NU TE TEME…când Domnul te alege!

Ne întrebăm adesea, când vedem o persoană care-l slujeşte pe Dumnezeu într-un anume loc… dacă omul acela a ajuns acolo prin propriile eforturi sau a fost pregătit şi ales de Domnul pentru acea lucrare. Când privim la Ieremia şi citim istoria lui, înţelegem că rolul de pofet nu şi l-a ales el… i-a fost delegat de Dumnezeu. Ieremia a fost ales de Dumnezeu să fie profet într-o vreme tulbure pentru regatul lui Iuda. El a profeţit în ultimii 40 de ani ai regatului lui Iuda, până în momentul în care Ierusalimul a fost cucerit şi evreii din regatul de sud au fost duşi în robia babiloniană.

Ce face Dumnezeu câna lege pe cineva pentru o lucrare ?

În primul rând …îi face o prezentare. Dumnezeu l-a ales pe Ieremia înainte să se fi născut. Dumnezeu l-a ales să fie prooroc. Şi a făcut această alegere în cunoştinţă de cauză. Odată ce s-a născut în familia unui preot pe nume Hilchia, copil fiind, Dumnezeu a făcut publică alegerea lui Ieremia. Era doar un copil când Dumnezeu îl prezintă şi vorbeşte deschis despre ceea ce urma să facă. Ce urma să facă  Ieremia ? Să meargă la cei din Iuda şi să le spună tot ce le va porunci El. Când Dumnezeu alege pe cineva pentru o lucrare, cu siguranţă că El face în aşa fel încât persoana în cauză să priceapă planul Lui. Şi nu numai el să priceapă  ci şi familia şi comunitatea din care face parte. Când Dumnezeu are un plan cu orice persoană, inclusiv cu tine, să ştii că El îţi va descoperi aceasta în primul rând ţie. Nu ştiu cum o va face, dar o va face. Ştiu doar cum mi-a făcut mie de cunoscut lucrarea încredinţată. Nu te teme când Dumnezeu te alege pentru o lucrare specială. El îţi va face de cunoscut ţie şi celor din jurul tău ( dacă este cazul) lucrarea pe care o ai de făcut.

În al doilea rând…îl cheamă în mod personal la acea lucrare. Este interesant faptul că după ce Dumnezeu îi descoperă lui Ieremia planul pe care-l are cu el, acesta începe să se eschiveze. Motivează faptul că este prea tânăr, că-i este teamă. Oarecum face şi el ce-a făcut Moise când Domnul i-a descoperit lucrarea ce urma să o facă. Şi Moise a zis la fel ca Ieremia…ştii Doamne eu nu sunt în stare să fac asta. Ieremia începe să-i spună Domnului că lui îi este teamă de confruntarea ce urmează. Încearcă să-i spună Domnului că e un copil doar…cum va ţine piept unor oameni ca cei din seminţia lui Iuda. În acea nelinişte şi frământare a lui, Dumnezeu este categoric, îl cheamă şi-l împuterniceşte pentru acea lucrare. La ce îl cheamă Dumnezeu pe Ieremia ? Să meargă cu un mesaj clar la poporul evreu din seminţia lui Iuda. După ce Dumnezeu descoperă cuiva planul şi lucrarea pe care o are de făcut, El nu se lasă deloc intimidat de « pasul înapoi » făcut de cel ales. Este momentul când Dumnezeu plusează şi spune clar : la asta eşti chemat şi trebuie să te duci ! Imi aduc aminte când Dumnezeu mi-a făcut mie personal chemarea la lucrare. Am încercat să mă eschivez şi să-i spun : Doamne am un loc de muncă foarte bun, am o soţie, un copil mic, locuiesc într-o garsonieră…aş vrea să-mi fac un viitor mai stabil. Numai că Dumnezeu n-a parlamentat cu mine. Şi a trebuit să cedez. După ce mi-a vorbit într-un mod foarte clar, în vara anului 1990 undeva la munte, m-am întors din concediu şi în prima zi de serviciu mi-am depus demisia. N-a fost deloc uşor ce a urmat…a trebuit să învăţ umblarea prin credinţă. Mi-a fost teamă adesea. Am început însă să învăţ din vremea aceea, să alung teama când Dumnezeu mă cheamă la o lucrare. Ştii de ce ? Pentru că atunci când te cheamă El… pregăteşte locul, contextul şi te pregăteşte şi pe tine. Aşadar…nu te teme de confruntările ce urmează ! Acceptă-i chemarea fără comentarii!

In al treilea rând …îl instruieşte pe lucrător. Dumnezeu l-a ales şi l-a chemat pe Ieremia la o lucrare clară. Dar nu l-a trimis în acea lucrare nepregătit. Dumnezeu îl bagă pe Ieremia în şcoală. Nu avea cum să facă lucrarea de profet fără o pregătire prealabilă pentru lucrarea aceea. Pentru echiparea lui Ieremia, Dumnezeu foloseşte două mijloace vizuale : migdalul şi cazanul în clocot. Migdalul care este vestitorul primăverii, trebuia să aducă aminte poporului că se apropie vremea împlinirii Cuvântului. Cazanul în clocot trebuia să aducă aminte poporului că Babilonul este gata să se reverse peste Iuda. Când Dumnezeu te cheamă la o lucrare te pregăteşte. Au fost ani buni de pregătire.De aceea nu te teme. Mi-aduc aminte cum m-a pregătit pe mine Dumnezeu : în liceu, în armată, în facultate, în corul de cameră, în şcoala proorocilor şi în anii de muncă la CFR şi OTL. A fost cea mai clară lecţie de pregătire pentru ceea ce urma să-mi încredinţeze ca lucrare. Fiecare loc a fost o lecţie extraordinară.Şi când a venit momentul, acele lecţii mi-au fost de mare folos. Am învăţat să nu-mi fie frică de oameni ci numai de  Dumnezeu. Ele au clădit în mine încrederea în Dumnezeu şi convingerea că El ştie ce face. Nu te teme când Dumnezeu te cheamă la o lucrare…lasă-te instruit şi pregătit de El ! Şi când de aruncă în focul luptei, foloseşte tot ce te-a învăţat ca să împlineşti cu demnitate chemarea ce ţi-a făcut-o !

NU TE TEME…când intervin îngerii!

Momentul relatat de evanghelistul Matei are loc la sfârşitul unei zile de Sabat, când începuse să se lumineze spre ziua întâi a săptămânii, în locul unde era mormântul în care a fost pus Christos după crucificare. Femeile care l-au urmat pe Isus au venit degrabă la mormânt. Au venit să vadă mormântul. Probabil că erau cam singurele care au luat în serios cuvintele Mântuitorului rostite de câteva ori… «  a treia zi voi învia ». Acolo, femeile au avut parte de o surpriză. Un puternic cutremur de pământ şi o prezenţă deosebită la uşa mormântului : un înger. Întreaga scenă ne descrie intervenţia îngerului. Când privim cu atenţie şi analizăm scena descrisă sunt câteva aspecte care ne sunt descoperite, atunci când intervine un înger. Îngerii sunt mesagerii lui Dumnezeu trimişi să rezolve o problemă care necesită o comunicare sau o intervenţie miraculoasă. Ei sunt prezenţi încă de la creaţie pe parcursul întregii istorii omeneşti.

Îngerul vine din cer. El vine din prezenţa lui Dumnezeu şi a lui Christos. Nu vine la voia întâmplării. Vine atunci când este trimis pentru a rezolva o problemă ce necesită o intervenţie supranaturală, o intervenţie ce depăşeşte puterea omului de a rezolva acea situaţie. Sunt mai multe exemple atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament când îngerii au venit din cer. Cu siguranţă că ne aducem aminte de visul lui Iacov cu scara ce cobora din cer. Pe acea scară, ne spune textul biblic că Iacov a văzut coborându-se îngerii lui Dumnezeu. La mormântul lui Christos, în dimineaţa învierii vine un înger din cer. Era o zi specială. Era un eveniment care urma să marcheze definitiv istoria mântuirii : Învierea lui Christos. Dumnezeu Tatăl a trimis îngerul să fie prezent, să intervină şi să comunice. Nu te teme când te vizitează un înger. Dacă este îngerul trimis de Dumnezeu să ştii că el are pentru tine o soluţie pentru problema prin care treci şi un mesaj pentru ceea ce te aşteaptă.

Îngerul face lucruri supranaturale. El intervine şi rezolvă probleme pe care un om în mod normal nu are cum să le facă. Ce om ar fi putut mişca piatra pusă la uşa mormântului lui Christos. Ce om ar fi putut face asta în timp ce soldaţii romani păzeau mormântul. Dar îngerul, se pare că produce un cutremur puternic şi în acest context mişcă piatra de la uşa mormântului şi se aşează pe ea. Când soldaţii ce păzeau mormântul au văzut scena… au rămas încremeniţi de frică. Ce mai puternici soldaţi ai vremii n-au avut nici o replică în faţa intervenţiei îngerului. Starea lor, ne spune Scriptura îi arăta că erau parcă nişte morţi. Efectiv intervenţia îngerului a anulat orice putere umană de acţiune.Am auzit odată pe cineva care a avut un accident teribil. Toţi s-au mirat când au văzut maşina în care a fost. Primii care au ajuns la locul accidentului au zis…aici nu mai este nimeni viu. Persoana respectivă nu a vut nici o zgârâietură. Povestea însă că o mână puternică l-a smuls efectiv din cabina maşinii şi l-a aşezat pe iarbă. Omul acela a realizat că a fost intervenţia miraculoasă a unui înger. Nu te teme când în situaţii limită eşti salvat în mod miraculos. Acolo a venit un înger care a intervenit.

Îngerul are  o înfăţişare care îţi atrage atenţia. Textul acesta ne descrie îngerul cu o înfăţişare strălucitoare şi o îmbrăcăminte albă ca zăpada. O asemenea îmbrăcăminte comunică ceva. De obiciei în Scriptură îngerii sunt prezentaţi în haine albe. Dar culoarea albă în Scriptură mai este folosită şi pentru a descrie îmbrăcămintea sfinţilor. Calul din Apocalipsa, Calul Mielului este alb. Nu întotdeauna îngerii trimişi de Dumnezeu sunt îmbrăcaţi în alb. Sau cel puţin textul biblic nu menţionează aceasta. Vezi îngerii care au venit la Avraam şi i-au adus vestea că peste un an Dumnezeu va face un miracol în familial lor, Sara va fi însărcinată şi va naşte un fiu. Era un miracol. Din perspectivă omenească era imposibil ca Avraam şi Sara să se mai gândească la aşa ceva. Interesant este faptul că Avraam i-a recunoscut ca fiind mesagerii Domnului. Mesagerii Domnului vin să aducă uneori un mesaj alteori o însărcinare. În unele situaţii aduc şi mesaj şi însărcinare. Este cazul relatat de evanghelistul Matei în textul de faţă. Mesajul era : Christos a înviat nu este în mormântul acesta. Însărcinarea pe care îngerul le-o transmite : mergeţi şi spuneţi ucenicilor că Isus e viu. Dumnezeu poate să-ţi trimită un mesaj printr-un înger într-un vis. Ia aminte la acest mesaj. Sau poate să-ţi transmită un mesaj prin viu grai, printr-un înger. Nu-l desconsidera. Imi aduc aminte când un prieten de-al meu a murit. Cu câteva săptămâni înainte cineva din familia lui a fost oprită de o bătrânică pe stradă. Bătrânica i-a spus atât : Domnul Isus vine să ia pe cineva de pe strada cutare acasă. Prietenul meu locuise acolo, pe acea stradă. La câteva săptămâni Dumnezeu l-a luat acasă.

Nu te teme când Dumnezeu îţi vorbeşte şi într-un  asemenea mod! Nu te teme când intervin îngerii lui Dumnezeu într-o situaţie! Sunt trimişii Domnului să rezolve o problemă. Nu te teme când intervin îngerii…Dumnezeu este în control !

NU TE TEME…Dumnezeu restaurează!

Mesajul acesta este Cuvântul profetic pe care Dumnezeu îl are pentru poporul său Israel, într-un moment când cele zece seminţii ale Regatului de Nord erau în robie. Iuda era la vreo 40 de ani de momentul în care Iersusalimul urma să fie cucerit şi Regatul de Sud avea să fie dus şi el în robie. Mesajul acesta este raza de speranţă pentru Israel într-o mare a judecăţilor pe care Dumnezeu le-a adus peste popor. Unii ar fi tentaţi să creadă că mesajul acesta arată spre momentul reîntoarcerii din captivitatea Babiloniană a lui Iuda. E adevărat că o parte au revenit din captivitate, dar cele zece semniţii care au fost duse în robie la căderea Regatului de Nord…n-au revenit. Cei mai mulţi comentatori şi interpreţi ai Scripturii spun că mesajul acesta vorbeşte de o vreme mult mai îndepărtată, vremea de după “ Necazul cel mare” când Dumnezeu va aduce la un loc, în ţara lor, toate seminţiile lui Israel împrăştiate prin lume. Mesajul acesta vorbeşte despre Noul legământ pe care Dumnezeu îl va face cu poporul său prin Christos. Este de fapt momentul trezirii poporul Isreal şi acceptării Harului lui Dumnezeu în Christos. Ieremia este tranşant aici: Dumnezeu va restaura poporul său. Exilul va înceta pentru totdeauna. Dar oare cum va face Dumnezeu restaurarea poporului Său?

În primul rând Dumnezeu va izbăvi poporul din robie. Va fi mometnul când din toate zările… rămăşiţa lui Isreal va fi eliberată, după sute de ani de robie. Va fi momentul când durerea exilaţilor se va sfârşi. Lacrimile depărtării de Ţara Promisă se vor usca, pentru că ei vor fi în sfârşit liberi să se întoarcă acasă. Nimeni nu va mai robi poporul Israel. Ba mai mult Dumnezeu va frânge pentru totdeauna puterea neamurilor dând biruinţă poporului Isreal condus de Regele Christos. Asemenea poporului Israel, în vremea aceasta… Dumnezeu este gata să elibereze din robia păcatului pe cei ce-L acceptă pe Christos ca Domn şi Mântuitor. Dumnezeu continuă să restaureze oameni, eliberându-i din robia sexului, a beţiei, a hoţiei, a lăcomiei, a minciunii…etc. Eliberarea din robie nu o poate face un om ci numai Christos. Dacă eşti încă în robia păcatului nu dispera şi nu te teme…Dumnezeu te poate restaura. Ce trebuie să faci? Să-l cauţi pe Christos, să–ţi mărturiseşti păcatul, să-L rogi să transforme viaţa ta. Condiţia să scapi din robie este acceptarea lui Christos şi intrarea în legământ cu Christos.

În al doilea rând Dumnezeu va readuce poporul în ţara sa. Dumnezezu a promis poporului… Canaanul, ţara unde curge lapte şi miere. Neascultarea poporului de Dumnezeu i-a pus în imposibilitate de a se bucura de Ţara Promisă. Păcatele lor şi lipirea de idolii străini L-a determinat pe Dumnezeu să-i lasă pradă robiei.  Din păcate, naşterea lui Christos pentru ei n-a însemnat mântuire. Christos a venit la ai Săi…dar ei nu l-au primit, context în care Dumnezeu şi-a întors faţa înspre neamuri oferindu-le mântuire. Israelul a rămas împrăştiat printre naţiuni. Odată ce Dumnezeu izbăveşte poporul Israel din robie, El mai face un lucru: îl aduce acasă în Ţara Promisă. În ultima vreme primim tot mai multe veşti referitoare la întoarcerea în Ţara Promisă a cât mai multor evrei care au fost împărştiaţi prin lume. Dumnezeu poate face restaurarea deplină a poporului numai acasă, în prezenţa Regelui lor. Asemenea poporului Israel, noi cei care facem parte din poporul Lui răscumpărat prin Jertfa lui Christos putem fi restauraţi acasă. Acasă pentru noi înseamnă Biserica lui Christos. Odată ce Christos te-a eliberat din robia păcatului el te aduce acasă, în Trupul Lui în Biserică. Este locul unde El face restaurarea deplină a celui întors la Christos. Nu te teme…Dumnezeu te-a aşezat în Biserică ca să restaureze deplin viaţa ta.

În al treilea rând Dumnezeu va da poporului o nouă viaţă caracterizată de linişte şi pace. Readucerea rămăşiţei poporului Israel din robie în Ţara Promisă… va fi schimba statutul şi starea lui. Dacă acolo unde a fost  exilat şi rob a cunoscut apăsarea, războiul, înfrângerea şi suferinţa…odată revenit acasă acestea vor dispărea. Dumnezeu va aduce biruinţă deplină asupra neamurilor şi poporul după ce va trece prin necazul cel mare…va avea linişte şi pace. Christos va fi  Conducătorul. Dacă faci parte din poporul Domnului şi Christos te-a aşezat în  Trupul Său – Biserica să ştii că acolo este locul unde El linişteşte şi dă pace sufletului Tău. Odată ce l-ai primit pe Christos şi ai devenit parte a Bisericii Lui, viaţa ta va experimenta liniştea, pacea, împăcarea cu Dumnezeu. Nu te teme să-L primeşti pe Christos, nu te teme să devii parte a Trupului Lui Biserica…Nu te teme să trăieşti viaţa nouă pe care Christos ţi-a dat-o!

 

NU TE TEME…îndrăzneşte!

Sunt cuvintele rostite de Mântuitorul într-un context delicat pentru ucenici. Au urcat în corabie să plece spre o altă destinaţie. Pe parcurs vântul s-a înteţit şi marea a devenit furioasă. Pe deasupra se îngâna ziua cu noaptea. E perioada aceea când cei care conduc un automobil sau o ambarcaţiune se confruntă cu dificultatea de a distinge obiectele ce le apar în cale. Ucenicii se pare că au intrat într-o stare de concentrare şi agitaţie. Deodată… văd o arătare undeva în zare şi cuprinşi de spaimă strigă. În acel context Isus le spune…Nu vă temeţi sunt Eu…îndrăzniţi să mergeţi mai departe.

Nu te teme…îndrăzneşte ! Ce să îndrăzneşti ?

Îndrăzneşte să-i ceri lui Christos să-ţi certifice că El este Acela care ţi se adresează într-o situaţie delicată prin care treci. Petru speriat şi crispat când îl vede pe Isus pe mare îi strigă : «  dacă eşti Tu porunceşte-mi să vin la Tine pe ape ». Era un moment delicat. Poate şi tu treci printr-un moment delicat. Îţi vezi viaţa în pericol. Poate este o boală care te macină. E o furtună prin care treci şi  eşti speriat. Cuvintele care ţi le spun fraţii , surorile, duhovnicul tău par nişte năluci. Nu vezi soluţia ieşirii din furtună. Mi-aduc aminte de cineva care a ajuns într-un asemenea moment. Isus s-a apropiat de el şi i-a spus să nu se teamă. Reacţia omului a fost totală : «  dacă eşti Tu Acel Isus din Nazaret care-mi spui să nu mă tem ridică-mă de pe patul de suferinţă ! ». În clipa următoare s-a întâmplat miracolul. Omul acela a înţeles că Cel care i-a vorbit a fost Isus. Odată ridicat din pat şi-a încredinţat viaţa în mâna Domnului. Şi Dumnezeu a transformat viaţa lui. Nu contează cât de mare e furtuna şi spaima…nu te teme îndrăzneşte !

Îndrăzneşte să-I răspunzi lui Christos când  îţi cere să cobori din barcă şi să mergi la El. Petru după ce a cerut un semn de la Isus…a ascultat. A coborât din barcă şi a început să păşească pe ape spre Christos. Poate eşti preocupat în ultima perioadă să identifici locul unde Dumnezeu te vrea să slujeşti. Şi dintr-o dată în căutarea ta… îl pui pe Domnul la încercare. Te aşezi la câteva zile de post şi rugăciune. Şi în timp ce stai de vorbă cu Isus şi-i ceri să te lumineze…El îţi spune simplu : coboară din barcă. Dacă vrei să mă slujeşti..du-te în fiecare zi printre boschetari şi oamenii străzii. Du-te cu mâncare. Du-te şi vorbeşte-le despre dragostea lui Dumnezeu. Ceea ce-ţi cere Isus probabil că implică să cobori din barca confortului tău şi să mergi pe valuri spre Isus. Nu este ceva uşor ce-ţi cere El. Păşete pe ape spre Isus. Nu va fi deloc uşor să lucrezi cu acei oameni. Nu uita cu cât mergi spre acei oameni, cu cât pătrunzi mai adânc pe teritoriul lor…te apropii tot mai mult de Isus. Ştii de ce ? Pentru că Isus spune că atunci când faci ceva unuia din acei oameni micuţi, Lui îi faci ! Nu te teme …îndrăzneşte de coaboară din barcă şi du-te unde îţi cere Christos.

Îndrăzneşte şi strigă către Christos atunci când constaţi că în «  umblarea pe ape » ai început să te scufunzi. Petru a început să meargă ţanţoş pe ape…spre Isus. Numai că la un moment dat a început să se uite în jos, în stânga şi în dreapta. A constatat că începe să se scufunde. Apele încep să-i cuprindă picioarele. Deodată s-a simţit în pericol. Atunci a strigat cât l-au ţinut puterile… « Doamne sacapă-mă ! ». Poate şi tu ai coborât din barcă şi te-ai aventurat pe apele învolburate ale Olteniei. Te-ai dus să duci Evanghelia la oamenii de acolo. Te-ai dus cu multă râvnă. Ai început  să le vorbeşti oamenilor despre Christos. Şi ei au început să te ia cu tradiţiile din legea lor. Încet, încet ai început să priveşti împrejur şi să răspunzi la provocările lor. Şi în loc să le spui oamenilor că Isus îi iubeşte, că El le iartă păcatele, că El le poate schimba viaţa…te-ai apucat să le judeci practicile lor mai mult sau mai puţin religioase. Ai început să le spui…că este păcat să te închini la icoane, că este păcat să aprinzi lumânări pentru morţi şi pentru vii…etc. Deodată constaţi că oamenii nu mai stau pe lângă tine…că nu  te mai ascultă nimeni. Ştii de ce ? Pentru că în loc să le arăţi oamenilor calea spre Christos, în loc să le luminezi cu Scriptura călătoria lor alături de tine, ai început să priveşti la lucrurile şi tradiţiile lumeşti şi să te ocupi de ele. Când constaţi în lucrarea ta că începi să te scufunzi : Nu te teme … îndrăzneşte şi strigă la Isus : Doamne scapă-mă ! Te asigur că Isus va intinde mâna Lui şi te scoate din apele învolburate.

 

NU TE TEME…ai căpătat îndurare înaintea Domnului.

Un mesaj extraordinar pe care Maria, logodnica lui Iosif l-a primit. Un mesaj care vorbeşte despre bunăvoinţa pe care Dumnezeu şi-a revărsat-o faţă de Maria. Un mesaj venit oarecum la un moment nepotrivit din perspectiva Mariei şi a lui Iosif. Erau în perioada de logodnă. Se pregăteau de nuntă. Din perspectivă umană mesajul acesta a căzut ca un trăznet în mijocul lor. Cu siguranţă că n-a fost deloc uşor de digerat de Maria. Dar în ciuda unui context omenesc nefast, Maria avea parte de o binecuvântare din partea lui Dumnezeu.

Oare ce conţinea îndurarea lui Dumnezeu faţă de Maria ?

 Bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de Maria s-a arătat prin faptul că ea a rămas însărcinată. Sunt multe femei care îşi doresc să rămână însărcinate şi nu se întâmplă lucrul acesta. Fac tratamente ani de zile şi nimic. Sunt altele care spun…mai întâi să avem o casă, să avem servicii stabile, să lucrez măcar un an ca să stau acasă pe banii statului. Şi îşi planifică când să rămână însărcinată. Dar se întâmplă să vină copilul exact când nu se aşteaptă. Nu respectă planificarea şi vine mai repede. Nu-i gata nici casa, nu au nici un serviciu stabil, n-a trecut nici anul de când eşti angajată. Când se întâmplă aşa ceva…nu te teme şi nu răbufni la adresa lui Dumnezeu. De unde ştii tu că atunci când ţi-ai planificat să rămâi însărcinată  n-ai fi constatat că eşti stearpă şi nu poţi avea copii ? Faptul că ai rămas însărcinată e dovada bunăvoinţei pe care Dumnezeu şi-a arătat-o faţă de tine. Copilul e cel mai mare dar pe care Dumnezeu îl poate oferi unei femei.

Bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de Maria s-a arătat prin faptul că i-a dăruit un fiu. În contextul ebraic, să ai un băiat era un lucru extraordinar. Familia avea un viitor. Familia avea o continuitate. Sunt multe familii azi care-şi doresc să aibă un copil şi acela să fie băiat. Şi se supără când află că li s-a născut o fată.  Dar sunt şi multe familii azi care-şi doresc un copil şi nu-l au. Nu-l pot concepe. Cheltuiesc o groază de bani pe tratamente. Şi copilul se lasă aşteptat. Şi sunt frustraţi şi neîmpliniţi. Suferă pentru că nu au un copil. Iar alţii se supără că întâiul născut este fată şi nu băiat. Când soţia mea a rămas însărcinată prima oară…ne-am dorit un băiat şi ne-am aşteptat să fie băiat. N-a fost băiat ci fată. Când soţia a rămas însărcinată a doua oară. ..ne-am pregătit cu nume de băiat şi a fost fată. De fiecare dată i-am mulţumit Domnului că ne-a dat copii. Şi chiar dacă ne-am dorit să fie băiat de fiecare dată…a fost fată. Când mă uit azi la fetele mele nu le-aş schimba pe toţi băieţii din lume. Nu te teme când Dumnezeu îşi dă un copil. Nu contează că-i fată sau că-i băiat. Contează că Dumnezeu ţi l-a dat. Contează că Dumnezeu şi-a arătat îndurarea faţă de tine şi ţi-a făcut onoarea să fii părinte.

Bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de Maria s-a arătat prin faptul că fiul ei a primit un nume extraordinar. Emanuel- Dumnezeu este cu noi. Câtă îndurare i-a arătat Dumnezeu Mariei. Ce har i-a dat…să-L nască pe acela despre care vorbeau de veacuri profeţii. Numele Lui spunea despre ce va fi El. Poate cea mai dificilă sarcină a unui părinte este să dea numele copilului. Numele pe care-l va purta va vorbi despre el. Numele pe care-l dai copilului arată ce ţi-ai dori să fie copilul tău. I-am întrebat pe părinţii mei de ce mi-au pus numele Daniel ? Tata mi-a spus…când am citit despre Daniel în Biblie ne-am dorit mult ca fiul nostru să fie un asemenea om. Când Dumnezeu îţi dă un copil… nu te teme să-i pui un nume care să-l onoreze pe Dumnezeu.

Bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de Maria s-a arătat prin faptul că Isus a crescut şi a ajuns un om mare. Şi când a ajuns mare, Isus fiul Mariei îşi petrecea viaţa în Templu, în casa lui Dumnezeu. Ba mai mult, pe măsură ce creştea în statură şi înţelepciune, lumea era uimită de învăţătura Lui. Cea mai mare binecuvântare pentru un părinte este atunci când îşi vede copilul cu şcoala terminată şi împlinit în viaţă. Când copilul tău ajunge adult şi devine un om de nădejde în societate…nu te teme să-i mulţumeşti Domnului pentru îndurarea ce şi-a arătat-o faţă de tine şi copilul tău.

Bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de Maria s-a arătat prin faptul  Isus fiul ei era numit Fiul Celui prea Înalt. Ce mare har pentru Maria ca fiul ei să fie numit ,, Fiul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Cea mai mare îndurare pe care Dumnezeu ţi-o poate arăta faţă de tine este mântuirea copilului tău. Când copilul tău se întâlneşte cu Christos el devine un fiu de Dumnezeu. Nu te teme să-ţi expui copilul evangheliei. Nu te teme să-ţi creşti copilul în acord cu Sfânta Scriptură. Nu te teme să plăteşti preţul pentru ca fiul tău, fiica ta să ajungă să-L cunoască în mod personal pe Dumnezeu. Nu-i mai mare îndurare din partea lui Dumnezeu decât să-ţi ştii copii împăcaţi cu El şi moştenitori ai Împărăţiei Veşnice.

NU TE TEME…Dumnezeu îţi va da izbândă în lupta cu vrăjmaşii tăi!

Iosua era în marş prin Ţara Promisă. Confruntarea cu cei cinci împăraţi din sud s-a încheiat odată cu executarea lor şi îngroparea în peştera Macheda. A fost o acţiune rapidă a lui Iosua care a eliminat capii popoarelor din sudul Canaanului. El nu a exterminat şi nu a trecut prin ascuţişul săbiei pe toţi locuitorii. Asta era de acum treaba seminţiilor lui Israel care urmau să se aşeze în acele locuri.

Lupta cu împăraţii din sud a fost urmată de cucerirea cetăţilor importante din regiune : Macheda, Libna, Lachiş, Ghezer, Eglon, Gebron şi Debir. Unii ar fi tentaţi să creadă că odată cu aceste cuceriri, poporul nu mai avea duşmani. Imediat ce au aflat împăraţii din nord de înfrângerea celor din sud, au format o puternică coaliţie şi s-au adunat împreună în nordul Mării Galileii, pregătindu-se de război cu poporul lui Israel. Nu cred că a fost uşor pentru Iosua când a aflat că urmează o altă bătălie. Avea nevoie de încurajare. Încurajarea a venit de la Domnul. Iosua a înţeles clar că Dumnezeu îi cere să continue lupta până la capăt. Ba mai mult, a înţeles că zarurile sunt aruncate şi coaliţia de nord va fi înfrântă în confruntarea cu Israel. Iosua a atacat armatele coaliţiei, producându-i o înfrângere severă. Dumnezeu s-a ţinut de promisiune, i-a dat în mâna lui pe cei nord. Acum Iosua trebuia să facă ceea ce Dumnezeu i-a cerut : să taie tendoanele cailor şi să ardă carele în foc. Dumnezeu i-a dat această poruncă, pentru a opri definitiv orice încercare de deplasare a eventualelor grupuri de războinici ai coaliţiei din nord. Iosua împreună cu poporul Domnului purtase deja principalele bătălii pentru cucerirea Ţării Promise…chiar dacă mai rămăsese de făcut câteva acţiuni de curăţire.

Asemenea lui Iosua şi a poporului Israel, noi copiii Domnului avem de dus bătălii serioase pentru a cucerii Ţara Promisă. Christos ne-a salvat, ne-a mântuit eliberându-ne de sub pedeapsa păcatului prin moartea Sa. Numai că odată ajunşi în această stare urmează cele mai grele bătălii de dus pentru fiecare dintre noi. Nu mai există pedeapsă pentru păcat… pentru că Isus Christos a plătit preţul pentru noi. Dar păcatul nu a dispărut. El are putere. Şi se va lupta să ne acapareze. Dacă problema eliberării de sub pedeapsa păcatului a fost rezolvată doar prin Christos, la Calvar prin Sacrificiul Lui odată pentru totdeauna, problema eliberării de sub puterea păcatului ne implică şi pe noi. Cum suntem eliberaţi de sub puterea păcatului ? Prin efortul comun al nostru şi a lui Dumnezeu. Noi suntem chemaţi să luptăm împotriva păcatului, la fel cum Iosua a luptat  împotriva împăraţilor din sud şi nord. Si în această luptă trebuie să facem ceva concret. Ce anume ? Să distrugem acele lucruri păcătoase pe care diavolul le-ar putea folosi împotriva noastră.  Iosua a trebuit să taie picioarele cailor armatei din nord. Noi suntem chemaţi să eliminăm din viaţa noastră acele lucruri prin care diavolul ar putea să ne frângă. Dacă ştii că diavolul poate folosi alcoolul ca să te înfrângă, aruncă butoaiele şi sticlele din pivniţă. Nu te mai opri la o bere cu prietenii. Dacă ştii că diavolul va folosi dragostea ta pentru avere şi bani, foloseşte-ţi banii pentru lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu…nu te lansa în afaceri dubioase, nu-ţi cheltui banii pe idolii acestei lumi.  Dacă ştii că diavolul va folosi plăcerea ta pentru  modă ca să te înfrângă îmbracă-te de la ocska (piaţa de vechituri)…fii decent(ă). Ca să fim eliberaţi de puterea păcatului… obligatoriu avem de dus o luptă. Nu că Dumnezeu nu ar putea să facă şi asta în locul nostru. Ba ar putea s-o facă. Dar Dumnezeu nu vrea în Împărţia Lui nişte roboţi, planificaţi să execute totul la comandă. De aceea ne-a creat cu libertatea de a alege să ascultăm sau nu de El. Iosua ar fi putut alege să nu taie picioarele cailor şi nici să nu ardă roţile carelor. Ce s-ar fi putut întâmpla ? Biruinţa poporului şi cucerirea Canaanului ar fi fost pusă în pericol.

Ştii ce se întâmplă când acultăm de Dumnezeu şi de Cuvântul lui… în luptele pe care le purtăm ? Dumnezeu este cel care aduce izbânda. El aduce momente în viaţa ta şi în viaţa mea când ne dă biruinţă în lupta cu păcatul. Dumnezeu îşi face partea Lui în lupta noastră împotriva păcatului…dar aşteaptă să ne facem şi noi partea. Nu te teme de luptele pe care trebuie să le duci cu lucrurile păcătoase, pe care diavolul le aduce în atenţia ta şi în viaţa ta. Tu împotriveşte-te diavolului şi te asigur că Dumnezeu îţi va da biruinţa! Nu te teme…poartă luptele la care eşti chemat…dar poartă-le în ascultare de Domnul! Fă ce-ţi spune Domnul prin Cuvântul Său şi biruinţa va fi de partea ta!

NU TE TEME…că ţi se va întâmpla ceva!

Iov în plângerea lui ajunge la un moment dat să facă afirmaţia.. «  de ce mi-e frică de aceea nu scap ». O realitate cu care ne confruntăm fiecare. Pentru că trebuie să recunoaştem că… fiecare avem o teamă de un anume lucru. Unora le este frică de tunete şi trăznete şi ciudat la un moment dat îi surprinde o ploaie cumplită cu descărcări electrice. Când eram copil aveam această teamă. Într-o zi fiind cu vitele pe camp, o furtună puternică s-a pornit ca din senin. Au fost descărcări electrice. Eu m-am aşezat sub un pom. A trăznit. Ştiţi unde s-a înfipt trăznetul ? La câţiva metri de mine lângă un stâlp.  Altora le este frică de animale, de întuneric, de greşeli, de boală, de faliment….Când ţi-e frică de ceva ai toate şansele să ţi se întâmple lucrul acela. Bine zice Iov dar şi vorba din bătrâni : de ce ţi-e frică nu scapi !

Aduceţi-vă aminte de Sara când a primit vestea că va avea un copil. Sara şi Avraam au fost vizitaţi de cei trei bărbaţi, trimişii Domnului, care le-au adus o veste. Ce veste ? Că peste un an, ea va avea un copil. Sara era în vârstă şi nici nu se mai gândea că ar mai putea avea copiii. Pe Sara a apucat-o râsul. Textul biblic ne relatează că de fapt râsul ei a fost o reacţie de frică …la gândul că chiar ar fi posibil să se întâmple aşa ceva. Era o anormalitate ţinând cont că Sara era se pare la menopauză. Cu toată frica ei disimulată în zâmbet…peste un an s-a întâmplat …Sara a născut un fiu.

Aduceţi-vă aminte de Lot atunci când Dumnezeu a nimicit Sodoma. El a fugit în Ţoar o cetate satelit a Sodomei. Probabil ar fi vrut  să rămână acolo . Poate că s-a temut însă că fetele lui vor cădea pradă patimilor sexuale încetăţenite în regiune. Lot a decis să fugă. A fugit într-o peşteră. De frică că fetele lui vor fi afectate de păcatele sexuale ale Sodomei şi Gomorei s-a ascuns în aceea peşteră, crezând că acolo totul e « safe ». A crezut că peştera va scoate din fetele lui influenţa sodomită. A crezut probabil că peştera va ţine fetele lui departe de depravarea sodomită.  Numai că acolo fetele lui l-au îmbătat, s-au culcat cu el şi au rămas însărcinate. De ce i-a fost frică n-a scăpat !  Aşa au apărut moabiţii şi amoniţii, popoare ce au creat mari probleme poporului Israel.

Aduceţi-vă aminte de Avraam care s-a temut să spună că Sara e nevasta lui. Când s-a aşezat în Gherar, ca să nu-l omoare oamenii, a spus că Sara este sora lui. Spera că în felul acesta vor fi lăsaţi în pace. Avraam s-a temut să recunoască că Sara e soţia lui pentru a nu avea probleme cu oamenii locului . Numai că tocmai de ce s-a temut n-a scăpat. Abimelec împăratul Gherarului a luat-o pe Sara să-i fie nevastă. Exact de ceea ce s-a temut s-a întâmplat. Avraam a avut probleme cu Împăratul Gherarului. Numai intervenţia lui Dumnezeu a reaşezat lucrurile în făgaşul lor normal.

Aduceţi-vă aminte de Moise după ce l-a omorât pe egipteanul care l-a bătut pe un evreu. După ce a crezut că a făcut dreptate unui conaţional de-a lui, într-una din zile când doi evrei au avut un diferend …Moise a intervenit. A încercat să facă dreptate şi între ei. Numai că reacţia celui pe care Moise voia să-l corecteze a fost năucitoare. L-a întrebat pe Moise direct : vrei cumva să mă omori şi pe mine ca pe egipteanul acela. Lui Moise i-a fost frică că va afla faraon lucrul acesta şi-l va costa. De ce i-a fost frică n-a scăpat. Faraon a aflat şi Moise a trebuit să fugă în ţara Madian. A stat acolo până a murit faraon.

Aduceţi-vă aminte de Saul care s-a temut toată viaţa de David. Saul era gelos pe David. Poate pentru că avea talent muzical pe care el nu-l avea. Poate pentru că era un bărbat mai frumos. Poate pentru că era un viteaz şi un ostaş foarte bine pregătit. Poate pentru că se bucura de mai mare apreciere în popor. Poate pentru că şi cei din casa lui Saul, fiul său Ionatan, fiica sa Mical îl apreciau mai mult decât pe el. Poate pentru că David era mai iubit decât oricine în Israel. Saul s-a temut că David îi va lua tronul. De ce s-a temut… Saul n-a scăpat. Dumnezeu l-a înlăturat de la tron şi l-a aşezat pe David împărat în locul lui.

Uită-te cu atenţie la aceste exemple. Oameni care s-au temut la un moment dat că li se va întâmpla ceva…şi chiar li s-a întâmplat acel lucru. Nu te teme de ce ar putea să ţi se întâmple! Tu teme–te de Domnul şi orice s-ar întâmpla lasă-L pe El să gestioneze problema la acel moment!

NU TE TEME…să fii pescar de oameni!

Afirmaţia aceasta o face Domnul Isus în contextul în care ucencii erau pe mare la pescuit. Deşi  unii dintre ei erau pescari de meserie şi-au pierdut o noapte întreagă fără să prindă peşte. E cumplit de dureros pentru un pescar să nu prindă peşte. În vreme ce se chinuiau ei să prindă peşte, Isus i-a cerut lui Simon să arunce mreaja într-o anumită parte. Simon ascultă şi consecinţele se văd imediat. Au prins atâta peşte că au fost gata să se rupă mrejile. Mai mult, cantitatea mare de peşte… a făcut ca să fie pusă în dificultate corabia din cauza greutăţii peştelui prins. Experienţa aceasta,  Christos le-a îngăduit-o… pentru a-l ajuta pe Simon Petru şi pe ceilalţi să priceapă ce va urma. Christos urma să-i facă pe ucenici pescari de oameni. Afirmaţia aceasta, cu siguranţă că l-a şocat pe Simon şi pe ceilalţi. Văzându-l speriat Domnul Isus îi spune lui Simon Petru…să nu se teamă de această nouă postură : pescar de oameni.

Oare ce înseamnă să fii pescar de oameni ?

A fi pescar de oameni înseamnă să asculţi CHEMAREA lui Christos. Când El te cheamă să vii şi să fii pescar de oameni, El aşteaptă de la tine să laşi vechile îndeletniciri şi ocupaţii. Chemarea aceasta implică renunţare. Un pescar renunţă la timpul lui, somnul lui, alte preocupări ale lui de dragul de-a prinde peşte. Nu te teme să renunţi la lucrurile care ar putea să te oprească să accepţi această chemare. Chemarea aceasta este una deosebită. Fiecare « om pescuit «  din lumea aceasta păcătoasă este de o valoare inestimabilă pentru cer.

A fi pescar de oameni înseamnă să împlineşti CONDIŢIA impusă de Christos. Nu este suficient să răspunzi chemării Lui dacă nu mergi în fiecare zi pe urmele Lui. Christos ca să « pescuiască oameni » pentru Împărăţie mergea în mijlocul lor. Era preocupat să-i cunoască, să-i înţeleagă, să-i adune împrejurul lui. Nu ai cum să câştigi oameni pentru Christos dacă nu stai în mijlocul lor, dacă nu încerci să le înţelegi frământările, dacă nu cauţi să împlineşti micile sau marile lor nevoi. Nici un pescar nu prinde peşte dacă nu stă pe lac sau la marginea lacului cu undiţa pregătită.Nu te teme să împlineşti condiţia aceasta. Stai între oameni. Vorbeşte-le despre Christos. Arată-L pe Christos celor în mijlocul cărora eşti.

A fi pescar de oameni înseamnă să umbli CĂLĂUZIT de Cuvântul Lui. Vezi ce-ţi vorbeşte El. Acceptă contextul, locul unde El te trimite.Nu alege « balta » de capul tău. Lasă-te călăuzit de Duhul Lui. El ştie cel mai bine unde te poate folosi. El îţi cunoaşte abilităţile de pescar. El ştie peştele ce ţi se potriveşte. Christos nu te va călăuzi să fii pescar de oameni într-un loc nepotrivit. Dacă eşti sportiv nu te va trimite să pescuieşti într-un cabinet stomatologic şi nici la piaţa de legume. Nu te teme să te laşi călăuzit de El. El ştie foarte bine de ce te-a pregătit pentru o profesie. Pentru că eşti pescarul cel mai bun în locul acela.

A fi pescar de oameni înseamnă o CĂUTAREA atentă a «  peştelui ». Dacă te uiţi la un pescar în timp ce caută unde să-şi arunce undiţa, vei constata că va căuta acele locuri unde ştie că peştele vine. Ştie datorită felului în care arată apa. Ştie datorită modului în care reacţionează peştii la momeala aruncată. Dacă vrei să pescuieşti oameni pentru Împărăţia Lui Dumnezeu caută cu atenţie persoanele care vor fi dispuse să audă mesajul. Pregăteşte terenul în prealalbil. Vezi cum reacţionează oamenii cărora  te adresezi. Insistă pe acele subiecte care pot face uşor legătura cu Christos şi Evanghelia. Pătrunde cu Evanghelia cât de adânc poţi. Nu te teme să cauţi toate uşile şi canalele prin care poţi ajunge la inima oamenilor cu Cuvântul lui Dumnezeu.

A fi pescar de oameni înseamnă să fii CONCENTRAT pe CANTITATE. Orice « peşte » este un câştig pentru Împărăţie. Că-i unul mai greu că-i unul mai pirpiriu sau mai slab. Pentru Împărîţia lui Dumnezeu nu contează că eşti ministru sau măturător, contează să fii omul care-L acceptă pe Christos. În cer este sărbătoare pentru fiecare om care se pocăieşte. Aşadar  Nu te teme să fii pescar de oameni! Prinde cât mai mulţi în mrejele tale! Lasă-l pe Dumnezeu să şlefuiască calitatea fiecărui «  peşte » prins, tu fii preocupat să prinzi cât mai mulţi. Nu te teme …să fii pescar de oameni! Îţi aduce cea mai mare avere. Nu aici ! Dincolo în Împărăţia Lui Dumnezeu.

NU TE TEME…de ziua de mâine!

Teama zilei de mâine nu e ceva străin niciunuia dintre noi. Teama zilei de mâine are de-a face cu viitorul nostru. În momentele de sinceritate  trebuie să recunoaştem că ne gândim adesea la ziua de mâine…la viitorul nostru. Ne punem întrebări de genul : oare cum va fi sănătatea mea mâine, oare îmi va ajunge pensia ca să trăiesc , oare copiii mei vor mai veni să mă vadă , oare voi mai trăi ?…Lista cu întrebări ar putea continua. Eşti liber să ţi le pui şi tu.

Te invit însă să te gândeşti şi să te pregăteşti să trăieşti ziua de mâine din perspectiva câtorva lucruri pe care tu nu le poţi rezolva.

Nu poţi rezolva azi… îngrijorările pentru ziua de mâine. Din simplul motiv că ziua de mâine nu este a ta. Şi nu ştii cu ce te vei confrunta. Spre exemplu : este absurd să începi să te îngrijorezei azi pentru hainele cu care te vei îmbrăca mâine. Habar n-ai dacă vor mai fi la modă. Habar n-ai dacă nu cumva mâine vei avea cu 20 kg mai mult şi hainele nu te vor mai curpinde. Degeaba îţi umpli dulapurile cu haine azi, mâine nu ai nici o siguranţă că-ţi vor fi de folos. Aşa că nu-ţi pierde vremea gândindu-te azi la 30 de ani…la hainele ce le vei purta la 55 de ani.

Nu poţi sta nepăsător azi …faţă de ziua de mâine. Trebuie să faci acele lucruri normale azi care vor afecta şi ziua de mâine. Nu înseamnă că dacă ziua de mâine nu este a ta…tu nu trebuie să mai munceşti pentru ziua de mâine. A munci în tinereţe şi pentru a avea o pensie la bătrâneţe … nu este îngrijorare. Este o normalitate a vieţii. Ziua de azi are o legătură cu ziua de mâine. Sunt lucruri mâine care depind de azi. Aşa că nu poţi să arunci totul în ziua de mâine pe vorba… «  apoi a fi cumva…va purta Domnul de grijă ». Domnul îşi face partea Lui dar şi tu ai ceva de făcut azi care cu siguranţă va afecta ziua ta de mâine.

Nu poţi gândi ziua de mâine azi … prin prisma unui plan făcut de tine şi « bătut în cuie ». Nimeni nu-ţi poate garanta că planul tău va merge ceas…că nu va veni o boală, o încercare, un faliment. Şi mai e ceva …planul tău nu poate cuprinde dimesniunile planului lui Dumnezeu. Nu înseamnă să nu ai un plan în viaţă. Înseamnă să nu-ţi propui lucruri pe care nu le poţi controla. Am citit odată planul de viaţă a unui tânăr student. Era un plan pe termen lung. Spunea că: la 26 de ani măî voi căsători, voi avea trei copii,la 30 de ani voi fi presbiter în biserică. Nu mai înşir ce scria acolo…că nu are rost. Ehei… lucrurile n-au stat nici pe departe aşa. Dacă l-aş întreba azi ( când au trecut aproape 10 ani de la acel moment) ce părere are…despre planul lui de viitor, cred că l-ar apuca râsul de naivitate acelui moment. Căsătoria şi copiii spre exemplu nu-i poţi planifica azi…când ai 17 ani pentru ce va fi peste 7-10 ani. Nu gândi viitorul în termeni matematici şi rigizi

Nu poţi trăi azi cu ideea că …ziua de mâine va veni cu soluţiile ei şi că Dumnezeu îţi va aduce totul pe tavă. Sunt lucruri pe care va trebui să le faci şi tu. Pregăteşte-te azi pentru mâine. Dacă vrei să devii doctor mâine, începe să înveţi azi biologia. Nu te baza că Dumnezeu va face o minune pentru tine şi vei apărea «  mâine » pe lista de adminişi la Facultatea de Medicină fără să înveţi de azi bilogia. Cu siguranţă că va trebui să cauţi mâine soluţii diferite de azi pentru problemele pe care le vei întâlni. Va fi un alt context. Dacă vrei o soţie mâine… nu aştepta ca ea să-ţi fie paraşutată de Dumnezeu fără să faci tu nimic azi. Începe să te rogi de azi, pentru acel moment de mâine, când îţi vei întâlni iubirea vieţii tale.

Nu poţi abandona ziua de azi cu problemele ei …pentru ziua de mâine despre care nu ştii  decât că nu este a ta. Dacă abandonezi problemele zilei de azi, s-au putea să nu mai ajungi ziua de mâine sau dacă o ajungi să o iei la pachet cu toate lucrurile nerezolvate azi. Trăieşte ziua de azi în aşteptarea zilei de mâine. Rezolvă problemele zilei de azi… pentru aţi fi mai uşoară întâlnirea cu ziua de mâine. Nu te teme de ziua de mâine…pregăteşte-te s-o abordezi din perspectiva veşniciei! Păstrează şi dezvoltă azi o relaţie vie cu Dumnezeu …căci El este Stăpânul zilei de mâine. Şi nu uita vorba din bătrâni… «  cum îţi aşterni azi aşa vei dormi mâine ».  Aşterne viaţa ta în palmele Lui şi nu te vei mai îngijora de ziua de mâine!

 

 

NU TE TEME…când vezi cât de mulţi sunt duşmanii!

Armata lui Saul şi cea a filistenilor s-au aşezat pentru război în valea Armaghedonului (pe câmpia Esdraelon). Când a Saul a văzut cui trebuie să facă faţă şi că Dumnezeu nu-i răspunde nici prin visuri, nici prin profeţi, nici prin Urim…l-a apucat groaza şi spaima. Şi cuprins de panică şi de frică a făcut lucruri care i-au fost fatale.

Poate ai şi tu parte de duşmani cu care trebuie să duci o bătălie. Şi probabil şi pe tine te apucă teama când vezi cât sunt de mulţi. Nu te teme când vezi cât de mulţi sunt duşmanii tăi! Dar nu uita : ca să poţi să duci bătălia fără teamă trebuie să înveţi să nu faci ce a făcut Saul într-un asemenea moment.

Saul nu i-a fost credincios lui Dumnezeu. A continuat în timpul domniei lui să facă lucruri păcătoase. Roadele domniei lui nu l-au satisfăcut pe Dumnezeu. A încercat o pocăinţă de faţadă, atunci când a dat acel ordin să se respecte Legea Domnului cu privire la interzicerea comunicării cu duhurile morţilor. A făcut o manevră politică, cum mai fac unii politicieni azi. Atunci când şi-a căutat interesul …să-l determine pe Dumnezeu să-l asculte şi să-i vorbească…a cerut ca legea Domnului să fie aplicată. Un fariseim şi un joc de interese jenant. Dacă vrei să nu-ţi fie teamă atunci când trebuie să duci lupta cu vrăjmaşii tăi…nu fi necredincios ca şi Saul. Nu lua hotărârea că vei asculta de Cuvântul lui Dumnezeu doar că să-ţi amăgeşti sufletul că poate aşa îl vei determina pe Dumnezeu să-ţi dea izbândă. Dumnezeu te cunoaşte. Dumnezeu îţi cunoaşte gândurile. Dumnezeu ştie dacă deciziile tale sunt luate cu sinceritate sau din interes ascuns. Dumnezeu cunoaşte şi neputinţele tale şi dedesupturile gândurilor tale. Pe Dumnezeu nu-l poţi păcăli. Fii credincios lui Dumnezeu şi te asigur că oricât de vulnerabil eşti în faţa vrăjmaşilor tăi, nu ai motive să te temi. Dacă Dumnezeu este cu tine, cine poate fi împotriva ta?

Saul nu a respectat Legea Domnului. Dumnezeu a fost clar cu poporul Israel : « dacă credeţi în Mine şi mă credeţi pe Cuvânt  nu aveţi ce să căutaţi la vrăjitori, la cei ce vorbesc cu duhurilor morţilor ». Ba mai mult, Dumnezeu le-a interzis celor din popor o asemenea practică. Saul când a văzut că Dumnezeu nu-i vorbeşte, în loc să se pocăiască şi să aştepte în tăcere soluţia de la Dumnezeu…a fugit la o vrăjitoare care se ocupa de chemarea duhurilor morţilor. Saul nu avea răbdare să primească răspunsul de la Domnul. Saul era neliniştit că nu mai vine răspunsul de ajutor şi el nu ştie ce să facă. Pentru Saul n-a mai contat porunca Domnului în acel moemnt. Saul a căutat răspuns cu privire la rezultatul bătăliei ce-l aştepta…înainte de a se bate cu vrăjmaşul. Saul nu era interesat să vadă care-i voia lui Dumnezeu. Pe Saul îl interesa care-i rezultatul final. Cum se va sfârşi lupta cu filistenii în contextul în care se vedea în inferioritate. Pe Saul îl interesa doar poziţia lui şi păstrarea tronului. Dacă stai în faţa duşmanilor tăi şi vrei să duci o luptă fără teamă nu face greşeala lui Saul. Ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu. Vrei să câştigi bătălia cu duhurile imoralităţii, nu căuta soluţii pe la oameni aşa-zişi specialişti. Fă ce spune Domnul : fugi de pofte ! Împlineşte Cuvântul lui Dumnezeu şi fii sigur chiar dacă vei fi « rănit » de un păcat sau altul, Christos te va ridica dacă faci ce spune Legea Lui : pocăieşte-te ! Nu te teme de duşmanii tăi atâta timp cât trăieşti în ascultare căutând să împlineşti Voia Lui nu nevoile tale carnale!

Saul nu a respectat propria lui hotărâre. După ce a dat hotărârea ca tot Israelul să respecte Legea Domnului şi să nu mai apeleze la vorbirea cu spiritele morţilor, atunci când el a fost într-un impas…. a fost primul care a încălcat-o. Când era în pericol poziţia lui n-au mai contat principiile. A pus interesul înaintea principiilor. Dacă vrei ca în bătăliile tale să fii biruitor şi să nu te temi de duşmanii cu care te vei confrunta, nu pune interesul tău înaintea principiilor. Nu-ţi călca demnitatea şi principiile de viaţă izvorâte din legea lui Dumnezeu. Nu te face frate cu dracul până treci puntea. Nu face jocuri politice de dreapta (până câştigi alegerile ) când tu eşti de stânga. Nu încerca să-ţi înfrângi duşmanii călcându-ţi pe principii. Nu uita că Dumnezeu ia aminte la toate hotârârile personale pe care tu le iei. Nu uita că Dumnezeu aude toate convorbirile tale secrete, cu unii şi cu alţii. Nu uita că Dumnezeu îţi citeşte cu mare atenţie gândurile şi ştie substratul fiecărei hotărâri pe care o iei cu privire la « duşmanii tăi ». Nu călca pe principii azi… că vei culege roadele mâine! Nu te teme de duşmanii cu care te confrunţi, dacă rămâi principial ancorat în Legea Domnului şi nu ai altfel de interese.