NU TE TEME… Domnul este prezent!

Cartea Proverbelor este plină de îndemnuri pentru noi oamenii. Cuvintele rostite de înţeleptul Solomon în cartea proverbelor sunt de o valoare inestimabilă pentru oameni în măsura în care ei înţeleg sensul vorbirii. Teama, este o realitate şi o temă reală de analizat şi de luat în considerare. Ea nu poate fi bagatelizată şi nici tratată cu superficialitate. Şi înţeleptul Solomon abordează această temă. Desigur că teama are la bază o serie de aspecte, de întâmplări şi fapte care năvălesc peste viaţa şi în viaţa unui om. Nivelul ei este adesea funcţie de profunzimea şi gravitatea problemei dar şi de constituţia psihică şi spirituală a celui afectat.

Pentru unii teama generează o spaimă năprazică. Şi când spaima devine năpraznică starea celui copleşit de ea devine un calvar. Nu mai ştii de unde să te aduni şi ce să faci. Imaginează-ţi că treci peste o vale adâcă  ce străbate muntele şi-l despică în două părţi. Şi trecerea o faci pe o punte suspendată peste vale la câteva sute de metri înălţime deasupra cursului apei. Pe măsură ce te avânţi să străbaţi cei 100 de metri dintre cei doi versanţi, puntea începe să intre în rezonanţă cu cadenţa paşilor tăi şi a celorlalţi trecători şi ai senzaţia că în câteva secunde totul se va prăbuşi. Te cuprinde dintr-o dată o spaimă cumplită  şi începi să strângi mîinile cu putere pe cablele de susţinere ale punţii. Ţi se pare o veşnicie drumul spre capătul celălalt al punţii şi adesea ai nevoie de ore să parcurgi cât a mai rămas. De la capete cei care te însoţesc îţi strigă cu disperare NU TE TEME, nu te înspăimânta, prinde-te bine de cablurile de susţinere, nu te uita în jos ci numai înainte şi în sus. Şi când ajungi la capăt te aşezi în primul loc liniştit să nu mai vezi nici puntea şi nici distanţa de la punte până în vale. Ţi-e cumplit de teamă şi ai nevoie de un timp să-ţi revii. Şi când îţi revii spui… pe aici nu mai trec orice s-ar întâmpla !

Într-o vară împreună cu un grup de copii şi tineri am vizitat Peştera Ungurului din Munţii Apuseni. Intrarea în peşteră se face pe o asemenea punte suspendată care traversează cam la 5 metri înălţime albia râului Crişul Repede. Grupul a început să treacă, iar fiica mea cea mică era undeva mai în faţă. Cei din spate prin mersul lor au provocat un balans cumplit al punţii. Fetiţa mea cea mică s-a speriat foarte tare şi se ţinea de cablurile punţii şi striga şi plângea cât o ţinea gura. Când am ajuns cu toţii la intrarea peşterii s-a repezit la mine şi m-a strâns lângă ea. Avea lacrimi în ochi şi printre ele mi-a grăit…tati mi-a fost aşa de teamă, m-am speriat atât de tare. Nu există un alt loc pe unde să trecem înapoi? La întoarcere i-am promis că voi merge cu ea şi vom încerca să fim printre primii ca să ajungem cât mai repede. Am urcat pe punte… ea în faţă, eu în spate imediat lângă ea, cu o mână pe ea. Cei din spate au început din nou să provoace balansarea punţii. Fetiţa mea a fost din nou cuprinsă de teamă şi striga …mi-e frică tati ! Atunci am pus o mână puternic pe umărul ei şi am început să-i spun NU TE TEME tata este lângă tine, nu ţi se va întâmpla nimic. Nu te mai înspăimânta şi linişteşte-te. Concentrează-te la mers…lasă-te condusă de mâna mea. Uită-te înainte şi nu uita nici un moment că mâna mea te sprijineşte. Nu vei păţi nimic, te asigură tata. Mergi înainte. M-a ascultat şi am ajuns cu bine la mal. Experineţa fiicei mele este şi experienţa noastră, a creştinilor în umblarea prin lume.

Sunt momente când trecem în viaţa de credinţă peste prăpastii…pe punţi suspendate. Şi cum facem câţiva paşi spaima ne cuprinde şi teama se cuibăreşte în noi. Sunt momente în viaţa de credinţă când puntea pe care suntem se scutură cu putere . În asemenea momente de multe ori mai suntem în stare doar să strigăm… Doamne ai milă că pierim ! Să nu credem că viaţa de credinţă e scutită de peripeţii. Uneori trebuie să trecem peste asemenea punţi de pe un versant al muntelui pe altul. Nu avem altă soluţie căci pe acolo este drumul. Nu-i drum înapoi ci numai înainte. Sigur e un drum greu şi periculos şi nu avem ce face decât să continuăm înaintarea oricât de tare se scutură sub noi puntea. Viaţa de credinţă nu înseamnă numai soare şi nici un drum asfaltat ce traversează doar câmpii. Trebuie să înveţi să umbli şi prin asemenba locuri periculoase. Şi când ajungi acolo pe punte şi putea devine periculoasă nu te văieta, nu striga ca din gură de şarpe …aoleu pierim! Nu te teme, şi nu uita… Domnul este prezent, El pune mâna pe umărul tău şi în curând vei ajunge la loc şi liman mai liniştit. De aceea pune-ţi în orice situaţie şi moment încrederea în Domnul, El alungă spaima şi-ţi dă pacea.

NU TE TEME…Dumnezeu are soluţia!

Doi tineri evrei Maria şi Iosif  erau logodiţi şi fiecare era la familia lui în aşteptarea momentului în care se vor căsători. Şi în timp ce Iosif medita probabil cum va organiza casa în care vor locui şi Maria se gândea probabil cum va fi ceremonia de la nuntă şi cine vor fi invitaţii, Duhul Sfât a lui Dumnezeu s-a pogorât peste ea şi miracolul s-a produs. Maria  a rămas însărcinată supranatural, prin acţiunea Duhului Sfânt. Amândoi erau neprihăniţi. Iosif a aflat de ceea ce s-a întâmplat şi cu siguanţă era în dilemă. El o iubea pe Maria şi voia s-o protejeze de ceea ce putea urma ca urmare a faptului că era însărcinată înainte de căsătorie. Iosif era conştient că gura lumii se va pornii şi vor începe bârfele iar Maria (dar şi el) va avea de suferit. Cum să le explici oamenilor că ea este însărcinată de la Duhul Sfânt şi că nu a a vut parte de nici un bărbat. Iosif a cântărit exact situaţia ce se crease. El nu era supărat pe Maria ci preocupat cum să nu îngăduie ruşinea să se aşeze peste ea. Pe deasupra era cultura ebraică cu privire la viaţa de logodnă şi la felul în care este privită o femeie care rămâne însărcinată înainte de căsătorie. Cum să faci faţă unei asemenea situaţii? Cum să nu te apuce teama şi frica?

Iosif cuprins de această teamă, învăluit de iubirea ce i-o purta Mariei a luat decizia să o ţină pe ascuns. Era un gest normal a unui tânăr ce-şi proteja logodnica, care nu avea nici o vină pentru faptul că era însărcinată prin intervenţia miraculoasă a Duhului Sfânt. Nu era o decizie uşoară şi Iosif îşi asuma un risc. Putea fi oricând el acuzat că este autorul situaţiei de fapt şi vrea să ascundă fapta. Delicată şi dificilă situaţie pentru tânărul Iosif şi cu siguranţă multă frământare a generat în el această realitate.

În timp ce Iosif era preocupat şi stresat de această problemă şi se gândea cum să procedeze cel mai bine, în vis i s-a arătat un înger al Domului care i-a spus SĂ NU SE TEAMĂ să o ia la el acasă pe Maria pentru că ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Îngerul Domului îi vorbeşte lui Iosif despre Maria nu ca logodnica lui ci ca nevasta lui. Mai mult decît atât, îngerul Domului îi şi motivează lui Iosif de ce nu trebuie să se teamă de nimic, pentru că în fapt în pântecele Mariei este un fiu căruia îi va pune numele Emanuel, cel care va aduce mântuirea de păcat pentru oameni.

Oare ce-o fi fost în inima şi sufletul lui Iosif când în frământarea şi teama lui a primit un asemenea mesaj, că el şi Maria vor fi părinţii unui copil ce va fi cunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu. De la agonie la extaz, Iosif a trecut într-o perioadă scurtă. El însă a ascultat de îndemul îngerului.

Asemenea lui Iosif suntem şi noi adesea. Poate o situaţie delicată te-a determiat să te gândeşti la soluţii de protecţie, să te ascunzi pentru o vreme până apele se vor mai linişti. Numai că Dumnezeu, nu ne cheamă pe noi să căutăm soluţii atunci când nu avem nici o vină în ceea ce s-a întâmplat. El are întotdeuana soluţii pentru momente delicate. Ce trebuie să facem noi este să nu ne fie teamă, pentru că Dumnezeu va da soluţia. Care va fi ea? Stai şi aşteaptă să vezi, cum te va scoate Dumnezeu dintr-o asemenea situaţie mai delicată.

În perioada comunistă tatăl meu a avut un asemenea moment. Cu toate că tata le-a spus că el nu se va lepăda niciodată de credinţa în Dumnezeu, şefii lui au insistat şi au vrut cu orice preţ să-l facă membru al partidului comunist. I-au făcut dosar, i-au netezit calea şi chiar l-au asigurat că nimeni nu se va lega de credinţa lui. N-a fost aşa. Când a ajuns în faţa comisiei a fost întrebat dacă crede în Dumnezeu. El a răspuns… DA. Comisia a spus… în condiţiile acestea nu poţi fi membru de partid! Secretarul de partid supărat pe situaţia creată a decis să ceară administraţiei să-l dea afară din serviciu pe tata. Teama l-a cuprins şi pe tata. Doamne ce voi face dacă mă dau afară, am doi copii de crescut? Nu te teme i-a şoptit Domnul, rămâi tare, pe poziţie şi Eu voi interveni. Cum a intervenit Dumnezeu? I-a dat o boală şi peste 60 de zile de concediu medical. Legal nu putea fi concediat. Uitarea s-a aşezat peste minţile conducătorilor partidului. Aşa l-a protejat Dumnezeu pe tata.

Fii liniştit şi pe tine te protejează Dumnezeu într-o situaţie în care n-ai nici o vină pentru ce s-a întâmplat. Nu te teme în asemenea momente. Poartă-te normal şi puneţi credinţa în Domnul.

NU TE TEME…de ceea ce va urma!

Era pe vremea când Samuel slujea înaintea Domnului şi chemarea lui ajunseseră la cunoştinţa întregului Israel. Într-o vreme ca aceea Israelul a ieşit înaintea filistenilor ca să lupte împotriva lor. Au tăbărât undeva lângă Eben Ezer. Filistenii i-au înfrânt pe cei din poporul lui Israel şi au omorât 4000 de oşteni. Înfrângerea a provocat o analiză profundă în poporul lui Israel şi bătrânii au ajuns la concluzia că ei au fost înfrânţi deoarece chivotul legământului a rămas la Silo şi nu a fost prezent în mijlocul lor. Au trimis să fie adus chivotul legământului şi când acesta a ajuns… poporul a scos un strigăt de bucurie de s-a cutremurat pământul. Răsunetul strigătului poporului a ajuns la urechile filistenilor care nu ştiau ce se întâmplă. I-a cuprins teama, teama că Dumnezeul lui Israel îi va nimici. În acest stres, filistenii au fost încurajaţi să atace din nou. Filistenii au atacat şi i-au bătut din nou pe cei din Israel. Ba mai mult i-a pus pe fugă şi au luat şi chivotul legământului. Printre cei care şi-au pierdut viaţa în acea bătălie au fost şi doi dintre fii lui Eli, Fineas şi Hofni. Un om din ceata lui Beniamin a alergat din tabără să aducă vestea. Primul care a primit vestea a fost preotul Eli, care atunci când a auzit de deznodământul bătăliei a căzut pe spate, s-a lovit şi-a murit. Nora lui Eli, soţia lui Fineas era însărcinată şi sta să nască. Când a auzit tragica veste a născut instantaneu şi era să moară. Şi când soţia lui Fineas trecea prin acele clipe delicate petru ea, marcată de moartea soţului dar binecuvântată cu naşterea unui copil, femeile care erau împrejurul ei o încurajau şi-i strigau… NU TE TEME, chiar dacă Fineas nu mai este NU TE TEME, Dumnezeu te-a binecuvântat cu un copil. Ea nu le auzea pentru că era cuprinsă de durere fizică şi psihică. Un copil i se năştea cu durere… în timp ce ea era cuprinsă de întristare şi suferinţă sufletească ca urmare a morţii soţului ei în luptă.

Când cel mai bun prieten al meu a murit într-un accident de maşină la 34 de ani, soţia lui care avea 30 de ani era însărcinată în luna a 5 a cu al treilea lor copil. Imi aduc aminte imaginea acelor momete când ea era înconjurată în casa pastorului de vreo 3, 4 persoane care încercau s-o mângăie în situaţia prin care trecea. De mai multe ori femeile prezente încercau s-o liniştească şi să o ajute să-şi îndrepte gândurile spre copilul ce urma să se nască. Vorbele parcă se loveau de un perete de stâncă. Şi era ceva normal. Era o durere cumplită, pierdea cea mai apropiată fiinţă de inima ei, pe soţul ei. Unele din femeile prezente îi grăiau , NU TE TEME , va fi bine, Dumnezeu va purta de grijă. Nici o mângăiere nu mai avea putere s-o deturneze de la durerea ei. Şi cu toate acestea NU TE TEME  a devenit pentru ea o încurajare şi Dumnezeu a purtat de grijă. Dumnezeu a ajutat-o să treacă peste acele momente şi peste câteva luni a biecuvântat-o cu un băiat.

Poate ai trecut sau treci printr-o situaţie tragică. Ai pierdut pe cineva drag şi nici o mângăiere nu mai are pentru tine valoare. Cuvintele sunt de prisos, pentru că e greu să te obişnuieşti cu ideea că cel iubit nu mai este prezent fizic lângă tine. Şi dorul te macină şi gândurile te inundă… că nu mai ai timp şi nici putere să vezi lucrurile bune ce ţi se întâmplă sau binecuvântările ce le aduce Dumnezeu peste tine. Chiar dacă în asemenea momente cuvintele sunt de prisos… ele trebuiesc rostite. Arată-ţi compasiunea faţă de o persoană care trece printr-o asemenea situaţie, plânge cu ea dacă este nevoie dar nu uita să-i aminteşti mereu… să alunge teama de ce va urma, să nu se teamă ce va fi mâine ci să-şi pună nădejdea în Domnul, care poartă de grijă.

Poate ai treceut sau treci priontr-o situaţie dificilă. O boală a cuprins pe cineva drag ţie din familia ta şi e aproape de plecarea din lumea aceasta. Şi nu mai ai linişte şi pace. Nu m-ai auzi cuvintele ce se rostesc împrejurul tău. Preocuparea ta este legată numai de acea situaţie. Te gândeşti …oare cum va fi, oare ce va fi, oare va scăpa şi dacă nu va scăpa?. E o îngrijoare care te cuprinde. Este o reacţie umană şi normală dar nu uita că poţi trece peste un asemenea moment prin puterea lui Dumnezeu. Suferă… dar nu te teme de ce va urma pentru că nimic din ce se va întâmpla nu va fi fără voia şi acordul lui Dumnezeu.

NU TE TEME…Fă pasul înainte!

Acestea sunt cuvintele pe care bătrânul Iacov, de acum Israel, le-a auzit într-o vedenie noaptea, rostite de către Domnul. Trecuseră ani de când fiul său Iosif a fost vândut în Egipt şi deodată află că el nu este oricine acolo. Ca urmare a  faptului că Iosif a descoperit lui Faraon o situaţie de fapt ce urma să se petreacă, a fost pus de acesta administrator peste Egipt. În această calitate a început să adune bucate. Copiii lui Israel în ţara Canaanului cunoşteau o situaţie de criză. Bătrânul tată le-a sugerat copiilor lui să meargă să cumpere bucate din Egipt. După două călătorii cu peripeţii , băieţii lui Israel descoperă că în fapt cel care administrează bucatele în Egipt nu este altul decât fratele lor Iosif, cel pe care ei l-au vândut. După ce Iosif se face cunoscut fraţilor săi, aceştia se întorc acasă şi istorisesc tatălui…minunea. Reacţia lui Israel este.. « vreau să mă duc să-mi mai văd fiul înainte de moarte ». Numai că această dorinţă era oarecum umbrită de o oarecare teamă a unei vizite în Egipt.

Pe fundalul acestei situaţii şi a dorinţei bătrânului de a-şi revedea fiul…Dumnezeu i se decoperă într-o vedenie şi-i prezintă planul pe care Îl are pentru casa lui. Dumnezeu îi spune să nu se teamă ci să-şi pună încrederea în El. Israele nu te teme să te cobori în Egipt, petru că în fapt acesta este şi planul Meu pe care-l am pentru tine şi casa ta. Nu întâmplător fiul tău Iosif a ajuns în Egipt. Nu întâmplător a ajuns să administreze bucatele ţării. Israele să ştii că nu am fost străin de vinderea fiului tău în Egipt. Nu m-a luat deloc prin surprindere. Mai mult am folosit acest fapt pentru a pregăti calea venirii voastre în linişte şi-n pace în Egipt. Planul Meu de face din voi un neam mare trece prin Egipt. Trebuie să treceţi pentru o vreme pe acolo de aceea l-am pregătit pe Iosif şi întreg contextul egiptean. Israele să nu te temi că te vei înrădăcina acolo. Nici vorbă. E doar pentru o vreme , suficientă ca să vă puneţi pe picioare ca popor.

Dumnezeu nu numai că-i cere să nu se teamă să facă pasul acesta şi să plece în Egipt dar îl şi asigură de faptul că El îl va însoţi pe toată perioada călătoriei. Ba mai mult îi spune şi o vorbă de sufletul bătrânului Israel … « fii liniştit fiul tău Iosif  îţi va închide ochii ». Şi bătrânul Israel ia amite la cuvintele Domnului şi face aşa cum I-a cerut . Îşi ia casa şi familia şi porneşte la drum, spre Egipt, fără nici o reţinere. Un om a cărui teamă a fost alungată de cuvintele Domnului rostite către el într-o vedenie din noapte.

Experinţa lui Israel este adesea şi experienţa noastră a copiilor lui Dumnezeu. Sunt evenimente şi contexte pe care Dumnezeu le pregăteşte pentru noi cu mult înainte. Sunt paşi pe care Dumnezeu îi face cu noi. Sunt experineţe ce ne sunt îngăduite să le trăim şi uneori nu înţelegem de ce. Dumnezeu însă înţelege foarte bine pentru că ştie ce vrea să facă cu noi. Când privesc cu atenţie în viaţa mea, realizez că anii petrecuţi ca muncitor la căile ferate au avut darul să formeze în mine capacitatea de a suporta nu numai efortul fizic ci şi cel psihic. Nu de puţine ori am fost pus în bătaie de joc la fel şi fel de munci. Lunar eram ponegrit şi arătat cu degetul la întâlnirile personalului pentru motivul că eram creştin. Lunar mi se spunea că sunt un tânăr cu concepţii retrograde. M-am întrebat de multe ori… Doamne de ce? Şi singurul lucru pe care-l înţelegeam era că Dumnezeu are un plan. Şi a venit o zi când Dumnezeu a decis. Pleci de la căile ferate. Te muţi pentru o vreme în Egipt unde te voi fortifica. Egiptul a fost pentru mine un post de inginer în proiectare la o firmă în oraş. Era locul de care aveam nevoie pentru o vreme. Să scap de presiunea fizică, să-mi pun în evidenţă valenţele tehnice şi manageriale. Aveam nevoie de linişte şi timp de formare pentru o nouă etapă. Şi după 4 ani de Egipt… a venit vremea să duc acolo unde Dumnezeu pregătise locul pentru mine. Era locul meu în economia lui Dumnezeu. Numai că pentru ca să ajung acolo a trebuit să mă mişc pe drumul pregătit de El cu multă minuţiozitate. De multe ori mărturisesc că mi-a fost teamă şi m-am îngrijorat. Dar Domnul mi-a grăit de tot atâtea ori NU TE TEME să faci pasul ce-l ai înainte, Eu voi fi cu tine. Şi a fost cu mine!

Poate trăieşti o asemenea experienţă. Poate Dumezeu îţi cere să mergi în Egipt, acolo unde vrea să te întărească şi să te fortifice. Nu ştiu care-i Egiptul tău dar ia aminte la cuvintele Domnului … nu te teme , ascultă-L şi du-te ! E şansa ta. N-o refuza. Într-o zi te vei bucura că ai făcut pasul acela.

NU TE TEME…TU nu ai primit un duh de robie!

Când Christos este acceptat de o persoană în inimă ca Domn şi Mântuiror, aceea fiinţă se schimbă. Dacă înainte firea pământească era cea care dicta ce să facem, cum să facem odată cu schimbarea stăpânului această realitate trebuie să dispară implicit. De ce? Pentru că firea pământească nu are nimic de-a face cu firea lui Dumnezeu. Şi odară ce Christos a poposit în inimă nu mai datorăm nimic firii pământeşti. Ba mai mult suntem umpluţi de Duhul lui Dumnezeu care ne dă putere să scuturăm jugul robiei firii pământeşti.

Apostolul Pavel o spune clar şi răspicat ca să înţeleagă fiecare, inlcusiv tu care citeşti, ce se întâmplă dacă continui să trăieşti după îndemnurile firii pământeşti. Vei muri! Pentru că firea pământească aduce moarte pe când prezenţa şi lucrarea Duhului lui Dumezeu aduce viaţa. Pavel ne încurajează să facem să moară faptele firii pământeşti lăsând cale liberă de acţiune Duhului lui Dumezeu în noi şi prin noi. El ne asigură că dacă aşa vom proceda vom trăi.  Desigur, trebuie să luăm aminte la concluzia pe care Pavel o trage şi anume că toţi aceia care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Ce har să fii un fiu al lui Dumnezeu… numai că există o condiţie eseţială să beneficiezi de acest har şi anume… odată schimbat prin Christos să te laşi călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, a treia persoană a Trinităţii, Mângăietorul promis şi trimis la Rusalii. E important să înţelegem că avem nevoie de acest călăuzitor   permanent în viaţa noastră pentru că el este garanţia trăirii unei vieţi plăcute înaintea lui Dumnezeu şi fără nici o teamă.

Trebuie să înţelegem că umplerea cu Duhul Sfânt nu este robie ci plinătate. Să nu facem confuzie şi să credem că odată intrat Duhul lui Dumezeu în noi acesta ne face robi. Nu. Prin esenţă Dumnezeu ne-a dat şi ne dă fiecăruia libertatea de decizie. Duhul lui Dumnezeu nu te forţează şi nu te robeşte. El este prezent ca să te asiste în luarea celei mai bune decizii pentru viaţa ta. În opoziţie cu acest fapt nu putem să nu evidenţiem presiunea la care ne supune firea pămânească. Ea nu are valenţe călăuzitoare ci porniri demonice. Ea nu se oferă să ne asiste ci să ne cuprindă şi să ne facă robi.

Sunt unii din aceia care consideră că şi umplerea cu Duhul ar fi tot o robie nu a răului ci a binelui şi de aceia îi apucă teama şi frica. Am scăpat de robia firii şi am dat de o altă robie? Fals! Umplerea cu Duhul e certitudinea plinătăţii şi prezenţei lui Dumezeu şi nu o înrobire. Nu trebuie să existe nici o teamă de faptul că Duhul Sfânt este în noi şi cu noi. Este garanţia prezenţei reale a lui Dumnezeu,  fapt care trebuie să ne bucure şi nicidecum să ne sperie.

Dacă Christos este în inima şi în fiinţa ta… nu mai trăi o viaţă de frică şi spaimă. S-a dus robia. De acum e prezent acel duh de înfiere care îţi dă putere să strigi din toată inima ta AVA…Tată ! Ce minunat să poţi să I te adresezi lui Dumnezeu cu apelativul Tată. Îţi dai seama ce aduce prezenţa Duhului lui  Dumnezeu? Putere şi nu robie, încredere şi nu temă. Lasă-te pătruns de această realitate în fiecare moment al vieţii tale.

Nu cumva să crezi că diavolul este mulţumit şi satisfăcut de prezenţa Duhului Sfânt în tine şi de faptul că firea pământească nu te mai poate robi, înfrica şi determina să faci ce vrea el. Nici pe departe. De aceea el va ţine duhurile de robie ale firii pământeşti în imediata ta apropiere, gata să sară şi să te înhaţe. Duhul de minciună, de furt, de curvie, de răutate, de fapte rele…  cu alte cuvinte întreg arsenalul de duhuri necurate, duhuri ale firii pământeşti  aflate la dispoziţia diavolului se plimbă prin ograda ta, pe lângă geamurile tale. Ştii de ce? Urmăreşte momentul în care nu vei asculta călăuzirea Duhului şi va putea să te influenţeze, să te determine să păcătuieşti şi apoi să-ţi prezinte spectrul morţii. Numai că a uitat diavolul şi toate duhurile necurate că Dumezeu nu a trimis numai un Mângăietor, un călăuzitor ci şi o modalitate de a te elibera de eventualele momentede rătăcire, prin pocăinţă. Dacă eşti un copil a lui Dumezeu convins, chiar dacă ai avut un moment de rătăcire, nu uita că Duhului Sfânt este gata să-ţi dea puterea pocăinţei.

Aşadar, dacă eşti copilul lui Dumnezeu nu te teme să trăieşti şi să umbli prin viaţă. Cere-I Lui călăuzire şi putere şi El ţi-o dă. Nu uita , tu nu ai primit un duh de robie ci unul care te ajută să strigi cu putere Tată, ai milă de mine! Nu te mai lăsa pradă firii pământeşti ci biruieşte-o prin Duhul Sfânt.

NU TE TEME…Crede numai!

Lucrarea Domului Isus Christos a fost presărată cu multe eveimente ieşite din tiparul normal. Nu de puţine ori Isus a făcut minuni, demonstrând prin aceasta cine este. Isus tocmai scosese dracii din ” îndrăcitul din Gadara” şi ca urmare a acestui fapt, omul scăpat de această povară s-a dus şi a spus tuturor din cetatea unde locuia de lucrarea pe care Christos o făcuse cu el. Mărturia acestui om a determinat mulţimea din acea cetate să-L întâmpine pe Isus la intrarea lui în cetate. Ei I-au făcut o primire plină de căldură şi curiozitate. Desigur că erau mulţi din cei care au venit să-l întâmpine care aveau nevoie de el. Unii au simţit nevoia să se apropie de el, alţii să se atingă de El… cum a fost cazul femeii ce avea o scurgere de doisprezece ani. Printre cei care au venit înaintea lui Isus a fost şi un anume Iair cunoscut ca un frunţas al sinagogii. Iain a venit şi el la întâlnirea cu Isus. Numai că nu a venit din curiozitate ci cu o problemă acută pe care dorea să o aducă la cunoştinţa lui Isus. Avea o fiică de doisprezece ani care era atât de bolnavă că trăgea să moară. Iain s-a arucat la picioarele Mântuitorului şi l-a implorat să vină la el acasă pentru că fiica lui are nevoie ca Isus să se atingă de ea. Numai că în timp ce se purta dialogul între Iain şi Isus Christos mulţimea devenise tot mai insistentă şi presiunea era extremă. Se înainta din ce în ce mai greu. Iain era extrem de grăbit. Deodată a venit cineva din casa lui şi i-a spus lui Iain… nu-l mai deranja pe învăţător pentru că fiica ta a murit. Cu siguranţă că pentru Iain totul se năruia şi poate lumea se învârtea.

Isus Christos a auzit vorbele celui din casa lui Iain şi imediat i s-a adresat acestuia… NU TE TEME , CREDE NUMAI ŞI FIICA TA VA FI TĂMĂDUITĂ. Au ajuns la casa lui Iain. Isus nu le-a permis decât lui Petru, Iacov şi părinţilor fetei să intre în camera unde era fata. Acolo au avut parte de o scenă tipică de jale, fiica lui Iain era plânsă de toţi cei din casă. Isus li s-a adresat NU MAI PLÂNGEŢI, fiica voastră nu a murit, ea doarme. Unii din cei care erau acolo îşi băteau joc de el, deoarece pentru ei era foarte clară situaţia…fiica lui Iain murise. Numai că ei nu ştiau cine este acela care le-a grăit acele cuvinte şi ce putere are el. Isus Christos i-a scos pe toţi afară şi după ce a apucat-o pe fată de mână a strigat cu glas tare FETIŢO SCOALĂ-TE ! Duhul fetei s-a reîntors în trupul ei şi fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit părinţilor ei să-i dea de mâncare. Cei din casa ei în frunte cu tatăl ei Iain… au rămas uimiţi de lucrul ce se petrecuse cu fiica lor. Cu siguranţă că Iain şi-a amitit atunci cuvintele lui Isus rostite nu cu mult timp înainte…NU TE TEME , CREDE NUMAI ŞI FIICA TA VA FI TĂMĂDUITĂ. Nu ştim cât de mult a crezut el şi cum a stat cu teama dar un lucru este clar şi cert… Isus Christos a înviat-o pe fiica lui Iain şi a redat-o familiei. Este minunea pe care numai El  poate face.

Asemenea lui Iain şi noi trecem prin momente de acest fel, când unul din copii noştri este într-o situaţie delicată, răpus de o boală nemiloasă sau de un accident cumplit. Şi în asemenea momente parcă se năruie totul în noi. Nimeni nu ne poate da linişte şi pace cu excepţia lui  Dumnezeu, care alungă teama şi îngrijorarea din noi, dacă alergăm sinceri la El şi implorăm ajutorul Lui. Am trecut şi noi cu fiica cea mică prin asemenea situaţii. De fiecare dată Dumnezeu a intervenit ca urmare a strigătului nostru disperat. Numai mâna lui Dumnezeu şi intervenţia Lui a făcut ca fetiţa noastră să trăiască. De două ori cînd era de vreo doi anişori s-a înecat şi a fost pe punctul să treacă pragul acestei vieţi. De fiecare dată Dumnezeu şi-a întins mâna Lui şi a salvat-o în mod miraculos. De fiecare dată, în ciuda faptului că eram extrem de tensionaţi, am auzit cuvitele Mântuitorului în lăuntrul nostru …NU TE TEME, CREDE NUMAI ŞI FIICA TA NU VA MURI. Când ne amintim de acele momente lăudăm pe Domnul pentru modul în care El a lucrat şi a salvat-o. Uneori ne-am pus întrebarea… OARE care-i planul tău cu această copilă că ne-ai redat-o şi i-ai dat posibilitatea ca încă să fie în viaţă? Cu siguranţă că El are un plan. Dar cu fiica noastră cea mică am mai trecut şi printr-un alt moment delicat când …în cîteva zile sub tratatment a făcut pneumonie cu pleurezie în formă galopantă. Medicii care au examinat-o au cerut internarea imediată. Dumnezeu însă a intervenit din nou folosindu-se de o soră, medic de profesie.  N-o internaţi…mă voi ocupa eu de ea la domiciliu (a fost mesajul doctoriţei). Am auzit din nou cuvintele NU VĂ TEMEŢI FIICA VOASTRĂ SE VA FACE BINE. În câteva zile pneumonia şi pleurezia aproape au dispărut iar după câteva săptămâni… fiica noastră a fost complet vindecată. Când treci prin asemenenea experienţe NU TE TEME…CREDE NUMAI. Şi nu uita…cheamă-L şi lasă-L pe Domnul să lucreze! 

DRAGOSTE DE MIRE

Din Slavă …Acel ce-I  Nemurire,

Cu Dragoste mi-aprinde inima-n extaz,

Îl ascult şoptindu-mi cu iubire…

Voi fi cu tine pe orice talaz!

 

Savurez cuprins de-nduioşare

Mireasma din Glasul de Mire,

Nectarul Puterii Supreme

Mă umple de-a Slavei iubire.

 

Sunt gata s-ascult…împlinind tot

Ce-n Dragostea  Lui mă-nfăşoară-n Cuvânt,

O Doamne…IMPLOR… gravează-mă-n Tine

Să pot să exist ETERN …pe Tărâmul Sfânt.

NU TE TEME… de lucrarea pe care Dumnezeu o face în tine, cu tine, prin tine!

La 50 de zile de la înălţarea lui Christos la cer… promisiunea făcută de El s-a împlinit. Mângăietorul, Duhul Sfânt a treia persoană a Trinităţii s-a pogorât pe pământ. El s-a pogorât peste aceia şi în aceia care au crezut în cuvintele şi lucrarea  lui Isus. După mai bine de trei ani petrecuţi cu EL… ucenicii şi cei care L-au urmat aveau să se convingă din nou ( dacă mai era cazul), că lucrurile se întâmplă aşa cum a spus Domnul. Cu puţine clipe înainte de a se înălţa la cer, Christos le-a confirmat că pogorârea Duhului Sfânt peste ei va aduce umplerea lor cu o putere de trăire şi mărturie. Şi iată că această putere s-a pogorât în mod vizibil aşezându-se pe fiecare dintre ucenici.

Pogorârea Duhului Sfânt era nu numai garanţia că Isus Christos  nu a fost un profet tranzitoriu a unei religii  ci şi certitudinea că lucrarea începută de El nu era o falsă religie , ori o nouă filozofie ci era viaţă adevărată,  plină de putere şi profunzime Divină. Când s-a pogorât Duhul Sfânt peste ei… viaţa lor s-a schimbat, slujirea lor s-a schimbat şi mărturia lor a avut un impact enorm. Erau foarte mulţi adunaţi la Ierusalim în acea vreme şi mai bine de 3000 de suflete au fost marcate profund de manifestarea vizibilă a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt şi mai apoi prin puterea Cuvântului rostit de Petru. „ Pocăiţi-vă ” le-a grăit Petru … şi cei care l-au luat în serios au gustat mântuirea lui Dumnezeu şi au avut harul să fie fondatorii bisericii primare alături de ucenici.

Despre cei care au fost afectaţi în mod personal şi definitiv de puterea Duhului Sfânt, Sfânta Scriptură ne relatează că: stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi rugăciuni iar pe deasupra erau plini de frică. Oare ce fel de frică îi cuprise? Cu siguranţă frica de Domnul. Posibil ca pe lângă aceasta să-i fi cuprins frica şi datorită evenimentului la care au luat parte. Să vezi pogorându-se limbi de foc, să-i auzi pe cei care i-ai cunoscut vorbind în alte limbi, să vezi mii de oameni în mişcare… provoacă cu siguranţă şi un sentiment de teamă. Poate că în unele momente pur şi simplu le era teamă de ceea ce va urma. Le era teamă de experienţe noi ce le-ar putea experimenta. Era o teamă de necunoscut şi o teamă de ce va urma. Şi omeneşte vorbind această teamă era justificată. Câtă teamă produce un fenomen natural, un cutremur, un uragan, un eveniment cosmic. Şi toate aceste evenimente evidenţiază prezenţa puterii lui Dumnezeu.

Ucenicii şi cele 3000 de suflete care s-au convertit în acea zi aveau motive să le fie teamă de Domnul şi Creatorul Universului dar…  nu aveau nici un motiv să le fie teamă de acel eveniment, de ceea ce va urma. Când vezi puterea lui Dumnezeu în acţiune, sigur te apucă o oarecare teamă şi reţinere, dar nu uita că Domnul este prezent şi în control.

Uneori suntem şi noi ca cei din biserica primară. Când vedem puterea lui Dumnezeu prezentă într-o acţiune sau o situaţie începem să ne temem. Dacă ne temem de Domnul ca un act de sfinţire este extraordinar. Numai că noi adesea ne temem de ce va urma, de necunoscutul ce va veni, de potenţialele repercursiuni şi de implicaţii. Şi această teamă nu este una sfântă ci pur şi simplu o îngrijorare. Pe vremea comunismului Dumnezeu a lucrat cu putere într-o biserică baptistă din Oradea. Sute de oameni confruntaţi cu Evanghelia au răspuns pozitiv chemării lui Dumnezeu şi au devenit mădulare ale Trupului lui Christos – Biserica. Numai că nu toţi creştinii se bucurau de acest fapt, de această lucrare. Erau şi din aceia care tremurau. Oare ce va fi mâine când împuternicitul de la culte va veni? Oare care va fi reacţia Departamentului Cultelor faţă de baptişti?  Oare ce se va întâmpla mâine la serviciu când vor afla că m-am pocăit? Unii mai fricoşi au cedat psihic, fizic şi în cele din urmă şi spiritual. Aceasta datorită faptului că s-au umplut nu de o teamă sfântă ci de o teamă omenească, de îngrijorări. Slavă lui Dumezeu însă petru toţi aceia care nu s-au temut şi în ciuda problemelor,  persecuţiilor şi ameninţărilor au mers mai departe.

Poate eşti şi tu în miezul unui eveniment. Poate ai parte de o revărsare a puterii lui Dumnezeu în locul în care te afli. Poate că această revărsare te-a cam speriat. Poate că această lucrare a Duhului lui Dumezeu a avut putere de impact în unele domeii ale vieţii tale. Cu toate acestea ţi-e teamă că El ar putea să acapareze toate ascunzişurile vieţii tale şi tu ai vrea să le păstrezi unele neatinse. Şi în loc să fii plin de o teamă sfântă începi să te temi de transformarea ce o poate produce prezenţa Sa. Nu te teme de lucrarea pe care Dumnezeu o face în tine, cu tine şi pentru tine ci trăieşte cu frică şi cu teamă de El.  

NU TE TEME…întăreşte-te şi îmbărbătează-te!

Iosua a fost urmaşul lui Moise ales de Dumnezeu să preia conducerea poporului lui Israel în ofensiva de ocupare a ţării Canaanului. Iosua avea o bogată experienţă militară, probabil că a făcut parte din armata egipteană. El a fost aghiotantul lui Moise când au avut loc evenimentele de la Sinai. Iosua a făcut parte din grupul celor douăsprezece iscoade trimise de Moise să cerceteze ţara Canaanului. El a încurajat poporul să pornească imediat la cucerirea ţării. După ce trece Iordanul şi cucereşte Ierihonul, Iosua lansează două campanii, cea sudică şi apoi cea nordică.  În campania sudică are loc o mare bătălie la Gabaon, unde cinci împăraţi ai amoriţilor cu armatele lor s-au suit împotriva poporului… dar Domnul a dat biruinţă lui Israel. Cei cinci împăraţi s-au ascuns într-o peşteră de unde au fost aduşi înaintea poporului după ce Israelul a fugărit şi nimicit armatele lor. În faţa întregului popor, Iosua a chemat toţi bărbaţii din Israel « să pună picioarele pe grumujii  » celor cinci împăraţi. În acele momente structura militară a lui Iosua a ieşit în evidenţă şi s-au văzut (încă odată) calităţile de strateg şi conducător. El  le-a spus bărbaţilor din popor să nu le fie frică şi nici teamă să-i ucidă pe cei cinci împăraţi. Ba mai mult Iosua foloseşte momentul ca o pregătire psihologică a oştenilor săi pentru bătăliile ce  vor urma.

Cu siguranţă că era o anumită teamă în rândul oştenilor. Poate unii îşi puneau problema…dar dacă printr-o conjuctură cei cinci împăraţi vor scăpa? Probabil se gândeau că cei care au fugit în ţinuturile învecinate se vor reorganiza, sau vor organiza comandouri şi vor încerca să vină şi să-i elibereze pe aceşti împăraţi. Sau poate era şi o spaimă provocată de faptul că aveau în faţa lor nu oşteni de rând ci împăraţi. Şi nu unul ci cinci. Nu vă înspăimântaţi, le spune el. Uitaţi-vă la soarta acestor împăraţi pe care Domnul i-a dat în mâinile noastre. Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă pentru că aşa va face Domnul tuturor vrăjmaşilor voştri. Iosua a avut grijă să folosească acel moment pentru a-şi încuraja şi motiva oştenii. Iosua ştia valoarea încurajării şi efectul ce-l poate avea. Iosua înţelegea teama reală din inima luptătorilor săi, chiar dacă reputaseră o mare victorie. Important de subliniat este faptul că Iosua le atrage atenţia că Domnul este acela care va da biruinţa poporului. Ca să le spulbere orice îndoială şi orice teamă, Iosua i-a lovit pe cei cinci împăraţi, i-a spânzurat de copaci şi apoi i-a îngropat în peştera în care se ascuseseră.

Momente ca acestea sunt extrem de tensionate. Am trăit asemenea momente tensionate în anul 1989 în timpul revoluţiei care a spulberat comuniştii de la putere. După ce s-a anunţat că dictatorii au fost prinşi…teama şi spaima au cuprins populaţia, armata şi noile autorităţi revoluţionare. Erau conştienţi că atâta timp cât dictatorii sunt în viaţă reprezintă un pericol evident pentru noua putere şi pentru poporul care dorea să se elibereze de comunism. Abia atunci când s-a anunţat că au fost judecaţi şi executaţi s-au mai liniştit puţin spiritele…dar oarece linişte a fost numai după ce caseta video cu procesul şi execuţia a fost difuzată. Şi linişte deplină… n-a fost ani buni după aceea.

Trebuie să recunoaştem că şi noi copiii Domnului avem momente în care ne înspăimântăm atunci când Dumnezeu ne dă o biruinţă, ba chiar îi dă în mîinile noastre pe cei ce ne sunt duşmani. Ne temem de ce ar putea să urmeze Parcă nu ne vine să credem că trăim o asemenea experienţă. Diavolul duşmanul nostru, ne răscoleşte prin simpla lui prezenţă, şi provoacă în noi spasme şi teamă. Şi în asemenea momente avem nevoie de încurajare. Noi toţi suntem angajaţi într-o luptă continuă şi simţim nevoia să fim îmbărbătaţi. Cele mai puternice şi valoroase încurajări vin de la cei care sunt liderii şi conducătorii noştri. Sunt oameni cărora Dumnezeu le-a dat acest dar şi această capacitate de a conduce şi de a avea abilitatea să spună clar, simplu şi răspicat NU TE TEME şi NU TE ÎNSPĂIMÎNTA. Acum e vremeaa să te întăreşti şi să te îmbărbătezi pentru că duşmanul tău chiar dacă este de faţă e fără putere, e legat, e ţinut la respect de Domnul. Ce dulci sunt asemenea cuvinte şi ce trăiri generează ele în oricare credincios. Ce mare har să ai parte de un Iosua împrejurul tău care să te ajute să te bucuri de biruinţa pe care ţi-a dat-o Domnul, să te încurajeze şi să te ajute să treci peste momentele ce vor urma, când îndoiala şi teama îţi vor da târcoale.

Bucură-te de biruinţele ce ţi le dă Domnul şi nu te mai lăsa cuprins de teamă şi nu te mai înspăimânta.

NU TE TEME…Fii pe pace!

După înviere, Domnul Isus Christos s-a arătat în mai multe rânduri… femeilor care l-au urmat ;i apoi unor ucenici. Cei cărora li s-a arătat… abia aşteptau să-i întâlnească pe ceilalţi şi să le povestească întâlnirea cu Isus. Doi ucenici ai lui Isus aflaţi în drum spre Emaus au avut harul să li se arate Mântuitorul. Când au înţeles că este El s-au întors imediat la Ierusalim şi i-au găsit pe ceilalţi ucenici adunaţi împreună. Plini de bucurie au început să strige  … a înviat Domnul cu adevărat. Apoi au istorisit ce li s-a întîmplat pe drum şi cum L-au recunoscut la frângerea pâinii.

În timp ce ei relatau întâmplarea şi ceilalţi ascultau cu atenţie … Domnul a venit în mijlocul lor şi le-a grăit ” Pace vouă„. Ce surpriză pentru ucenici. Şi ce spaimă au mai tras. Au crezut că e un duh care le dă târcoale. Nu se dezmeticiseră. Erau încă marcaţi de relatarea celor doi şi dintr-o dată Acela despre care unii credeau că este mort, alţii că a fost furat iar unii că a înviat , a venit în mijlocul lor. Şi nu numai că li s-a arătat dar le-a şi vorbit şi le-a spus că ei au nevoie de linişte şi pace în sufletele lor. Acele cuvinte rostite de Mântuitorul aveau darul de a aduce liniştea , pacea, siguranţa în inima lor şi de a-i ajuta să înţeleagă că nu au de ce să se mai teamă, de ce să se îngrijoreze pentru că El este viu.

Când eşti tensionat, când ţi-e teamă într-o anumită situaţie, câtă linişte aduc adesea cuvintele ” fii pe pace„. Nimic nu putea spulbera teama şi nesiguranţa ucenicilor în situaţia respectivă decât cuvintele clare, simple şi pline de dragoste a lui Isus  ” fiţi pe pace”.

Desigur confuzia este una din armele pe care diavolul le foloseşte cu multă abilitate. După învierea lui Christos , Satana şi argaţii lui ce locuiau la Ierusalim au căutat cu tot dinadinsul să  imprime în popor convingerea că Isus nu este viu, că trupul lui a fost furat şi că în zadar se fac speculaţii pe tema învierii şi arătărilor Lui. Toată această campanie avea rolul de a-i debusola pe cei care se încrezuseră în El din toată inima, de a-i depărta de acest Isus pe cei care ar putea crede că El este viu cu adevărat şi crezând ar deveni urmaşi şi propovăduitori ai învăţăturii Lui. Ucenici aveau nevoie să li se confirme că toată învăţătura lui Christos n-a fost  o teorie filozofică, ci un îndemn practic care trebuia urmat. Erau în derivă, nu ştiau ce să mai creadă, erau plini de frică şi probabil nici nu se mai gândeau să ia în considerare în mod serios a urma Calea Învăţătorului. Arătarea lui Isus în mijlocul lor , cuvintele … pace vouă ,  şi mai apoi rostirea  marii trimiteri… aveau să fie elementele ce au spulberat teama din viaţa lor.

Asemenea ucenicilor şi noi copii Domnului trecem prin momente tensionate, pline de dramatism în care nu mai ştim ce să înţelegem. O asemenea stare provoacă teamă în tine, produce panică şi nu de puţine ori eşti gata să-ţi reconsideri relaţia ta cu Dumnezeu.  Poate ai ajuns într-o situaţie dramatică în viaţa ta de familie, poate trupul tău este plin de boală ori de neputinţe, poate o tragedie ţi-a lovit familia, sau alte evenimente au tăbărât în viaţa ta şi dintr-o dată pe fundalul acestor probleme încep să pui şi să-ţi pui întrebarea…oare unde-I Christos, oare m-a părăsit, oare dacă El este viu şi există de ce a îngăduit experienţa aceasta? Da El este viu şi trebuie să ai încredere deplină că ţi se va arăta undeva , cîndva în situaţia ta. Nu înseamnă că dacă tu treci printr-o situaţie sau o tragedie Christos nu este viu şi nu este acolo. Existenţa lui Christos este importantă pentru viaţa ta. Adu-ţi aminte că El te-a prevenit anterior morţii şi învierii Lui că … în lume vei avea necazuri , tragedii , dureri şi nu numai flori şi bucurii. Atunci când spaima şi frica te cuprind datorită contextului şi situaţiei în care te afli, ascultă cuvintele lui pline de gingăşie … nu te teme fiul meu, fii pe pace ! Eu sunt viu şi sunt lângă tine. Fii conştient de un lucru, atunci când vei fi mai preocupat , mai tensionat şi poate vei constata că omeneşte nu există soluţie şi-ţi vei pune întrebarea  oare ce-i de făcut, atunci şi acolo vei auzi glasul Mântuitorului … Pace ţie ! El îşi face prezenţa acolo unde este nevoie, la timpul potrivit. Aşadar , nu te mai teme de nimic ci preocupă-te ca prin situaţiile prin care treci să-ţi împlineşti menirea şi chemarea ce ţi-a făcut-o Isus Christos de a-L mărturisi în această lume păcătoasă.      Nu teama trebuie să te cuprindă ci euforia de-al duce pe Christos la cât mai multe inimi.