Poporul lui Israel a avut parte pe parcursul istoriei lui de împăraţi care au făcut fie bine, fie rău. Unii au făcut ce era plăcut Domnului alţii nu. Acum dacă privim cu atenţie la istoria poporului, vom constata că în multe momente când ei şi împăraţii care-i conduceau făceau ce era rău înaintea Domnului, Dumnezeu lua măsuri. Şi măsura cea mai dură pe care Dumnezeu o aplica cu consecvenţă era invazia imperiilor aceler vremuri şi adesea robia. Unul dintre împăraţii care a făcut ce nu plăcea Domnului a fost Zedechia, cel care l-a înlocuit pe Ioiachim cu sprijinul împăratului Babilonului, cel care a luat în robie babiloniană (cu acea oazie) pe toţi vitejii lui Israel.
După nouă ani de domnie a lui Zedechia, Nebucadneţar împărat al Babilonului a venit şi a împresurat Ierusalimul. Asedierea cetăţii a dus la epuizarea resurselor de hrană. Într-o noapte… cei care aveau responsabilitatea luptei au făcut spărtură într-o parte a zidului şi au rupt-o la fugă . Printre ei şi Zedechia cu famiia lui. Au fost urmăriţi de haldei, prinşi şi aduşi la împăratul Babilonului. Fii lui Zedechia au fost ucişi iar lui i s-au scos ochii şi a fost dus în lanţuri în Babilon. Apoi, a fost atacat cu cruzime Ierusalimul şi a fost dărâmat Templul – Casa Domnului. Toate valorile, lucrurile de preţ au fost duse în Babilon. Acela a fost momentul în care Iuda a fost dus în robie, departe de ţara lui. A mai rămas însă o rămăşiţă care a fost lăsată acolo în Iuda sub conducerea guvernatorului Ghedalia. După ce rămăşiţa a aflat cine le este guvernator s-au prezentat la el reprezentanţi celor rămaşi …ca să afle ce va fi cu ei. În discuţia avută, Ghedalia I-a asigurat că va fi bine pentru ei. Le-a spus să NU SE TEAMĂ pentru ei şi viaţa lor chiar dacă haldeii sunt în ţară şi o stăpânesc. Le-a cerut să nu plece din ţară. Nu a trecut decât o scurtă perioadă şi unul din cei rămaşi, împreună cu zece oameni l-au atacat pe Ghedalia şi l-au ucis. Acest fapt a determinat reacţia haldeilor. Guvernatorul numit de ei a fost ucis de câţiva din aceia care au rămas în Iuda, nefiind duşi în robie. Conştienţi că fapta lor nu va rămânea nepedepsită cei implicaţi în omorârea lui Ghedalia împreună cu întreaga rămăşiţă au plecat în Egipt şi s-au refugiat acolo. Toată această situaţie creată împrejurul rămăşiţei lui Iuda a pornit de la desconsiderarea apelului pe care Ghedalia l-a făcut pentru ei, SĂ NU SE TEAMĂ. N-au luat în considerare apelul şi provocarea lui Ghedalia. N-au suportat să vadă un guvernator peste ei şi s-au răzvrătit. N-au prins momentul favorabil pe care l-au avut de a rămânea în Iuda şi în viitor …de acolo să pornească readucerea poporului din robie şi restabilirea liniştei. S-au temut şi nu au înţeles că poate acela era modul prin care Dumnezeu voia să păstreze o rămăşiţă în Israel.
Istoria poporului lui am trăit-o şi noi pe vremea aspră a comunismului. Au fost momente şi situaţii când unii din conducătorii comunişti le-au sugerat credincioşilor să stea liniştiţi că nu li se va întîmpla nimic. Şi unii din ei, în loc să se roage şi să aşptepte în tăcere intervenţia lui Dumnezeu s-au răzvrătit şi au creat fel şi fel de mişcări pentru drepturile omului… provocând autorităţile. Unii din ei s-au grăbit şi au vrut s-o ia înaintea Domnului. Şi când şi-au dat seama că situaţia s-a agravat considerabil au plecat în SUA ori în vestul Europei. De ce? Pentru că în loc să fie atenţi la şoapata NU TE TEME şi să o ia în considerare… s-au răzvrătit. Au considerat că pot să rezolve ei situaţia. Şi au trebuit să plece, e adevărat în lumea liberă şi bogată. Dar ce preţ ulterior au plătit? Unii din ei şi-au pierdut acolo pentru totdeauna copii, sau familiie. Alţii şi-au pierdut identitata culturală dar şi spirituală. Şi în loc să fie folosiţi de Dumnezeu pentru dezvoltarea lucrării lui Dumnezu, după căderea comunismului, au devenit un balast, o povară pentru comunitatea creştină românească. Unii n-au învăţat lecţia. Şi imediat ce s-au deschis graniţele pentru români…au plecat spre lumea largă. Unii şi-au pierdut copiii, alţii familia iar alţii l-au pierdut şi pe Dumnezeu. Toate pentru un pumn de euro .
Ar fi bine să învăţăm din această istorie. Dumnezeu are un plan cu fiecare copil al Lui şi dacă te vrea în altă parte ştie cum să te determine să ajungi acolo. Ce păcat pentru aceia care nu iau seamă la îndemnul NU TE TEME şi cuprinşi de frica zilei de mâine… iau drumul pribegiei, punându-L pe Dumnezeu în situaţia să nu-i mai poată folosi în lucrarea Lui. Ia aminte la acest pericol şi NU TE TEME să trăieşti în locul şi-n starea în care te vrea Dumnezeu.
Picuri de rouă 