Provocări…

Poporul  Israel se afla la o aruncătură de băţ de ţara pe care Dumnezeu nu numai că le-a promis-o dar le-a şi confirmat că deja le-a dat-o. Pentru a intra în posesia ei, poporul trebuia să păşească pe tărâmul făgăduit trecând Iordanul …care la acea vreme avea un debit mare de apă de dădea peste toate malurile. Probabil că poporul se întreba…pe unde vom trece? …cum vom trece? …cine ne va trece?…nu cumva ne vom îneca?

Dumnezeu era pregătit să facă o nouă minune pentru popor…să-i treacă Iordanul pe uscat. Înainte ca Dumnezeu să săvârşească minunea, poporul şi preoţii trebuiau să facă faţă  unor PROVOCĂRI…

PLECAŢI din locul în care sunteţi!  Poporul plecat din Câmpia Moabului  şi ajuns la malul Iordanului poposeşte acolo trei zile. După aceste zile, căpeteniile spun poporului să fie atenţi şi  când vor vedea Chivotul Legământului  Domnului dus de preoţi  să ştie că a venit momentul plecării. Porunca dată de căpetenii poporului era o mare provocare…de-a lăsa în urmă cei 40 de ani, de-a lăsa în urmă  Câmpia Moabului şi Sitimul, locuri atât de cunoscute lor. Poate că unii priveau cu nostalgie spre locurile acelea, aveau amintiri, aveau experienţe, aveau un trecut şi cu siguranţă aveau o sumedenie de întrebări cu privire la viitor. Asemenea lor şi noi, tu şi eu,  suntem provocaţi adesea să ne detaşăm de locul călduţ şi sigur în care ne-am obişnuit  să ne trăim viaţa şi să ne avenuturăm  împreună cu Domnul spre ceva necunoscut nouă dar cunoscut Lui. Când Dumnezeu îţi spune …PLEACĂ din locul în care eşti, din comoditatea cu care te-ai obişnuit, din slujirea ta care a devenit activism religios …NU UITA este o poruncă. Pleacă de bunăvoie ca nu cumva să ajungi să te scoată Dumnezeu cu forţa de acolo.

PORNIŢI  după Chivotul Legământului Domnului! Interesant este faptul că  poporul n-a primit doar comanda plecaţi ci şi informaţia cu privire la modalitatea în care să plece. Înaintea lor trebuia să meargă preoţii cu Chivotul Legământului Domnului, acel obiect care conţinea …tăbliţele cu cele zece porunci date de Dumnezeu poporului prin Moise, toiagul lui Aaron şi o mică cantitate de mană, hrana poporului în cei 40 de ani de pelegrinare prin pustie. Chivotului Legământului Domnului  era certificarea prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Poporul nu putea pleca de capul lui spre ţara făgăduită prin Iordanul învolburat. Poporul trebuia să meargă pas cu pas după Dumnezeu. Când pleci dintr-un loc spre un alt loc ce ţi-a fost făgăduit şi încredinţat de Dumnezeu nu o lua înaintea Lui. Nu te duce de capul tău. Nu te duce după plăcerea ta. Du-te după Dumnezeu. Păşeşte cu Dumnezeu fiecare pas. Nu uita că El ţi-a dat Cuvântul să înţelegi ce vrea de la Tine, a pus Duhului Lui în viaţa ta ca să te călăuzească pas cu pas. Uită-te cu atenţie dacă „ toiagul „ încredinţat ţie face muguri, înfloreşte şi rodeşte. Nu-L grăbi pe Dumnezeu să te aşeze în locul pe care l-a pregătit pentru tine. Parcurge pas cu pas fiecare etapă asigurându-te că mergi după El cum vrea El.

PREGĂTIŢI-VĂ căci mâine Domnul va face lucruri mari în mijlocul vostru! Poate că această provocare a fost cea mai încurajatoare pentru ei în acele momente, pentru că era în fapt însoţită de o promisiune extraordinară. Urma ca Dumnezeu să facă iar minuni şi lucruri mari în mijlocul lor. Ce frumos suna. Numai că promisiunea era  condiţionată de ceva ce poporul trebuia să facă: să se sfinţească. Era un test greu de trecut pentru un popor încăpăţânat şi uşor coruptibil de idolii altor popoare. Trebuia să se departă de trecut, de apucăturile celor 40 de ani de pustie. Poporul trebuia să răspundă acestei provocări pentru a avea parte de promisiuni împlinite. Poate ai plecat şi tu din locul tău, ai pornit după Domnul spre noua locaţie şi eşti nerăbdător să ajugi acolo. Uneori te întrebi de ce trebuie să călătoreşti un an, doi, cinci …pentru a ajunge la desinaţie. Ştii că Dumnezeu ţi-a încredinţat acel loc şi acea slujire şi nu ai răbdare să intri acolo la momentul potrivit, atunci când Dumnezeu spune …acum esti gata pentru slujire. Ca să intri în stăpânirea promisiunii lui Dumnezeu cu privire la slujirea ta, familia ta, biserica ta, afacerea ta…trebuie să te pregăteşti în fiecare zi. Cum? Pocăindu-te de faptele tale, lăsând Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu să transforme viaţa ta după Chiupul şi asemănarea lui Christos. Ca să poţi intra în stăpânirea promisă trebuie să renuţi la orgoliile tale, planurile tale, dorinţele tale. Trebuie să de debarasezi de bagajele care încurcă chemarea şi slujirea ta şi să  te îmbraci cu uneltele adecvate locului şi rolului pe care Dumnezeu îl are pregătit pentru tine. Şi dincolo de toate trebuie să ajungi acolo după calendarul lui Dumnezeu nu după al tău.

PUNEŢI-VĂ în fruntea poporului! Este porunca pe care Iosua le-o dă preoţilor. De ce preoţilor? Pentru că « Domnul a despărţit seminţia lui Levi şi i−a poruncit să ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să−I slujească şi să binecuvânteze poporul în Numele Lui; » Preoţii  aveau responsabilitate clară încredinţată de Dumnezeu.  Ei erau slujitori ai lui Dumnezeu.Ei erau purtătorii chivotului. Ei erau mediatorii între om şi Dumnezeu. Ei aveau responsabilitatea  jertfelor la templu. Marele preot era singurul care putea intra în Sfânta Sfintelor – locul prezenţei Lui Dumnezeu. Iosua le spune clar preoţilor să stea în fruntea poporului, pentru ca acesta să-l urmeze pe Domnul, călcând pas cu pas în ţara făgăduită.  Poate vei spune…asta pe mine nu mă priveşte că eu nu-s preot. Ba eşti preot. Eşti preot în casa ta. Eşti preot în familia ta lărgită. Eşti preot în grupul tău mic. Eşti preot în afacerea ta. Eşti preot în comunitatea ta.  De unde ştiu aceasta?  De la Dumnezeu care i-a spus poporului prin Moise  «Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt.» ( Exodul 19.5,6) . Încă de atunci Dumnezeu a plănuit să aibă o împărţie de preoţi. Iar apostolul Petru  o spune clar şi răspicat: «Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l−a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v−a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; » (1Petru2:9). Nu uita că Dumnezeu vrea ca tu şi cu mine în calitate de preoţi să vestim puterile Lui minunate celor din casa noastră, din grupul nostru mic, din biserica noastră, din afacerea noastră. De aceea El ne cere să stăm în fruntea poporului…fiecare la rândul cetei lui. Mare responsabilitate. Eu şi cu tine „ o preoţie sfântă” chemaţi să arătăm oamenilor drumul spre Christos, Marele Preot  şi Cap al Bisericii din care facem parte.

POPOSIŢI în Iordan!  Este provocarea pe care Iosua o face preoţilor. Trebuiau să se oprească în apele Iordanului şi să stea acolo până ce tot poporul va trece pe uscat prin Iordan. Nu preoţii cu chivotul au oprit apele Iordanului ci Dumnezeu. Preoţii cu chivotul sau oprit în apele Iordanului  pentru ca oamenii să ştie că Dumnezeu este acolo şi El a făcut minunea secării Iordanului. Nu cred că a fost deloc confortabil pentru preoţi când au simţit apa Iordanului  şi li s-au înmuiat picioarele. Dar porunca era clară. Responsabilitatea era enormă. Orice neascultare a lor ar fi fost fatală pentru popor. În călătoria ta şi a mea spre ţara promisă sunt momente când trebuie să ne oprim pentru o vreme în Iordan adică la locul unde Dumnezeu pregăteşte minunea pentru  fiecare. E locul în care trebuie să asculţi şi să aştepţi în tăcere intervenţia lui Dumnezeu. Cu siguranţă că ai avut şi vei mai avea asemenea momente. Stai locului când ajungi într-o asemenea situaţie şi lasă-L pe Dumnezeu să intervină. Nu încerca să rezolvi tu problema, să găseşti tu soluţia…lasă-L pe El să o facă . Dumnezeu ştie ce-i mai bine şi cum este mai bine.  Şi când Dumnezeu face o minune în locul în care te-ai oprit , nu te bate cu cărămida în piept pentru că n-ai nici un merit ci onorează-L pe El făcătorul minunii. Ca să poţi avea o asemenea atitudine e important să ajungi la starea despre care vorbeşte apostolul Pavel

«Am fost răstignit împreună cu Christos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m−a iubit şi S−a dat pe Sine însuşi pentru mine».

Aleasa…

Privind din perspectivă umană… relatarea lui Iosua din capitolul doi este una de-a dreptul şocantă. Iscoadele trimise de Iosua la Ierihon  poposesc la bordelul lui Rahav. ŞI probabil întrebările care ne vin  în minte când citim acest pasaj sunt: …ce-au căutat cei doi din poporul Domnului în casa unei curve?  …cum de nu au găsit un alt loc de poposire? …nu s-au gândit la pericolele ce se expun?…nu s-au gândit la vorbele ce se vor auzi despre ei?… nu şi-au pus problema că imaginea lor poate fi afectată?

Oricât am încerca să răspundem la aceste întrebări  cu bunăvoinţă şi înţelegere… probabil că am fi foarte duri cu ei,  i-am judeca aspru iar pe Rahav am răstigni-o pe stâlpul infamiei. Numai că privind cu atenţie tabloul relatat de Iosua şi citind Scriptura care vorbeşte despre această femeie, vom avea surpiza să constatăm că Dumnezeu a ales o CURVĂ …să-i ajute pe cei din popor într-un moment delicat, …să le confirme planul Său cu privire la popor, …să o salveze din Ierihon împreună cu familia ei, …să o facă părtaşă la genealogia lui Isus Christos Fiul Său, …să o menţioneze în epistola către Evrei printre oamenii mari ai credinţei.

Dincolo de toate acestea , Rahav …această prostituată aleasă de Dumnezeu ne oferă câteva lecţii de viaţă fiecăruia dintre noi. Oare vom fi noi dispuşi să învăţăm ceva din aceste lecţii?

Rahav cu siguranţă că ştia cine sunt cei doi veniţi cu treburi la Ierihon. Probabil că ştia şi ce riscuri îşi asumă găzduindu-i …chiar dacă în afacerea  ei nu conta cine sunt bărbaţii care-i trec pragul. Cu toate acestea  i-a primit în CASA ei, i-a găzduit cu multă ospitalitate şi le-a oferit un loc de odihnă. Oare cât de disponibl eşti tu să-ţi deschizi casa pentru semeni? Uneori bat la uşa ta oameni care cer un favor, poate un ajutor pentru cineva bolnav din familie, poate o bucată de pâine pentru copiii flămânzi de acasă. Când ai parte de o asemenea vizită şi cerere tu cum răspunzi ?. Nu cumva răspunzi şi  tu ca cel care a avut parte de o asemenea vizită în miez de noapte …

«Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să−ţi dau pâini» ( Luca 11.7)

Rahav cu siguranţă ştia  că prezenţa celor doi în casa ei va stârni multe discuţii în Ierihon. Probabil că se aştepta să fie abordată de oamenii împăratului şi să i se ceară să-i predea pe cei doi . Cu toatea acestea atunci când împăratul i-a ordonat „ să-i scoată afară pe cei doi” ea a avut CURAJUL să-i protejeze asumându-şi toate riscurile. Unde este curajul tău? Treci pe stradă şi vezi cum un bărbat agresează o femeie şi ea strigă din toate puterile ei…ajutor! Ai curajul să intervii? Îţi asumi riscul să-i oferi protecţie acelei persoane sau treci nepăsător pe celălalt trotuar uitând că şi un simplu telefon la 112 ar fi de un real folos pentru persoana agresată. Nu cumva te porţi ca preotul şi levitul din din Luca 10.30-32 când :

«Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l−au dezbrăcat, l−au jefuit de tot, l−au bătut zdravăn, au plecat şi l−au lăsat aproape mort. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l−a văzut, a trecut înainte pe alături. »?

Rahav a demonstrat că ştie cu cine stă de vorbă şi cine sunt cei doi vizitatori. Ba mai mult în dialogul cu ei… ea  le dezvăluie teama pe care o are faţă de poporul lor. Cu toate acestea nu se sfieşte să mărturisească că ea CUNOAŞTE planul lui Dumnezeu pentru ei.  Când ei vorbesc despre ţara pe care Dumnezeu le-o va da, Rahav le spune „ Ştiu că Domnul v-a dat ţara” …treziţi-vă la realitate! Timpul a demonstrat că această femeie nu avea doar cunoştinţe despre Dumnezeu ci chiar L-a cunoscut pe Dumnezeu . Oare tu îl cunoşti pe Dumnezeu sau cunoşti doar despre El?  Nu ţi s-a întâmplat să te întâlneşti  cu unul din prietenii tăi din biserică bolnav de-o boală incurabilă şi acesta îţi spune „ nici nu mă mai pot ruga pentru că am impresia că Dumnezeu m-a uitat şi nu-I mai pasă de mine”?. Ce-ai făcut  în acel moment? I-ai spus …te înţeleg, ce rău îmi pare de experienţa prin care treci …sau i-ai spus clar  că Dumnezeu nu l-a părăsit şi cu siguranţă că are un plan pentru viaţa lui. I-ai amitit ce spune Iacov:

«Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce−l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. » (Iacov 5.13-15)

Rahav  ştia ce urma să facă Dumnezeu. Sunt convins că ştia că se apropie momentul scadenţei …când Dumnezeu  va nimici Ierihonul.  Era conştientă că pentru locuitorii Ierihonului sunt clipele dinaintea furtunii. Era conştientă că ea şi familia ei sunt locuitori ai Ierihonului. Ea gestionează foarte bine momentul cu iscoadele   cerându-le  COMPASIUNE faţă de familia ei. În asemenea momente pentru ea…comunitatea din Ierihon parcă nici nu exista. Pentru Rahav… tata, mama, fraţii şi surorile devin o prioritate. Trebuiau să fie salvaţi. Ea n-a pierdut momentul şi s-a asigurat că cei din casa ei vor beneficia de îndurare şi vor fi salvaţi. Ea a avut compasiune faţă de cei din familie. Câtă compasiune ai tu faţă de cei din casa ta? Ce este prioritate pentru tine… comunitatea sau familia? E sâmbătă şi mama ta bolnavă te roagă să faci tu treburile în casă. Tu tocmai ţi-ai planificat să mergi cu tinerii de la biserică la iarbă verde. Ce faci? Faci mâncare şi curăţenie  sau te duci cu tinerii la iarbă verde?  Cu siguranţă că prima tentaţie va fi să spui…„mami tinerii de la biserică ies la iarbă verde şi vreau şi eu să merg, fă tu cum poţi treburile prin casă” . Să nu uiţi însă cuvintele apostolului Pavel spuse lui Timotei

« Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s−a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios. » (1Timotei 5:8).

Rahav obţine promisiunea din partea iscoadelor cu privire la cei din casa ei. Ea primeşte indicaţii clare cu privire la ce trebuie să facă pentru ca cei din familia ei să beneficieze de îndurare.  Iscoadele i-au cerut ca atunci când ei vor intra în ţară …ea să lege „ funia cărămizie la fereastră”. Ciudat însă… imediat ce iscoadele au plecat Rahav a legat funia la geam. Oare de ce a făcut Rahav acest gest imediat? Pentru că Rahav  a CREZUT în salvarea oferită de Dumnezeu prin iscoadele pe care ea le-a salvat. Rahav a demonstrat credinţă în Dumnezeu încă din momentul în care iscoadele i-au călcat pragul.  Rahav a rămas o femeie a credinţei. Ea a ajuns să fie menţionată printre oamenii credinţei din Evrei capitolul 11. Nu ştiu cum stai tu cu credinţa? Când te-ai întors la Dumnezeu ai mărturisit că tu crezi că Isus Christos este Mântuitorul şi Domnul tău.  Când au apărut problemele în casa ta, în relaţia de cuplu, în afacerile tale ai continuat să crezi că Isus Christos este Mântuitor şi Domn şi că el are soluţii la problemele tale…sau ai căutat soluţii în altă parte? Ai continuat să te încrezi în promisiunile Lui şi atunci când ai trecut prin cea mai neagră criză financiară…sau ai fugit la bănci şi cămătari?  Ştii ce câştigă biruinţa asupra problemelor cu care te confrunţi? Credinţa! Nu uita:

«Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce−L caută. » ( Evrei 11.6)

Alesul…

Am privit zilele acestea cu atenţie la Iosua, omul pe care Dumnezeu l-a ales pentru o lucrare specială. Iosua …după 40 de ani de pustie slujind la umbra falnicului Moise, a fost desemnat de Dumnezeu să ducă rămăşiţa poporului Israel în ţara unde „curge lapte şi miere” şi să-i ajute să se aşeze în moştenirea promisă şi pregătită.

Privind la felul în care Dumnezeu a lucrat cu Iosua , am zărit un model pe care Dumnezeu îl poate folosi cu oricare dintre noi, atunci când ne alege pentru o lucrare.

Lui Iosua Dumnezeu i-a spus „ scoală-te, treci Iordanul  tu şi tot poporul…intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel”. Nu ştiu ce ţi-a spus sau ce-ţi va spune ţie Domnul să faci. Nu ştiu lucrarea specifică pe care El vrea ca tu s-o faci.  Ce pot să-ţi spun este să ASCULŢI cu atenţie fiecare detaliu pe care Domnul ţi-l comunică. Este extrem de important să înţelegi  toate elementele misiunii şi chemării pe care Dumnezeu ţi-o face. E suficient să uiţi sau să minimalizezi un singur lucru şi chemarea ta pentru o lucrare specifică să sufere din start. Când mă uit la finalul cărţii Iosua înţeleg că acesta a luat aminte la fiecare detaliu a misiunii încredinţate.

Lui Iosua Dumnezeu i-a spus „ Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru , vi-l dau”.  Nu ştiu cum ţi-a spus ţie Dumnezeu să acţionezi  în lucrarea încredinţată. Nu ştiu ce ţi-a promis Dumnezeu că va face prin lucrarea ta.  Ce pot să-ţi spun este să ACŢIONEZI întocmai după  cum ţi-a spus să faci şi după cum te învaţă El în şi prin Scriptură. Dumnezeu nu-ţi încredinţează o lucrare fără să te ajute să pricepi fiecare pas pe care trebuie să-l  faci. Nu uita însă să faci ce El îţi cere şi cu siguranţă vei avea parte de binecuvântare şi împlinire în lucrarea ta.  Dacă Dumnezeu te-a chemat să conduci un grup mic într-o biserică, sau să conduci lucrarea cu copiii , sau să te ocupi de oamenii proaspăt convertiţi, acţionează …cu multă atenţie…pas cu pas…cu multă înţelepciune şi profesionalism…fără să cedezi sub povara greutăţilor  şi fără să te opreşti la obstacolele ce apar la fiecare pas în calea ta. Dacă faci în felul acesta… te vei bucura de roadele acţiunilor zidite în ascultarea de El. Când mă uit prin cartea Iosua îl văd pe acesta  acţionând întocmai cu Domnul i-a spus…luând decizii…implicându-se …ducând poporul pas cu pas în ţara promisă.

Lui Iosua Dumnezeu i-a spus” ţinutul vostru se va întinde…de la…până la...”. Nu ştiu unde te-a rânduit Dumnezeu să slujeşti şi să împlineşti voia şi planul Lui.  Ce ştiu este că Dumnezeu când îţi dă o lucrare îţi descrie ARIA  DE ACŢIUNE. El nu este ambigu. Nu te lasă să te pierzi pe teritorii care nu sunt rânduite jurisdicţiei lucrării tale. Chiar şi atunci când te rătăceşti prin alte locuri El are grijă să te reîntorci în spaţiul ce ţi-a fost destinat. Poate aria ta de acţiune este grupul de rugăciune sau departamentul  media din biserică. Poate că pe tine Dumnezeu te vrea să slujeşti într-o comunitate de rromi dintr-un sat neînsemnat  sau poate aria ta de acţiune este un cămin de bătrâni din oraş. Încearcă să înţelegi exact spaţiul pe care Dumnezeu l-a desenat pentru lucrarea ta. Stai acolo, lucrează acolo, slujeşte acolo, bucură-te acolo. Cucereşte fiecare colţişor al acelui spaţiu. Când mă uit în cartea Iosua îl văd pe acesta cum pas cu pas calcă fiecare centimetru din ţara promisă.

Lui Iosua Dumnezeu i-a zis atât de clar „ Eu voi fi cu tine…nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”. Nu ştiu ce ţi-a spus ţie Dumnezeu. Ce  cred este că El ţi-a dat sau îţi va da ASIGURAREA de care ai nevoie ca să poţi avea linişte şi pace în slujirea ta. Fii convins de prezenţa Lui la fiecare pas, în fiecare întâlnire cu cei din grupul tău mic, la fiecare vizită făcută într-o colonie de rromi, în fiecare drum misionar pe care-l parcurgi. Când este greu în lucrarea ta…nu tremura şi nu spune ..nu mai pot… nu mai am resurse… ma lupt de unul singur. Priveşte spre cer şi adu-ţi aminte de promisiunea Domnului …nu te voi lăsa…vei  izbândi. Iar dacă cumva în alergarea şi slujirea încredinţată vei avea uneori senzaţia că te lupţi de unul singur şi crezi că ai rămas doar tu pe baricade adu-ţi aminte că El n-a plecat de acolo…sigur nu te-a părăsit. El te-a săpat în palmele Lui şi nu are cum să te părăsească. Grijă mare să nu încerci să-l părăseşti tu prin necredinţa ta şi fuga din locul încredinţat. Când mă uit prin cartea Iosua  îl văd pe acesta cum a acţionat pas cu pas convins că Dumnezeu este cu el şi în misiunea lui constatăm că nu a fost singur.

Lui Iosua Dumezeu i-a spus „ Întăreşte−te numai şi îmbărbătează−te, lucrând cu credincioşie după toată Legea pe care ţi−a dat−o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbuteşti în tot ce vei face. Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune”.  Nu ştiu ce ţi-a spus ţie Dumnezeu. Ce ştiu este că…  vei fi întărit şi îmbărbătat în lucrarea ta dacă ADEVĂRUL SCRIPTURII va fi normă pentru fiecare acţiune a ta. Cu siguranţă că vei găsi multe informaţii de specialitate prin cărţi sau pe net . Probabil vei avea parte de sugestii ale unor specialişti în domeniu, oameni binevoitori  gata să sară în ajutorul  oricui numai să-şi vândă ideile. Filtrează totul prin Cuvântul lui Dumnezeu dacă vrei să devii un lucrător desăvârşit şi destoinic în misiunea ta. Adu-ţi aminte mereu de cuvintele pe care apostolul Pavel le-a spus  lui Timotei  „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” ( 2 Timotei 3.16,17).