Maria – mama mea s-a născut pe 1 Septembrie 1932 în Buciumi – un sat din Ţara de Sub Munte. O femeie simplă dar extrem de credincioasă. M-a învăţat din pruncie să-L iubesc pe Dumnezeu, să-mi respect aproapele, să muncesc şi să învăţ ca să-mi fac un rost în viaţă. Mi-a vorbit despre Isus şi despre mântuire în cuvinte simple şi pe înţelesul meu. Niciodată nu voi uita anii copilăriei, nu voi uita cum se juca cu noi ( cu mine şi cu sora mea), nu voi uita cum imi călca uniforma de şcoala zilnic ( era toată şifonată la sfârşitul unei zile ), nu voi uita cum mă ajuta la lecţii ( în primii ani de şcoală), nu voi uita cum mă punea la muncă şi mă recompensa dacă imi făceam treaba. Mama a fost şi este o femeie harnică, ” credincioasă” pământului… A iubit şi iubeşte grădinăritul. Eram fascinat cum aranaja legăturile de morcovi, ceapă şi ridichi, cum ştergea roşiile de puteai să-ţi faci freza în ele dar mai ales cum se delecta să culeagă fasolea. Ce să mai vorbesc de nuci…şi azi dacă fetele ( Rebi şi Ema) o roagă să le culeagă şi să le desfacă…o face cu pasiune vecină cu cea a unui microbist pentru sportul rege. Mama a fost şi este o familistă convinsă…care se mistuieşte de bucurie când împrejurul ei sunt cei dragi: copiii şi nepoţii. Ar vorbi cu noi zilnic…atât de dragi îi suntem. N-a fost suferinţă a noastră pe care mama să nu o ducă alături de noi…mai ales în rugăciune. N-au fost bucurii ale noastre pe care mama să nu le savureze. Mama…e o femeie cu un suflet imens. Azi împlineşte 83 de ani! La mulţi ani mamă şi Dumnezeu să te binecuvinteze toate zilele câte le mai ai printre noi!
Şi da mamă, nu ţi-am scris o poezie pentru că nu cred că aş putea aduna în ea tot ceea ce eşti …dar uitându-mă în Scriptură am găsit un pasaj care ţi se potriveşte de minune:
„Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale. Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice. Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea. Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. Se gândeşte la un ogor şi−l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele. Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. Ea pune mâna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul. Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit. Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu. Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură. Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării. Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului. Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine. Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii. Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi−i aduce laude zicând: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. Răsplătiţi−o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s−o laude la porţile cetăţii.” ( Proverbe 31.10-31)
Picuri de rouă 