Pietrele…de aducere aminte

După ce poporul  Israel a păşit într-un mod miraculos prin Iordan în ţara făgăduită …Dumnezeu i-a cerut lui Iosua să PORUNCEASCĂ câte unui bărbat din fiecare seminţie să ia din albia râului o piatră de aducere aminte. Ceva ce să le amintească  de minunea trecerii Iordanului. Ceva ce să le amintească de Dumnezeu şi de purtarea Lui de grijă într-un moment important din viaţa lor. La fel ca poporul Israel noi care facem parte din poporul Domnului, răscumpărat prin Jertfa lui Christos, suntem provocaţi  să luăm pietre de aducere aminte din locurile, stările, situaţiile, momentele  în care Dumnezeu face lucruri minunate pentru  noi şi cu noi. Aducerea aminte a minunilor săvârşite de Dumnezeu în vieţile noastre frânge uitarea şi ne proiectează paşii viitorului în lumina experienţelor trecutului.

După ce au luat pietrele de aducere aminte …trebuiau să POARTE aceste pietre cu ei până la locul primului popas. Purtarea acestor pietre pe parcursul călătoriei lor până la Ghilgal era o poruncă. Purtarea acestor pietre de aducere aminte le ţinea proaspătă în memorie minunea săvârşită de Dumnezeu la trecerea Iordanului. Purtarea acestor pietre de aducere aminte le dădea un imbold de a păşi spre un alt moment al experienţei cu Dumnezeu. La fel ca ei şi noi cei din poporul Domnului  trebuie să purtăm cu noi aceste pietre de aducere aminte. Ele ne vor aminti mereu de bunătatea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de noi. Ele ne vor reaminti mereu de un Dumnezeu drept care ne iubeşte pe noi dar nu iubeşte fărădelegile noastre. Ele ne vor aminti mereu de intervenţia Lui Dumnezeu pentru noi. Pietrele de aducere aminte din viaţa noastră  trebuiesc fixate în piroane pe crucea vieţii noastre…pe care o purtăm pe calea către cer. Pietrele de aducere aminte …sunt podoabele de preţ pe care să le păstrăm cu sfinţenie pe parcursul călătoriei noastre. Ele vor spune mereu ce mare Dumnezeu avem.

După ce au purtat cu ei pietrele de aducere aminte…trebuiau să POPOSEASCĂ la marginea de est a Ierihonului, la locul numit Ghilgal. Era primul popas după minunea trecerii Iordanului şi înaintea minunii de la Ierihon. Era locul unde poporul trebuia să se oprească , să se odihnească şi să se pregătească pentru o nouă intervenţie miraculoasă a lui Dumnezeu . Era locul unde poporul trebuia să facă ceva  în cinstea lui Dumnezeu cu pietrele de aducere aminte…să celebreze! La fel ca ca ei şi noi cei din poporul Domnului, răscumpărat prin Jertfa Lui Christos, după ce experimentăm minuni cu Dumnezeu… trebuie să ne oprim. Este momentul să ne liniştim, să ne odihnim  şi să celebrăm.  Este momentul să Îi mulţumim Lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut şi să ne pregătim pentru următoarea experinţă. După o vindecare miraculoasă ,  minune pe care Dumnezeu o face uneori  în viaţa noastră, trebuie să ne ne oprim şi să-L onorăm pe El pentru sănătatea redată.  În umblarea cu Dumnezeu, prin minunile pregătite de El …sunt locuri în care trebuie să ne oprim, să ne odihnim  şi să privim la trecut pentru ca să putem apoi păşi cu încredere prin evenimentele viitorului.

După ce au ajuns  ei cu pietrele de aducere aminte la locul de poposire…trebuiau să PUNĂ aceste pietre acolo pentru totdeauna. La Ghilgal poporul trebuia să prăvălească aceste pietre ca un semn de aducere aminte peste generaţii. Acolo la Ghilgal aceste pietre trebuiau să devină un monument care să arate spre Iordan şi miracolul trecerii lui pe uscat, într-o vreme când apele erau învolburate şi dădeau peste maluri. Acolo la Ghilgal povara acestor pietre trebuia luată de pe umerii lor şi aşezată într-un obiect al mărturiei peste veacuri.  La fel ca cei din poporul Israel şi noi cei din poporul Domnului  suntem provocaţi să avem un moment când punem pietrele de aducere aminte din călătoria noastră în albumul istoriei noastre şi le păstrăm acolo. Pietrele noastre de aducere aminte sunt momente care vorbesc despre Dumnezeu nostru care ne-a onorat cu prezenţa şi purtarea Lui de grijă în clipe fericite cât şi în clipe de încercare.  Ele ne vor aduce mereu aminte de momentul întâlnirii cu Christos, de clipa întâlnirii cu acea persoană ce ne-a devenit partener de viaţă, de momentul naşterii copiilor, de clipa în care şi-au luat zborul din familie, etc… Mai jos am aşezat şi eu  o piatră de aducere aminte din 3 Aprilie 2015, o poză de la căsătoria civilă a Emei cu  Kevin. Este o piatră de aducere aminte cu cele două fete cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat  …Rebeca şi Ema. Este o piatră care ne aduce mereu aminte că Dumnezeu prin ele ne-a binecuvântat şi cu doi băieţi extraordinari…Ciprian şi Kevin. Este o piatră care ne aduce aminte de momentele frumoase şi de momentele grele prin care am trecut împreună cu ele. Este o piatră de aducere aminte pe care atunci când o privim …adesea ne umple obrazul cu lacrimi de bucurie.

După ce au pus aceste pietre la Ghilgal ca semn de aducere aminte în mijlocul lor…cei din poporul Israel trebuiau să POVESTEASCĂ copiilor lor despre lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o cu poporul la Iordan. Copiii copiilor lor când se vor uita la acele pietre de aducere aminte şi vor întreba ce semnificaţie au ele…să afle  că fac parte dintr-un popor a cărui Dumnezeu este Măreţ şi Puternic , care pe părinţii lor i-a trecut Iordanul printr-o minune.  Ei trebuiau să înveţe că Iehova  este singurul Dumnezeu adevărat, capabil să facă minuni. Copiii lor trebuiau să ştie ce Dumnezeu au. La fel ca ei şi noi cei din poporul Domnului, răscumpăraţi prin Jertfa lui Christos,  trebuie să povestim copiilor noştri despre lucrările minunate pe care Dumnezeu le-a făcut în mijlocul nostru. Când copiii şi nepoţii noştri vor privi pietrele de aducere aminte lăsate de noi la Gligalul nostru printr-o poză, o imagine, o poveste, un obiect, o mărturie, o lucrare…să-şi dorească să ştie ce s-a întâmplat şi cine-i Dumnezeul din spatele acelor pietre. Să povestim copiilor noştri minunea purtării de grijă a lui Dumnezeu în perioadele grele din viaţă. Să povestim minunea prin care Dumnezeu ne-a salvat dintr-o boală , un accident sau un faliment.  Să nu uităm să le povestim cum Dumnezeu a făcut din noi oameni păcătoşi şi pierduţi nişte oameni noi , transformaţi şi mântuiţi. Să-i motivăm la rândul lor să spună copiilor lor, nepoţilor, strănepoţilor despre pietrele de aducere aminte ale părinţilor lor pentru ca „… toate popoarele pământului să ştie că mâna Domnului este puternică…” ( Iosua 4.24) şi ei să se teamă de Domnul Dumnezeul nostru!