voia să păstreze o rămăşiţă în Israel.

Istoria poporului lui am trăit-o şi noi pe vremea aspră a comunismului. Au fost momente şi situaţii când unii din conducătorii comunişti le-au sugerat credincioşilor să stea liniştiţi că nu li se va întîmpla nimic. Şi unii din ei, în loc să se roage şi să aşptepte în tăcere intervenţia lui Dumnezeu s-au răzvrătit şi au creat fel şi fel de mişcări pentru drepturile omului… provocând autorităţile. Unii din ei s-au grăbit şi au vrut s-o ia înaintea Domnului. Şi când şi-au dat seama că situaţia s-a agravat considerabil  au plecat în SUA ori în vestul Europei. De ce? Pentru că în loc să fie atenţi la şoapata NU TE TEME şi să o ia în considerare… s-au răzvrătit. Au considerat că pot să rezolve ei situaţia. Şi au trebuit să plece, e adevărat în lumea liberă şi bogată. Dar ce preţ ulterior au plătit? Unii din ei şi-au pierdut acolo pentru totdeauna copii, sau familiie. Alţii şi-au pierdut identitata culturală dar şi spirituală. Şi în loc să fie folosiţi de Dumnezeu pentru dezvoltarea lucrării lui Dumnezu, după căderea comunismului, au devenit un balast, o povară pentru comunitatea creştină românească. Unii n-au învăţat lecţia. Şi imediat ce s-au deschis graniţele pentru români…au plecat spre lumea largă. Unii şi-au pierdut copiii, alţii familia iar alţii l-au pierdut şi pe Dumnezeu. Toate pentru un pumn de euro .

Ar fi bine să învăţăm din această istorie. Dumnezeu are un plan cu fiecare copil al Lui şi dacă te vrea în altă parte ştie cum să te determine să ajungi acolo. Ce păcat pentru aceia care nu iau seamă la îndemnul NU TE TEME şi cuprinşi de frica zilei de mâine… iau drumul pribegiei, punându-L pe Dumnezeu în situaţia să nu-i mai poată folosi în lucrarea Lui. Ia aminte la acest pericol şi NU TE TEME să trăieşti în locul şi-n starea în care te vrea Dumnezeu.

NU TE TEME…dă problema ta Domnului!

NTT01.29

Omul consideră (adesea) că tot ceea ce face el este bine. Că modul în care îşi gândeşte viaţa din perspectiva lui este bun şi deciziile pe care le ia sunt corecte. Din păcate acesta este tiparul omului lumii acesteia, care trăieşte cu convingerea că toate căile lui sunt curate şi demne de luat în considerare. El îşi pune nădejdea în capacitatea lui de a decide. Şi atunci când apar problemele se constată că intră într-o agitaţie, o teamă, o frică şi o îngrijorare profundă. Duhul din el se frânge. Ideile lui nu-i mai aduc linişte şi pace ci îl cufundă într-o şi mai adâncă groapă a îngrijorărilor. De ce? Pentru că nu poate face faţă singur problemelor. Pe de altă parte, omul care s-a întâlnit cu Christos ţine cont că există un Dumnezeu deasupra tututor. Şi Dumnezeu poate să cerceteze „duhul” de care eşti mânat să faci un anumit lucru într-o anumită situaţie. De aceea, creştinul, omul care s-a întâlnit cu Dumnezeu în Christos… NU TREBUIE SĂ SE TEAMĂ şi NICI SĂ SE ÎNGRIJOREZE de nimic din ceea ce întâlneşte în cale.

Se pune însă o întrebare (aparent) simplă: ce fel de probleme întâlneşte creştinul în umblarea de zi cu zi?  Răspunsul în primă fază pare simplu: acelaşi gen de probleme ca oricare om. Sunt probleme de ordin fizic cu care te poţi confrunta. Poate ai o constituţie fizică mai slabă, oboseşti repede, bolile se aşează uşor în trupul tău sau poate ai o infirmitate . Sunt probleme materiale cu care te confrunţi. Poate trăieşti într-o zonă cu o rată de şomaj mare, nu ai un loc de muncă stabil, trăieşti doar dintr-o indemnizaţie pe care ţi-o dă statul… ca urmare a statutului ce l-ai dobândit. Sunt probleme morale cu care te confrunţi. Părinţii soţiei tale, spre exemplu, de ani de zile folosesc via pe care ţi-au dat-o în administrare, ca să facă vin şi tu eşti pus într-o situaţie confuză. Sunt probleme de ordin spiritual. Poate relaţia ta cu biserica, participarea ta la viaţa spirituală a trupului lui Christos este afectată de slujba ta sau …de obiceiul de a sta mai mult pe acasă duminica decât la Casa Domnului. Sunt probleme în viaţa ta de familie. Mai mereu ai certuri cu soţia pe anumite teme şi nu reuşeşti să-ţi stăpâneştii copiii care au cam luat-o razna. Sunt probleme în viaţa ta profesională. A venit un şef nou căruia nu-i mai intri în graţii, care ţi-a luat nişte drepturi pe care le-ai avut şi… fiecare zi de lucru devine o povară. Sunt probleme cu care te confrunţi în comunitatea ta. Prietenii pe care i-ai avut  i-ai pierdut petru că ai devenit prea bogat şi nu te mai simţi în largul tău cu toţi sărăntocii. Sau poate cei din anturajul tău au urcat pe scara socială, sunt bogaţi şi pe tine te desconsideră. Nu de puţine ori toate aceste probleme conduc la îngrijorare şi provoacă teamă.

Ce poţi face ca teama şi îngrijorarea să nu te cuprindă?  Nu uita al cui fiu eşti tu. Nu uita că Dumnezeu este Tatăl tău şi Christos fratele tău mai mare. Sunt trei lucruri importante pe care le poţi face în acţiunea ta. Trei lucruri care pot alunga teama şi îngrijorarea ce bate la uşa ta prin problemele cu care te confrunţi. Primul lucru pe care-l poţi face este să aduci înaintea lui Dumnezeu problema cu care te confrunţi. Al doilea lucru pe care-l poţi face este să încredinţezi în Mâna lui Dumnezeu problema cu care te confrunţi. Al treilea lucru pe care-l poţi face este să arunci asupra Lui toate îngrijorările şi temerile tale cu privire la acea problemă. Toate aceste trei posibilităţi sunt la îndemâna ta. Nu ezita…foloseşte-le!

Cum să procedezi? Cum să le aduci înaintea lui Dumnezeu? Prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Roagă-te Domnului. Stai de vorbă cu El. Spune-I lui problema şi povara ce o porţi. Şi apoi mulţumeşte-I petru soluţia ce o va da. Şi când vei vedea modul în care lucrează Dumnezeu laudă-l şi glorifică-i Numele. E atât de simplu. E la îndemâna ta. E la îndemâna fiecăruia. E reţeta pentru a scăpa de presiunea şi povara îngrijorărilor şi temerilor cu care tee confrunţi.

Ce va face Dumnezeu? Fii foarte atent la modul în care El lucrează …dacă tu procedezi corect atunci când te confrunţi cu probleme. Primul lucru pe care îl face Dumnezeu : nu te lasă să te clatini oricând de mare şi grea e problema ta. Al doilea lucru pe care-l face Dumnezeu: îngrijeşte de tine, poartă de grijă nevoilor tale, problemelor tale. Al treilea lucru pe care-l face Dumnezeu: te ajută să depăşeşti problemele cu care te confrunţi, umplându-te de liniştea şi de pacea Lui.

 Nu te teme şi nu te îngrijora de nimic… de nici o problemă. Dă Domnului problemele şi îngrijorările tale, poartă El grija lor.

NU TE TEME…dacă păzeşti poruncile Domnului!

NTT01.28

În timp ce Moise conducea poporul spre ţara promisă, Dumnezeu îi vorbea şi îi comunica o serie de aspecte privitoare la viaţa poporului…în Canaan. Când Moise se afla odată pe Muntele Sinai, Dumnezeu i-a făcut cunoscut un aspect important cu privire la modul în care să se raporteze poporul la pământul Canaanului. Domnul a cerut poporului ca atunci când vor intra în ţara promisă, şase ani să cultive şi să lucreze pământul, să-i culeagă roadele iar al şaptelea an să fie un an sabatic pentru pământ. În acel an, pământul trebuia lăsat să se odihnească iar poporul… putea să mănânce ceea ce va ieşi din pământ în mod natural. Apoi, Moise a primit din partea Domnului o altă învăţătură importantă pentru popor şi anume cea legată de anul de veselie. Anul de veselie era poruncit să fie ţinut după 7 perioade de câte 7 ani. Al 50 lea an trebuia să fie un an de veselie, o sărbătoare sfântă pentru popor. În anul acela fiecare trebuia să se întoarcă la familia lui, să se bucure de sărbătoare. Era anul în care ei nu trebuiau să se preocupe de a lucra pământul. Era anul în care  trebuiau să se hrănească cu ce le da pământul şi cu ce adunaseră până în acel moment. Poporului nu i se cerea să nu facă comerţ în acel an dar… i se cerea fiecăruia să aibă o atitudine corectă în relaţia cu aproapele, în mod deosebit să se ferească de a-l înşela pe cel căruia îi vinde un produs. Dumnezeu le promite că ţara se va bucura de rod în vremea aceea şi ei vor trăi fără teamă… dacă  vor face două lucruri esenţiale: vor împlini legile lui Dumnezeu şi vor păzi poruncile lui Dumnezeu.

Este important să reţinem CĂ PUTEM TRĂI FĂRĂ TEAMĂ ŞI FĂRĂ FRICĂ în măsura în care noi împlinim legile lui Dumnezeu şi păzim poruncile lui Dumnezeu.

Dar oare ce înseamnă să păzim legile lui Dumnezeu? Când Dumnezeu a creat pământul a stabilit nişte legi după care să se guverneze întreaga creaţie. A stabilit ciclul zilei şi al nopţii, al anotimpurilor şi al anilor. Dumnezeu a aşezat în creaţia Sa legile naturii care trebuie respectate. Fiecare plantă, pom, vegetaţie, cultură are o lege a ei care trebuie respectată. Nu poţi trata oricum un pământ în care se cultivă cereale. Nu poţi trata o floare ca un şarpe  şi nici un cal ca o roşie. Dumnezeu a stabilit legi clare şi pentru creşterea şi reproducerea animalelor la fel ca şi pentru cultivarea legumelor. Legile pe care le-a pus Dumnezeu în creaţia lui trebuie respectate. E important să nu facem confuzia între legile lui Dumnezeu şi metodele practice pe care oamenii le-au identificat pe parcursul veacurilor cu privire la cultura pământului  şi creşterea animalelor. Toate aceste metode umane sunt chemate a fi subordonate legilor şi principiilor stabilite de Dumnezeu pentru întreaga Lui Creaţie. E important să reţinem că viaţa noastră o putem trăi fără teamă, în orice domeniu, atâta timp cât ne bazăm pe legile şi principiile rânduite de Dumnezeu.

Ce înseamnă să păzim poruncile lui Dumnezeu?  Dumnezeu nu a stabilit numai legi după care să se guverneze întreaga creaţie, El a stabilit pentru OM…coroana creaţiunii sale şi porunci clare care au de a face cu comportamentul omului. Dacă citim cu atenţie Sfânta Scriptură găsim în ea o sumedenie de porunci pe care Dumnezeu le-a trasmis omului. Unele din aceste porunci au vizat poporul ales a lui Israel… în contextul în care el a trăit. Ele erau aferente vechiului  legământ făcut de Dumnezeu cu poporul ales de El. Numai că Dumnezeu a acordat aceiaş atenţie şi omului care nu era din poporul lui Israel. Lui Dumnezeu I-a păsat şi-I pasă de OM de aceea a încheiat un nou legământ cu omul, prin Fiul Său Isus Christos. Prin Christos… Dumnezeu a oferit posibilitatea oricărui om să devină parte a Împărăţiei lui Dumnezeu în măsura în care trăieşte viaţa în acord cu poruncile lui Dumnezeu. Dacă citim Noul Testament găsim în el o sumă întreagă de învăţături menite să ne ajute pe noi cei care suntem copiii ai lui să trăim o viaţă fără teamă. Noul legământ se bazează pe relaţia cu Dumnmezeu prin Christos. Noul legământ se bazează pe ascultare de poruncile lui Dumnezeu şi împlinirea lor.

Vrei să trăieşti o viaţă fără frică şi fără teamă? Legile şi poruncile lui Dumnezeu să fie pentru tine sfinte. Împlineşte-le nu le comenta. În măsura în care le vei împlini va dispărea din tine frica şi teama. De cine să te temi când umbli în ascultare de Domnul?

Aşadar reevaluează-ţi atitudinea faţă de legile rânduite de Dumnezeu pentru creaţia Sa şi fii promt în ascultarea de poruncile Lui. Dacă vei face aşa…fii convins că tema va fugi de pe uliţa ta.

NU TE TEME…Isus îţi redă viaţa!

NTT01.27

Domnul Isus Christos în timpul celor trei ani de lucrare… a dat învăţătură, a confruntat diferite apucături ale celor din Israel, a provocat (pe cei ce-l ascultau) la o altfel de viaţă, a vindecat şi uneori a făcut şi minuni. Toate acestea au adeverit  cine este în fapt. Într-una din zile, în timp ce se ducea într-o cetate numită Nain, ca de obicei, Isus era însoţit de ucenicii lui dar şi de mult norod. Când s-au apropiat de cetate au avut parte de o scenă cutremurătoare. Un alai de înmormântare ducea la cimitir un tânăr. Era fiul unei femei văduve din Nain. Era singurul fiu al acestei femei. Întreaga şcenă era extrem de tristă şi era multă durere împrejur.

Domnul Isus Christos privind această scenă tristă, I s-a făcut milă de văduva care tocmai îşi ducea la groapă fiul. S-a apropiat de grupul acesta care conducea mortul spre groapă şi i-a grăit femeii cu un glas duios NU PLÂNGE. Apoi s-a atins de racla în care era tinerelul şi i-a strigat acestuia “Tinere scoală-te !” Spre stupoarea celor prezenţi…mortul s-a sculat în capul oaselor şi a început să vorbească. Prin această minune… Isus l-a redat mamei lui. Toţi cei care au văzut scena au fost cuprinşi de teamă, s-au speriat dar în acelaşi timp L-au lăudat pe Dumnezeu… pentru lucrarea făcută de Isus.

Acestă scenă aduce înaintea noastră situaţii prin care trecem şi noi adesea sau… avem parte de ele într-un fel sau altul. Cineva din familia ta, bolnav de cancer, se face sănătos ca urmare a intervenţiei lui Dumnezeu. Şi când iei parte la o asemena scenă te apucă teama şi frica pentru că realizezi că acolo este prezenţa lui Dumnezeu. Eram tânăr şi în biserica în care mergeam am văzut minunea vindecării unei surori, care avea cancer în ultimul stadiu. Biserica s-a rugat şi Dumnezeu i-a dat vindecare. Minunea pe care a făcut-o Dumnezeu a produs teamă dar şi bucurie. Parcă aud şi acum cuvintele pastorului care spunea NU VĂ TEMEŢI ceea ce vedeţi este evidenţa lucrării şi prezenţei lui Dumnezeu, este minunea pe care El a făcut-o. Acel eveniment a produs reală transformare în multe inimi. Mulţi din aceia care îşi trăiau viaţa cu teamă s-au întâlnit cu Isus ca urmare a minunii ce au văzut-o.

Când îl vezi pe Christos şi când ai ocazia să vezi minunile Lui umple-te de bucurie şi speranţă. Nu te teme de ceea ce vei experiemneta sau vei trăi. Fii conştient că Domnul este acolo şi are milă de tine. Poate acum trăieşti din punct de vedere spiritual exact ca mortul ce se afla în racla pe care cei din Nain o duceau la groapă. Poate viaţa ta spirituală este moartă. Nu uita că Fiul lui Dumnezeu vine şi astăzi în cetatea ta. El, care este Viaţă şi Lumină vine şi este gata să te lumineze şi să-ţi redea viaţa. Nu te mai teme. Apucă-L pe Isus de mână şi garantat El îţi va reda viaţa. Nu o viaţă de 60-70 de ani…ci una veşnică. Depărtarea de Dumnezeu nu este soluţia pentru viaţa ta. Apropierea de Dumnezeu este speranţa ta. Dacă te-ai depărtat de Dumnezeu şi Fiul Său trece pe lângă tine şi-ţi grăieşte „scoală” nu pregeta să o faci. El poate face astăzi pentru tine o minune. Minunea reîntoarcerii la El. Nu te teme ce laşi în urmă, plăcerile sau pasiunile ce te-au depărtat de Dumnezeu ci TEME-TE DE DOMNUL.

Experienţa celor din Nain poate fi şi experienţa ta. Ei când au văzut minunea s-au umplut de teamă şi au început să-L laude pe Dumnezeu. Câte minuni nu vezi şi tu în viaţa ta de zi cu zi. Întrebarea care se pune este …ce faci când le vezi?Treci pe lângă ele nepăsător? Te lupţi cu teama şi cu neputinţa? Te apucă îndoiala? Îl lauzi tu pe Dumnezeu ?

Fiecare zi pe care o trăim este o minune de la Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu ne vizitează în fiecare zi. În orice situaţie ne-am afla, Isus este acolo şi este gata să facă minuni pentru noi. Oare suntem noi gata şi deschişi la minunile Lui sau continuăm să trăim fără nici o teamă de Dumnezeu  dar cu teama zilei de mâine, a problemelor ce ne pot confrunta.

Nu uita, Isus Christos Fiul lui Dumnezeu a venit ca tu să ai viaţă şi să o ai din belşug. El a venit să-ţi alunge teama şi frica. Şi astăzi Dumnezeu te cercetează. El vine la tine …se apropie de  inima ta. El vrea să vadă starea inimii şi vieţii tale. Ce trebuie să faci? Să te laşi copleşit de cercetarea lui Dumnezeu. Să nu te mai temi pentru că Isus este gata să-ţi redea viaţa. Tu eşti gata să-L primeşti?

NU TE TEME…Încredinţează-ţi viaţa în Mâna Domnului!

NTT01.26

Sunt cuvintele înţeleptului Solomon, rostite spre apusul vieţii când meditând la ani scurşi, la evenimentele petrecute, la munca şi truda depusă l-a cuprins deznădejdea şi teama că în fapt şi-a irosit viaţa. Comentariile cu iz filosofic pe această temă, aduc înaintea noastră o realitate evidentă cu care se confruntă omul în scurta sau mai lunga călătorie pe pământ. Şi Solomon vorbeşte deschis despre această realitate. Privind în urmă, a ajuns până acolo să-şi urască munca pe care a făcut-o, să considere „trudă în zadar” toate eforturile şi tot ce a adunat sub soare. Solomon se întreabă retoric  „ce folos are omul din toată munca lui…cu care se trudeşte sub soare?” Şi tot el răspunde  „truda nu este decât necaz”.

Concluziile la care ajunge Solomon în urma meditaţiei lui sunt evindeţe ale existenţei omului culese dintr-o trăire umană concretă. Dacă stăm să analizăm eforturile noastre curente, munca şi truda pentru un trai mai bun, pentru o casă mai bună, pentru o afacere mai prosperă  şi le punem în contextul analizei pe care o face Solomon vom ajunge cam la aceiaş concluzie. Solomon trage un semnal de alarmă pentru fiecare om să-şi schimbe preocupările spre lucrurile care au valoare veşnică. Ceea ce aduni aici pe pământ ca bunuri materiale nu-ţi sunt de nici un folos dincolo. Ele vor da valoare însă slujirii tale în lucrarea lui Dumezeu, în măsura în care nu pun stăpânire pe tine şi contribuie la bunul mers al implicării tale în economia lui Dumnezeu. Şi când stai serios şi analizezi care sunt foloasele pentru suflet a întregii alergături şi vezi încrengătura lucrurilor materiale… poate şi pe tine te apucă deznădejdea şi teama. De ce? Pentru că atunci când tragi linia şi aduni cu ce te-ai ales, valoarea de sub linie este poate un zero. Şi când vezi ce scrie acolo te sperii de modul imatur în care ţi-ai cheltuit viaţa şi banii.

Am auzit adesea declaraţii ale unor oameni bogaţi, ale unor vedete putrede de bogate, care chestionaţi pe tema fericiirii lor au spus… „sunt un nefericit”… „sunt o nefericită”. Cum… tu un nefericit? Dar ai o avere fabuloasă, ai propietăţi, ai o imagine, eşti cineva…cum poţi spune că eşti nefericit? Nu de puţine ori replica la aceste întrebări a fost…da…dar nu am pace şi linişte sufletească!

Să nu credem cumva că dacă cineva are o avere fabuloasă nu este cuprins de teamă şi de deznădejde. Ba este cuprins. Dacă nu-şi pune întrebările pe care Solomon le-a pus… cu siguranţă că-şi pune alte întrebări . Poate se frământă cum să-şi protejeze cât mai bine posesiunile. Sau poate este frământat cum să-şi facă testamentul. Poate se gândeşte dacă să-şi facă sau nu o asigurare de viaţă. Ori poate se teme să-şi investească banii. Şi toate acese frământări îi provoacă teamă şi deznădejde. Numai că nu este teama că şi-a pierdut vremea în zadar şi nu a invesit pentru viaţa veşnică, ci este teama că-şi va pierde investiţia, că ceea ce a dunat …alţii vor risipi.

Să nu credem cumva că dacă cineva devenit vedetă fie în lumea showbizului, a filmului, a sportului, nu este cuprins de teamă şi de deznădejde. Dacă nu-şi pune întrebările lui Solomon sigur este confruntat de alte întrebări şi frământări. Teama de a pierde din aerul de vedetă, de persoană importantă se cuibăreşte în viaţa lui. Teama…că ceea ce face nu va mai fi la randamentul care să-l propulseze în vârful piramidei şi în topul preferinţelor semenilor. Fiţi convinşi…sunt multe motivele şi cauzele ce pot genera teamă şi deznădejde pentru cei care fug dupa slava lor. Unii vor constata poate la sfârşitul vieţii sau poate în veşnicie că… toate premile şi onorurile primite au rămas doar pe paginile ziarelor aflate undeva în arhive prăfuite de pe pământ.

Câtă dreptate are Solomon. Omul se trudeşte cea mai mare parte a timpului pentru lucrurile care vor pieri şi ignoră sau uită adesea că toate vor arde cu trosnet. Să nu muncim atunci? Să nu ne mai zbatem? Să nu agonsim? Solomon nu spune asta. El spune cu totul altceva… să fim preocupaţi de lucrurile care au valoare veşnică, folosind bunurile cu întrebuinţare vremelnică cu raţionament şi discernământ, pe cât posibil în folosul acumulărilor pentru eternitate. Nu te teme să ai bogăţii, nu te teme să ai o imagine , teme-te să faci din acestea unelte ale pierzaniei. Şi când te apucă deznădejdea şi teama ce l-a cuprins pe Solomon, încredinţează-ţi soarta ta, viaţa ta, tot ce ai în mâna Domnului.

NU TE TEME…Domnul este lângă tine!

NTT01.25

David … împăratul ales de Dumnezeu să domnească peste poporul lui Israel, meditând la problemele cu care adesea se confrunta, probleme care nu de puţine ori provoacă teamă, a făcut o analiză a stării de fapt. Analiza lui a scos în evidenţă că teama poate fi învinsă. David a ajuns la concluzia că nu trebuie să-i mai fie teamă de nimeni, că nu are de cine să se teamă. Dar această concluzie a fost exprimată de David atunci când a privint cu atenţie la Acela care-l desemnase ca împărat a lui Israel… Iehova , Domnul şi Dumnezeul Atotputernic. David aduce trei argumente care întăresc concluzia lui : NU AM DE CINE SĂ MĂ TEM.

Primul argument pe care David în exprimă: DOMNUL ESTE LUMINA MEA de aceea nu mă tem. El scoate în evidenţă un fapt real şi anume: în umblarea de zi cu zi… calea celui ce se încrede în Domnul este luminată de El. Şi câtă vreme este lumină, întunericul se împrăştie. Câtă vreme este lumină vezi bine duşmanii care s-ar năpusti asupra ta. Însuşi David a avut parte de această iluminare pe cale. Au fost momente din viaţa lui când lumina lui Dumnezeu I-a descoperit pericolele ce-l pândeau la următorul pas. David o spune clar şi răspicat … Domnul este Lumina mea. Şi când lumina care este Domnul îţi luminează calea şi umblarea ta… cine ar putea să se atingă de tine? Prezenţa lui Dumnezeu lângă tine nu numai că îţi luminează calea ci… îţi şi asigură protecţia. Priveşte în fiecare clipă la Lumina care este Dumnezeu şi nu te teme de coturile întunecoase, de pădurile întunecoase ce-ţi apar în faţă. Nu te teme pentru că însuşi Dumnezeu cu lumina Lui pătrunde acel întuneric şi-ţi luminează cărarea. Şi când vezi cărarea şi potenţialele obstacole pe ea …identifici exact pe unde să mergi şi cum să ocoleşti ceea ce este de ocolit.

Al doilea argument pe care îl exprimă David: DOMNUL ESTE MÂNTUIREA MEA de aceea nu mă tem. Cu alte cuvinte David spune… Domnul este Acela care mă scapă în orice situaţie prin care trec. Cine l-a scăpat pe David de mânia lui Saul? Dumnezeu prin puterea Lui. Cine te scapă pe tine din încurcăturile ce au dat peste tine ? Numai Dumnezeu. David ne îndeamnă să nu ne temem pentru că izbăvirea este la Domnul. El are întotdeauna o soluţie să ne scoată din acea situaţie. Adam şi Eva au păcătuit aducând blestemul şi păcatul şi teama peste întreaga rasă umană. Dumnezeu l-a dat pe Christos Fiul Său să ne recupereze de pe calea morţii şi să ne mute pe calea vieţii. Salvarea ne-a dat-o şi ne-o dă Domnul. Şi el o face în măsura în care noi îi dăm voie. Privind însă cu atenţie la viaţa creştinului, sesizăm că adesea este cuprins de teamă şi de frică. Trece printr-o situaţie disperată la serviciu sau în viaţa de familie şi este cuprins de teamă. De multe ori uităm în situaţii grele… că avem un Mântuitor şi apelăm la El târziu de tot. Nu te teme ci încrede-te în Domnul El este Mântuitorul şi Salvatorul tău în orice situaţie.

Al treilea argument adus de David: DOMNUL ESTE SPRIJINITORUL VIEŢII MELE  de aceea nu mă tem. De multe ori viaţa lui David a fost pusă în pericol. De multe ori David şi-a văzut moartea. De multe ori frica şi teama i-au dat tâcoale în asemenea momente. David o spune cu toată tăria însă că… motivul pentru care nu se teme de viaţa lui se datorează faptului că Dumnezeu este sprijinul vieţii lui. David a înţeles că viaţa lui are preţ înaintea lui Dumnezeu şi că ea se opreşte numai acolo şi atunci când Dumnezeu spune… până aici. Uneori şi vieţile noastre sunt în pericol. O boală se abate năpraznic asupra ta şi tot ceea ce vezi este o viaţă ce se stinge. Nu mai ai nici o speranţă şi nu te gândeşti decât la câte zile mai ai de trăit. David a fost şi el pus în situaţii în care probabil ar fi fost tentat să numere zilele ce i-au mai rămas. Numai că David cuprins de această spaimă se încurajează strigând …de cine să mă tem câtă vreme Acela care mă sprijineşte în tot ce fac şi sunt …este Dumnezeu?

Cu siguranţă că şi tu treci adesea prin situaţii asemănătoare cu ale lui David. Nu te mai teme…pentru că Domnul este cel care îţi va da lumină ca să ştii ce să faci şi cum să faci în acea situaţie. Nu te mai teme…pentru că Domnul este Acela care te va salva din situaţia în care nu mai vezi nici o ieşire. Nu te mai teme…pentru că Domnul îţi va întinde mâna şi te va ajuta să treci prin necazul tău. Nu te teme de nimeni şi nimic…Domnul este lângă tine! Protecţia şi paza Lui este permanentă.