Trăim într-o vreme tulbure. Răspândirea Coronavirusului pe scară largă produce neliniște și panică. Unii nu mai au încredere în măsurile stabilite de autorități pe când alții au. Unii nu au încredere în sistemul medical pe când alții o au. Vrem sau nu vrem să recunoaștem suntem într-o criză de încredere. Nu mai știm în cine să ne încredem. Suntem tentați să ne încredem în oricine, orice soluție…și imediat ce realizăm că lucrurile scapă de sub control ne pierdem încrederea. Oare de ce? Nu cumva ne încredem mai mult în oameni decât în Dumnezeu? Nu cumva apelăm mai mult la oameni decât la Dumnezeu? Am uitat cumva adevărul crud…,,blestemat este omul care se încrede în om”.
Poate este momentul să schimbăm radical paradigma încrederii noastre.
Încrede-te din inimă în Domnul,
Puterea Lui emană pulsaţie eternă,
El sfarmă baricadele semeţe
Dăruind … lumină … căldură paternă.
Nu te bizui pe-a ta raţiune,
E doar fărâmă de-nţelepciune divină,
Cu ea singuratică … nu vei străbate
Nici cel mai infim atom de lumină.
Recunoaşte-L în toate căile tale,
Prin umedele văi, pe culmile-nsorite,
Şi în vâltoarea vieţii pelegrinând prin lume
Păstrează calea dreaptă…spre zările slăvite!
Isus Lumina lumii- Suprema-ncoronare
Va netezi cărarea călcată-n ascultare,
Şi-n taina umilinţei…purtând a Lui Cuvânt,
Tu vei cunoaşte viaţa eternă …în splendoare
Picuri de rouă 