Domnul Isus Christos în perioada petrecută cu ucenicii s-a folosit în multe momente de diferite pilde, pentru a-i ajuta pe cei care îl urmau …să înţeleagă cât mai bine învăţătura Lui. Într-o zi, le-a povestit despre un om bogat căruia pământul i-a dat roade din belşug. A avut aşa o recoltă încât a fost nevoit să construiască hambare noi ca să stocheze produsele. Când s-a văzut cu aşa o recoltă a zis… acum e vremea să mă odihnesc, să mă veselesc şi să petrec, nu mai trebuie să-mi bat capul cu nimic pentru că am resurse pentru multă vreme. În contrast cu acest om bogat şi fără griji, ucenicii care-l urmau pe Isus erau adesea îngrijoraţi. Oare noi care-l urmăm pe El şi nu ne preocupăm de a aduna pentru hrana de zi cu zi…oare ce vom mânca, cu ce ne vom îmbrăca? Nu scăpau de asemenea gâduri şi întrebări.
Domnul Isus le-a priceput îngrijorarea şi teama care i-a cuprins şi în acest context i-a asigurat că nu vor duce lipsă de nimic. Mântuitorul a folosit însă îngrijorarea şi teama lor pentru a-i ajuta şi determina să înţeleagă un mare adevăr, o mare provocare … aceea de a căuta mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu. Isus le atrage atenţia că ei trebuie să fie preocupaţi nu de ce vor mânca sau ce vor bea sau cu ce se vor îmbrăca, ci preocupaţi de Împărăţia lui Dumnezeu. Cine ştie ce era în capul lor cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu. Cine ştie dacă au înţeles atunci spusele lui Christos.
Domnul Isus Christos vrea să-i conştientizeze pe ucenici că ei sunt turma Lui, familia lui Dumnezeu şi că în această calitate NU TREBUIE SĂ SE MAI TEAMĂ de nimic, ci să caute Împărăţia lui Dumnezeu pe care Tatăl le-o dă cu multă plăcere. Le certifică faptul că nevoile fiziologice şi umane le vor fi asigurate în măsura în care prioritar pentru ei va fi căutarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Tata va purta de grijă . Turma va avea cu ce să se hrănească.
Domnul Isus Christos vrea să-i determine să răspundă provocării şi să facă un lucru practic, să-şi vândă ceea ce au şi să dea celor ce n-au. NU voia să-i sărăcească. Voia să-i facă ascultători şi dependenţi de El. Voia să-i ajute să priceapă că făcând ce le cere ei îţi adună o comoară veşnică. Voia să-i facă părtaşi de pe aici Împărăţiei lui Dumnezeu.
Domnul Isus Christos vrea să-i înveţe un alt mare şi important adevăr şi anume că inima lor este acolo unde este comoara lor. Dacă comoara lor este în lucrurile acestei lumi… inima lor este în această lume. Dacă însă comoara lor este în Împărăţia lui Dumnezeu inima lor este şi ea acolo în prezenţa lui Dumnezeu. NU VĂ TEMEŢI ci puneţi-vă inima şi viaţa voastră la adăpostul Domnului trăind cu nădejdea comorii adunate în Împărăţia lui Dumnezeu.
Acest mesaj n-a fost numai pentru primii ucenici ai lui Isus Christos. Este actual şi valabil şi pentru noi azi, pentru noi cei care susţinem că suntem ucenici ai Lui. Şi noi suntem la fel ca ucenicii din vremea lui Isus, măcinaţi de întrebări …cu ce ne vom îmbrăca sau ce vom mânca ori unde vom locui?. Ne zbatem de dimieaţa până noaptea să adunăm materiale de consum pentru noi şi familia noastră. Trăim într-o lume dominată de un materialism feroce, care şi-a pus amprenta pe multe fiinţe şi a subjugat multe inimi. Ne zbatem să trăim aici mai bine, să avem mai mult, copii noştri să aibă o viaţă fără lipsuri materiale. Fiecare zi petrecută în felul acesta ne face mai săraci în Duhul. Şi zbaterea aceasta se transformă adesea într-o goană de adunat comori aici şi acum. Nu ne mai ajunge o casă normală şi vrem o vilă, nu ne mai ajunge o maşină cu care să circulăm ci vrem una de lux şi când ne uităm la zeciuiala ce o dăm pentru Domnul… vedem chitanţe cu câteva zeci şi sute de lei.
Cuvintele Domnului Isus ne grăiesc, nouă azi, cu toată seriozitatea să ne reconsiderăm viaţa şi să nu ne mai temem de ziua de mâine, să nu ne gândim cum vom rezolva problemele curente ale existenţei, ci să fim preocupaţi de dimensiunile Împărăţiei lui Dumnezeu. Să căutăm valorile Împărăţiei lui Dumnezeu şi să ne delectăm în ele. Să adunăm acele comori pe care le putem duce cu noi dincolo de mormânt. Atenţie… dincolo de mormânt rămâne doar ce am făcut pentru Domnul. Noi suntem turma lui, parte a familiei lui. Nouă, Isus ne spune SĂ TRĂIM FĂRĂ TEAMĂ în Împărăţia lui Dumezeu, pe care Tatăl ne-o dă cu plăcere. Ce minunat ar fi dacă am învăţa să nu ne mai temem de ce va fi şi cum va fi mâine, ci să profităm azi de darul lui Dumnezeu –Împărăţia Lui.
Picuri de rouă 