GÂNDURI ÎNTEMNIŢATE…

NU-MI VEŢI PUTEA PUNE CĂTUŞE PE GÂNDURI spunea într-o poezie un profesor universitar, care printr-o conjunctură nefericită a ajuns să guste pardoseala rece de la Rahova şi Poarta Albă. ,,Când unii credeau că nu mai am nimic, spunea el, am realizat că mi-au rămas gândurile pe care nu mi le-au putut întemniţa”.

M-a frapat această afirmaţie, mai ales că ea transmite un adevăr clar şi fără echivoc şi anume câ în raport cu ceilalţi oameni, noi suntem stăpânii gândurilor noastre şi nici o altă persoană nu ni le poate gestiona fără acordul nostru şi nu ni le poate fura.

Noi suntem depozitarii şi gestionarii gândurilor noastre, dar în acest context trebuie să ţinem cont de câteva adevăruri fundamentale, pe care le descoperim în Scriptură, şi anume:

• gândurile ne urmăresc pas cu pas ( Daniel 4.5) şi adesea ne tulbură viaţa (Daniel 4.19);
• gândurile noastre pot fi gânduri bune ( Proverbe 12.5) sau gânduri rele (Proverbe 15.26);
• gândurile noastre bune adese se pot strica devenind rele ( 2 Corinteni 11.3);
• gândurile sunt cele care adesea ne învinovăţesc sau ne dezvinovăţesc (Romani 2.15)
• gândurile noastre sunt de cele mai multe ori diferite de gândurile lui Dumnezeu (Isaia 55.8,9)

Dacă toate aceste afirmaţii sunt adevărate…şi sunt, atunci se ridică o întrebare legitimă: de unde izvorăsc gândurile noastre?

Răspunsul este simplu şi ni-l oferă Christos: gândurile ies din inima noastră, adică din întreaga noastră fiinţă ( Matei 5.19, Marcu 7.21). Inima noastră este producătorul gândurilor noastre. Şi pentru că gândurile sunt produsul nostru, avem adesea senzaţia că fiind singurii depozitari…nimeni nu le cunoaşte. Trăim cu iluzia că le-am pus în temniţa celulei noastre şi acolo nimeni nu le vede. Aşa să fie oare? Sunt gândurile noastre „secrete” ? Chiar nimeni nu poate să le cunoască?

Oricât le-am fereca de bine prin catacombele fiinţei noastre, Scriptura ne coboară cu picioarele pe pământ grăindu-ne:

• Dumnezeu ne cunoaşte gândurile pe de-antregul, de El nu le putem ascunde (Psalmul 94.11)
• Dumnezeu ne cercetează gândurile, le răscoleşte pe tote părţile (1 Corinteni 28.29)
• Dumnezeu ne judecă gândurile prin filtrul „Cuvântului Său”, le dă calificativul… bun sau rău (Evrei 4.12)
• Dumnezeu pedepseşte gândurile noastre, atunci când ele ies din standardul Voii Sale( Isaia 66.18)
• Dumnezeu păzeşte gândurile noastre şi le umple de pace câtă vreme rămânem în Christos (2 Corinteni 11.3)

De oameni ne putem ascunde uşor gândurile, dar de Dumnezu nu. Şi pentru că asta este o realitate pe care o trăim fiecare, cel mai înţelept lucru este ca permanent …”orice gând ( să) îl facem rob ascultării de Christos.” (2 Corinteni 10:5)

NU TE TEME…Crede numai!

Un moment petrecut în urmă cu 23 de ani, de care imi amintesc cu strângere de inimă…azi când Ema (fiica noastră cea mică) împlineşte 25 de ani. Ce Dumnezeu minunat avem!

Picuri de rouă

Lucrarea Domului Isus Christos a fost presărată cu multe eveimente ieşite din tiparul normal. Nu de puţine ori Isus a făcut minuni, demonstrând prin aceasta cine este. Isus tocmai scosese dracii din ” îndrăcitul din Gadara” şi ca urmare a acestui fapt, omul scăpat de această povară s-a dus şi a spus tuturor din cetatea unde locuia de lucrarea pe care Christos o făcuse cu el. Mărturia acestui om a determinat mulţimea din acea cetate să-L întâmpine pe Isus la intrarea lui în cetate. Ei I-au făcut o primire plină de căldură şi curiozitate. Desigur că erau mulţi din cei care au venit să-l întâmpine care aveau nevoie de el. Unii au simţit nevoia să se apropie de el, alţii să se atingă de El… cum a fost cazul femeii ce avea o scurgere de doisprezece ani. Printre cei care au venit înaintea lui Isus a fost şi un anume…

Vezi articolul original 742 de cuvinte mai mult

NU TE TEME…de confruntări!

Avem parte de ele permanent…într-o formă sau alta.

Picuri de rouă

Viaţa Israelului, în vremea în care Moise conducea poporul, a avut parte pe lângă momente frumoase şi de clipe pline de peripeţii. După perioada pustiei… pentru popor a început călătoria spre ţara promisă. Călătoria n-a fost una uşoară. N-a trimis Domnul o armată antemergătoare înaintea poporului care să curăţească şi să elibereze totul în cale. Fiecare loc trebuia călcat şi cucerit de popor. Unele locuri nu implicau bătălii dar pentru alte locuri trebuiau să lupte. Cuvintele pe care Domnul i le-a spus lui Moise sunt legate de un moment mai delicat din viaţa poporului. După ce  a bătut şi ocupat ţinuturile amoriţilor, urma o nouă etapă a călătoriei care implica… aşezarea în ţinuturile Basanului. Numai că (se pare) că faima ce o avea împăratul Basanului, informaţiile pe care le-au adus iscoadele trimise şi faptul că împăratul Basanului cu tot poporul au venit să lupte împotriva lor au produs … teamă…

Vezi articolul original 598 de cuvinte mai mult

Tablou de iarnă (1)

Din cer coboară fulgi de nea

Şi-mbracă-n alb pământul,

Aduc cu ei şi … vremea rea,

Frigul… gerul … vântul.