Era pe vremea când Samuel slujea înaintea Domnului şi chemarea lui ajunseseră la cunoştinţa întregului Israel. Într-o vreme ca aceea Israelul a ieşit înaintea filistenilor ca să lupte împotriva lor. Au tăbărât undeva lângă Eben Ezer. Filistenii i-au înfrânt pe cei din poporul lui Israel şi au omorât 4000 de oşteni. Înfrângerea a provocat o analiză profundă în poporul lui Israel şi bătrânii au ajuns la concluzia că ei au fost înfrânţi deoarece chivotul legământului a rămas la Silo şi nu a fost prezent în mijlocul lor. Au trimis să fie adus chivotul legământului şi când acesta a ajuns… poporul a scos un strigăt de bucurie de s-a cutremurat pământul. Răsunetul strigătului poporului a ajuns la urechile filistenilor care nu ştiau ce se întâmplă. I-a cuprins teama, teama că Dumnezeul lui Israel îi va nimici. În acest stres, filistenii au fost încurajaţi să atace din nou. Filistenii au atacat şi i-au bătut din nou pe cei din Israel. Ba mai mult i-a pus pe fugă şi au luat şi chivotul legământului. Printre cei care şi-au pierdut viaţa în acea bătălie au fost şi doi dintre fii lui Eli, Fineas şi Hofni. Un om din ceata lui Beniamin a alergat din tabără să aducă vestea. Primul care a primit vestea a fost preotul Eli, care atunci când a auzit de deznodământul bătăliei a căzut pe spate, s-a lovit şi-a murit. Nora lui Eli, soţia lui Fineas era însărcinată şi sta să nască. Când a auzit tragica veste a născut instantaneu şi era să moară. Şi când soţia lui Fineas trecea prin acele clipe delicate petru ea, marcată de moartea soţului dar binecuvântată cu naşterea unui copil, femeile care erau împrejurul ei o încurajau şi-i strigau… NU TE TEME, chiar dacă Fineas nu mai este NU TE TEME, Dumnezeu te-a binecuvântat cu un copil. Ea nu le auzea pentru că era cuprinsă de durere fizică şi psihică. Un copil i se năştea cu durere… în timp ce ea era cuprinsă de întristare şi suferinţă sufletească ca urmare a morţii soţului ei în luptă.
Când cel mai bun prieten al meu a murit într-un accident de maşină la 34 de ani, soţia lui care avea 30 de ani era însărcinată în luna a 5 a cu al treilea lor copil. Imi aduc aminte imaginea acelor momete când ea era înconjurată în casa pastorului de vreo 3, 4 persoane care încercau s-o mângăie în situaţia prin care trecea. De mai multe ori femeile prezente încercau s-o liniştească şi să o ajute să-şi îndrepte gândurile spre copilul ce urma să se nască. Vorbele parcă se loveau de un perete de stâncă. Şi era ceva normal. Era o durere cumplită, pierdea cea mai apropiată fiinţă de inima ei, pe soţul ei. Unele din femeile prezente îi grăiau , NU TE TEME , va fi bine, Dumnezeu va purta de grijă. Nici o mângăiere nu mai avea putere s-o deturneze de la durerea ei. Şi cu toate acestea NU TE TEME a devenit pentru ea o încurajare şi Dumnezeu a purtat de grijă. Dumnezeu a ajutat-o să treacă peste acele momente şi peste câteva luni a biecuvântat-o cu un băiat.
Poate ai trecut sau treci printr-o situaţie tragică. Ai pierdut pe cineva drag şi nici o mângăiere nu mai are pentru tine valoare. Cuvintele sunt de prisos, pentru că e greu să te obişnuieşti cu ideea că cel iubit nu mai este prezent fizic lângă tine. Şi dorul te macină şi gândurile te inundă… că nu mai ai timp şi nici putere să vezi lucrurile bune ce ţi se întâmplă sau binecuvântările ce le aduce Dumnezeu peste tine. Chiar dacă în asemenea momente cuvintele sunt de prisos… ele trebuiesc rostite. Arată-ţi compasiunea faţă de o persoană care trece printr-o asemenea situaţie, plânge cu ea dacă este nevoie dar nu uita să-i aminteşti mereu… să alunge teama de ce va urma, să nu se teamă ce va fi mâine ci să-şi pună nădejdea în Domnul, care poartă de grijă.
Poate ai treceut sau treci priontr-o situaţie dificilă. O boală a cuprins pe cineva drag ţie din familia ta şi e aproape de plecarea din lumea aceasta. Şi nu mai ai linişte şi pace. Nu m-ai auzi cuvintele ce se rostesc împrejurul tău. Preocuparea ta este legată numai de acea situaţie. Te gândeşti …oare cum va fi, oare ce va fi, oare va scăpa şi dacă nu va scăpa?. E o îngrijoare care te cuprinde. Este o reacţie umană şi normală dar nu uita că poţi trece peste un asemenea moment prin puterea lui Dumnezeu. Suferă… dar nu te teme de ce va urma pentru că nimic din ce se va întâmpla nu va fi fără voia şi acordul lui Dumnezeu.
Picuri de rouă 