Imagini
NU TE TEME…Crede numai!
Un moment petrecut în urmă cu 23 de ani, de care imi amintesc cu strângere de inimă…azi când Ema (fiica noastră cea mică) împlineşte 25 de ani. Ce Dumnezeu minunat avem!
Lucrarea Domului Isus Christos a fost presărată cu multe eveimente ieşite din tiparul normal. Nu de puţine ori Isus a făcut minuni, demonstrând prin aceasta cine este. Isus tocmai scosese dracii din ” îndrăcitul din Gadara” şi ca urmare a acestui fapt, omul scăpat de această povară s-a dus şi a spus tuturor din cetatea unde locuia de lucrarea pe care Christos o făcuse cu el. Mărturia acestui om a determinat mulţimea din acea cetate să-L întâmpine pe Isus la intrarea lui în cetate. Ei I-au făcut o primire plină de căldură şi curiozitate. Desigur că erau mulţi din cei care au venit să-l întâmpine care aveau nevoie de el. Unii au simţit nevoia să se apropie de el, alţii să se atingă de El… cum a fost cazul femeii ce avea o scurgere de doisprezece ani. Printre cei care au venit înaintea lui Isus a fost şi un anume…
Vezi articolul original 742 de cuvinte mai mult
NU TE TEME…Domnul este lângă tine!
David … împăratul ales de Dumnezeu să domnească peste poporul lui Israel, meditând la problemele cu care adesea se confrunta, probleme care nu de puţine ori provoacă teamă, a făcut o analiză a stării de fapt. Analiza lui a scos în evidenţă că teama poate fi învinsă. David a ajuns la concluzia că nu trebuie să-i mai fie teamă de nimeni, că nu are de cine să se teamă. Dar această concluzie a fost exprimată de David atunci când a privint cu atenţie la Acela care-l desemnase ca împărat a lui Israel… Iehova , Domnul şi Dumnezeul Atotputernic. David aduce trei argumente care întăresc concluzia lui : NU AM DE CINE SĂ MĂ TEM.
Primul argument pe care David în exprimă: DOMNUL ESTE LUMINA MEA de aceea nu mă tem. El scoate în evidenţă un fapt real şi anume: în umblarea de zi cu zi… calea celui ce se încrede în Domnul este luminată de El. Şi câtă vreme este lumină, întunericul se împrăştie. Câtă vreme este lumină vezi bine duşmanii care s-ar năpusti asupra ta. Însuşi David a avut parte de această iluminare pe cale. Au fost momente din viaţa lui când lumina lui Dumnezeu I-a descoperit pericolele ce-l pândeau la următorul pas. David o spune clar şi răspicat … Domnul este Lumina mea. Şi când lumina care este Domnul îţi luminează calea şi umblarea ta… cine ar putea să se atingă de tine? Prezenţa lui Dumnezeu lângă tine nu numai că îţi luminează calea ci… îţi şi asigură protecţia. Priveşte în fiecare clipă la Lumina care este Dumnezeu şi nu te teme de coturile întunecoase, de pădurile întunecoase ce-ţi apar în faţă. Nu te teme pentru că însuşi Dumnezeu cu lumina Lui pătrunde acel întuneric şi-ţi luminează cărarea. Şi când vezi cărarea şi potenţialele obstacole pe ea …identifici exact pe unde să mergi şi cum să ocoleşti ceea ce este de ocolit.
Al doilea argument pe care îl exprimă David: DOMNUL ESTE MÂNTUIREA MEA de aceea nu mă tem. Cu alte cuvinte David spune… Domnul este Acela care mă scapă în orice situaţie prin care trec. Cine l-a scăpat pe David de mânia lui Saul? Dumnezeu prin puterea Lui. Cine te scapă pe tine din încurcăturile ce au dat peste tine ? Numai Dumnezeu. David ne îndeamnă să nu ne temem pentru că izbăvirea este la Domnul. El are întotdeauna o soluţie să ne scoată din acea situaţie. Adam şi Eva au păcătuit aducând blestemul şi păcatul şi teama peste întreaga rasă umană. Dumnezeu l-a dat pe Christos Fiul Său să ne recupereze de pe calea morţii şi să ne mute pe calea vieţii. Salvarea ne-a dat-o şi ne-o dă Domnul. Şi el o face în măsura în care noi îi dăm voie. Privind însă cu atenţie la viaţa creştinului, sesizăm că adesea este cuprins de teamă şi de frică. Trece printr-o situaţie disperată la serviciu sau în viaţa de familie şi este cuprins de teamă. De multe ori uităm în situaţii grele… că avem un Mântuitor şi apelăm la El târziu de tot. Nu te teme ci încrede-te în Domnul El este Mântuitorul şi Salvatorul tău în orice situaţie.
Al treilea argument adus de David: DOMNUL ESTE SPRIJINITORUL VIEŢII MELE de aceea nu mă tem. De multe ori viaţa lui David a fost pusă în pericol. De multe ori David şi-a văzut moartea. De multe ori frica şi teama i-au dat tâcoale în asemenea momente. David o spune cu toată tăria însă că… motivul pentru care nu se teme de viaţa lui se datorează faptului că Dumnezeu este sprijinul vieţii lui. David a înţeles că viaţa lui are preţ înaintea lui Dumnezeu şi că ea se opreşte numai acolo şi atunci când Dumnezeu spune… până aici. Uneori şi vieţile noastre sunt în pericol. O boală se abate năpraznic asupra ta şi tot ceea ce vezi este o viaţă ce se stinge. Nu mai ai nici o speranţă şi nu te gândeşti decât la câte zile mai ai de trăit. David a fost şi el pus în situaţii în care probabil ar fi fost tentat să numere zilele ce i-au mai rămas. Numai că David cuprins de această spaimă se încurajează strigând …de cine să mă tem câtă vreme Acela care mă sprijineşte în tot ce fac şi sunt …este Dumnezeu?
Cu siguranţă că şi tu treci adesea prin situaţii asemănătoare cu ale lui David. Nu te mai teme…pentru că Domnul este cel care îţi va da lumină ca să ştii ce să faci şi cum să faci în acea situaţie. Nu te mai teme…pentru că Domnul este Acela care te va salva din situaţia în care nu mai vezi nici o ieşire. Nu te mai teme…pentru că Domnul îţi va întinde mâna şi te va ajuta să treci prin necazul tău. Nu te teme de nimeni şi nimic…Domnul este lângă tine! Protecţia şi paza Lui este permanentă.
NU TE TEME… Domnul este prezent!
Cartea Proverbelor este plină de îndemnuri pentru noi oamenii. Cuvintele rostite de înţeleptul Solomon în cartea proverbelor sunt de o valoare inestimabilă pentru oameni în măsura în care ei înţeleg sensul vorbirii. Teama, este o realitate şi o temă reală de analizat şi de luat în considerare. Ea nu poate fi bagatelizată şi nici tratată cu superficialitate. Şi înţeleptul Solomon abordează această temă. Desigur că teama are la bază o serie de aspecte, de întâmplări şi fapte care năvălesc peste viaţa şi în viaţa unui om. Nivelul ei este adesea funcţie de profunzimea şi gravitatea problemei dar şi de constituţia psihică şi spirituală a celui afectat.
Pentru unii teama generează o spaimă năprazică. Şi când spaima devine năpraznică starea celui copleşit de ea devine un calvar. Nu mai ştii de unde să te aduni şi ce să faci. Imaginează-ţi că treci peste o vale adâcă ce străbate muntele şi-l despică în două părţi. Şi trecerea o faci pe o punte suspendată peste vale la câteva sute de metri înălţime deasupra cursului apei. Pe măsură ce te avânţi să străbaţi cei 100 de metri dintre cei doi versanţi, puntea începe să intre în rezonanţă cu cadenţa paşilor tăi şi a celorlalţi trecători şi ai senzaţia că în câteva secunde totul se va prăbuşi. Te cuprinde dintr-o dată o spaimă cumplită şi începi să strângi mîinile cu putere pe cablele de susţinere ale punţii. Ţi se pare o veşnicie drumul spre capătul celălalt al punţii şi adesea ai nevoie de ore să parcurgi cât a mai rămas. De la capete cei care te însoţesc îţi strigă cu disperare NU TE TEME, nu te înspăimânta, prinde-te bine de cablurile de susţinere, nu te uita în jos ci numai înainte şi în sus. Şi când ajungi la capăt te aşezi în primul loc liniştit să nu mai vezi nici puntea şi nici distanţa de la punte până în vale. Ţi-e cumplit de teamă şi ai nevoie de un timp să-ţi revii. Şi când îţi revii spui… pe aici nu mai trec orice s-ar întâmpla !
Într-o vară împreună cu un grup de copii şi tineri am vizitat Peştera Ungurului din Munţii Apuseni. Intrarea în peşteră se face pe o asemenea punte suspendată care traversează cam la 5 metri înălţime albia râului Crişul Repede. Grupul a început să treacă, iar fiica mea cea mică era undeva mai în faţă. Cei din spate prin mersul lor au provocat un balans cumplit al punţii. Fetiţa mea cea mică s-a speriat foarte tare şi se ţinea de cablurile punţii şi striga şi plângea cât o ţinea gura. Când am ajuns cu toţii la intrarea peşterii s-a repezit la mine şi m-a strâns lângă ea. Avea lacrimi în ochi şi printre ele mi-a grăit…tati mi-a fost aşa de teamă, m-am speriat atât de tare. Nu există un alt loc pe unde să trecem înapoi? La întoarcere i-am promis că voi merge cu ea şi vom încerca să fim printre primii ca să ajungem cât mai repede. Am urcat pe punte… ea în faţă, eu în spate imediat lângă ea, cu o mână pe ea. Cei din spate au început din nou să provoace balansarea punţii. Fetiţa mea a fost din nou cuprinsă de teamă şi striga …mi-e frică tati ! Atunci am pus o mână puternic pe umărul ei şi am început să-i spun NU TE TEME tata este lângă tine, nu ţi se va întâmpla nimic. Nu te mai înspăimânta şi linişteşte-te. Concentrează-te la mers…lasă-te condusă de mâna mea. Uită-te înainte şi nu uita nici un moment că mâna mea te sprijineşte. Nu vei păţi nimic, te asigură tata. Mergi înainte. M-a ascultat şi am ajuns cu bine la mal. Experineţa fiicei mele este şi experienţa noastră, a creştinilor în umblarea prin lume.
Sunt momente când trecem în viaţa de credinţă peste prăpastii…pe punţi suspendate. Şi cum facem câţiva paşi spaima ne cuprinde şi teama se cuibăreşte în noi. Sunt momente în viaţa de credinţă când puntea pe care suntem se scutură cu putere . În asemenea momente de multe ori mai suntem în stare doar să strigăm… Doamne ai milă că pierim ! Să nu credem că viaţa de credinţă e scutită de peripeţii. Uneori trebuie să trecem peste asemenea punţi de pe un versant al muntelui pe altul. Nu avem altă soluţie căci pe acolo este drumul. Nu-i drum înapoi ci numai înainte. Sigur e un drum greu şi periculos şi nu avem ce face decât să continuăm înaintarea oricât de tare se scutură sub noi puntea. Viaţa de credinţă nu înseamnă numai soare şi nici un drum asfaltat ce traversează doar câmpii. Trebuie să înveţi să umbli şi prin asemenba locuri periculoase. Şi când ajungi acolo pe punte şi putea devine periculoasă nu te văieta, nu striga ca din gură de şarpe …aoleu pierim! Nu te teme, şi nu uita… Domnul este prezent, El pune mâna pe umărul tău şi în curând vei ajunge la loc şi liman mai liniştit. De aceea pune-ţi în orice situaţie şi moment încrederea în Domnul, El alungă spaima şi-ţi dă pacea.
NU TE TEME…Dumnezeu are soluţia!
Doi tineri evrei Maria şi Iosif erau logodiţi şi fiecare era la familia lui în aşteptarea momentului în care se vor căsători. Şi în timp ce Iosif medita probabil cum va organiza casa în care vor locui şi Maria se gândea probabil cum va fi ceremonia de la nuntă şi cine vor fi invitaţii, Duhul Sfât a lui Dumnezeu s-a pogorât peste ea şi miracolul s-a produs. Maria a rămas însărcinată supranatural, prin acţiunea Duhului Sfânt. Amândoi erau neprihăniţi. Iosif a aflat de ceea ce s-a întâmplat şi cu siguanţă era în dilemă. El o iubea pe Maria şi voia s-o protejeze de ceea ce putea urma ca urmare a faptului că era însărcinată înainte de căsătorie. Iosif era conştient că gura lumii se va pornii şi vor începe bârfele iar Maria (dar şi el) va avea de suferit. Cum să le explici oamenilor că ea este însărcinată de la Duhul Sfânt şi că nu a a vut parte de nici un bărbat. Iosif a cântărit exact situaţia ce se crease. El nu era supărat pe Maria ci preocupat cum să nu îngăduie ruşinea să se aşeze peste ea. Pe deasupra era cultura ebraică cu privire la viaţa de logodnă şi la felul în care este privită o femeie care rămâne însărcinată înainte de căsătorie. Cum să faci faţă unei asemenea situaţii? Cum să nu te apuce teama şi frica?
Iosif cuprins de această teamă, învăluit de iubirea ce i-o purta Mariei a luat decizia să o ţină pe ascuns. Era un gest normal a unui tânăr ce-şi proteja logodnica, care nu avea nici o vină pentru faptul că era însărcinată prin intervenţia miraculoasă a Duhului Sfânt. Nu era o decizie uşoară şi Iosif îşi asuma un risc. Putea fi oricând el acuzat că este autorul situaţiei de fapt şi vrea să ascundă fapta. Delicată şi dificilă situaţie pentru tânărul Iosif şi cu siguranţă multă frământare a generat în el această realitate.
În timp ce Iosif era preocupat şi stresat de această problemă şi se gândea cum să procedeze cel mai bine, în vis i s-a arătat un înger al Domului care i-a spus SĂ NU SE TEAMĂ să o ia la el acasă pe Maria pentru că ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Îngerul Domului îi vorbeşte lui Iosif despre Maria nu ca logodnica lui ci ca nevasta lui. Mai mult decît atât, îngerul Domului îi şi motivează lui Iosif de ce nu trebuie să se teamă de nimic, pentru că în fapt în pântecele Mariei este un fiu căruia îi va pune numele Emanuel, cel care va aduce mântuirea de păcat pentru oameni.
Oare ce-o fi fost în inima şi sufletul lui Iosif când în frământarea şi teama lui a primit un asemenea mesaj, că el şi Maria vor fi părinţii unui copil ce va fi cunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu. De la agonie la extaz, Iosif a trecut într-o perioadă scurtă. El însă a ascultat de îndemul îngerului.
Asemenea lui Iosif suntem şi noi adesea. Poate o situaţie delicată te-a determiat să te gândeşti la soluţii de protecţie, să te ascunzi pentru o vreme până apele se vor mai linişti. Numai că Dumnezeu, nu ne cheamă pe noi să căutăm soluţii atunci când nu avem nici o vină în ceea ce s-a întâmplat. El are întotdeuana soluţii pentru momente delicate. Ce trebuie să facem noi este să nu ne fie teamă, pentru că Dumnezeu va da soluţia. Care va fi ea? Stai şi aşteaptă să vezi, cum te va scoate Dumnezeu dintr-o asemenea situaţie mai delicată.
În perioada comunistă tatăl meu a avut un asemenea moment. Cu toate că tata le-a spus că el nu se va lepăda niciodată de credinţa în Dumnezeu, şefii lui au insistat şi au vrut cu orice preţ să-l facă membru al partidului comunist. I-au făcut dosar, i-au netezit calea şi chiar l-au asigurat că nimeni nu se va lega de credinţa lui. N-a fost aşa. Când a ajuns în faţa comisiei a fost întrebat dacă crede în Dumnezeu. El a răspuns… DA. Comisia a spus… în condiţiile acestea nu poţi fi membru de partid! Secretarul de partid supărat pe situaţia creată a decis să ceară administraţiei să-l dea afară din serviciu pe tata. Teama l-a cuprins şi pe tata. Doamne ce voi face dacă mă dau afară, am doi copii de crescut? Nu te teme i-a şoptit Domnul, rămâi tare, pe poziţie şi Eu voi interveni. Cum a intervenit Dumnezeu? I-a dat o boală şi peste 60 de zile de concediu medical. Legal nu putea fi concediat. Uitarea s-a aşezat peste minţile conducătorilor partidului. Aşa l-a protejat Dumnezeu pe tata.
Fii liniştit şi pe tine te protejează Dumnezeu într-o situaţie în care n-ai nici o vină pentru ce s-a întâmplat. Nu te teme în asemenea momente. Poartă-te normal şi puneţi credinţa în Domnul.
Picuri de rouă 