După plecarea apostolului Pavel din Biserica din Tesalonic, plecare datorată persecuţiilor provocate de comunitatea evreiască ce trăia în acea cetate, el a continuat să ţină legătura şi să aibă informaţii şi mesaje pentru comunitatea creştină de acolo. În fapt biserica continua să crească în ciuda presiunilor şi a persecuţiilor. Totuşi exista un grup în Tesalonic care încerca să-i determine pe cei din biserică să pună la îndoială credinţa şi nădejdea lor. De fapt după moartea celor mai bătrâni din biserică, cei tineri au căzut într-o deznădejde, tristeţe şi teamă. Ei erau convinşi că Domnul îi va lua la cer dar nu le era deloc clar ce se va întâmpla cu cei care muriseră deja. Învăţătorii falşi îi cicăleau, adesea zicându-le că Isus a venit… i-a luat pe cei mai în vârstă iar pe ei i-a uitat. Alţii ziceau… pe voi Domnul vă va lua dar cei ce au murit sunt buni morţi. Aceasta era dilema şi problema care semăna panică în cei din biserica din Tesalonic.
Apostolul Pavel află de această problemă şi le scrie celor din Tesalonic. Le spune cu toată tăria SĂ NU SE TEAMĂ şi să nu mai fie trişti pentru că toţi aceia care încearcă să sădească în ei această stare de spirit nu au nici o nădejde… pe când ei au o nădeje, cea pe care o dă Christos. Pavel le reaminteşte pe ce se bazează credinţa lor. El le spune că dacă ei cred că Isus a murit şi a înviat TREBUIE să creadă şi faptul că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Christos pe toţi aceia care au adormit în El. Nu vă temeţi fraţilor pentru că vine o zi când şi bătrânii şi înaintaşii voştri morţi în Christos vor fi înviaţi. Ba ma mult, Pavel explică modul în care se va derula întregul proces, când strigătul Domnului însoţit de trâmbiţă şi de glasul unui arhanghel va marca acel eveniment. Atunci cei morţi în Christos vor învia… iar cei care vor fi în viaţă în Christos vor fi răpiţi în nori . Ambele cete îl vor întâlni pe Domnul în văzduh. Momentul acela va marca veşnicia noastră cu Christos Mântuitorul, cu Duhul Sfânt Însoţitorul şi cu Dumnezeu Tatăl – Întemeietorul şi Susţinătorul nostru.
Şi astăzi aceată necunoştinţă cu privire la cei care au adormit mai este cunoscută şi bântuie printre oameni. Întâlnim adesea oameni care spun că cei care au murit sunt buni morţi, că totul este aici şi acum şi odată mort omul nu mai este nici o nădejde şi nici o speranţă. Există multă ignoranţă şi necunoaştere cu privire la cei care treg pragul lumii acesteia. Şi această ignoranţă seamănă panică şi deznădejde. Cei cuprinşi în acest vârtej sunt plini de deznădejde şi înceracă să obţină cât mai mult şi tot ce se poate de la viaţă, pentru că pentru ei totul este aici şi acum. Unii nu au nădejdea veşniciei, a vieţii după moarte şi când pleacă dintre ei cineva drag… e o tragedie.
Dar nu numai aceasta este problema. Circulă şi astăzi mai multe învăţături şi filozofii cu privire la viaţa de după moarte. Unii spun că sufletele celor morţi se reîncarnează în alte trupuri sau intră în fiinţa unor animale. Alţii susţin că sufletele celor morţi se plimbă prin galaxii şi prin alte lumi necunoascute, acaparând cunoştinţă sau se odihnesc undeva în aşteptarea judecăţii. Şi toate aceste teorii nu fac altceva decât să sporească incertitudinea, îngrijorarea şi să producă teamă. E mai puţin important unde stau sau ce se întâmplă cu ele. E mult mai important să trăim FĂRĂ TEAMĂ cu nădejdea că într-o zi, toţi aceia care au murit în Christos vor fi înviaţi şi-Lvor întâmpina pe Domnul în văzduh, în trupuri noi, gata să petrească veşnicia cu toţi sfinţii în Gloria lui Dumnezeu.
O altă problemă cu care se confruntă oamenii astăzi este legată de viitorul celor care mor. Dacă unii spun că nu există un viitor cei mai mulţi acceptă că există un viitor. Din perspectiva doctrinelor creştine aici apar câteva probleme, care şi ele provoacă teamă şi panică. Când moare un ortodox se fac rugăciuni, părăstase şi pomelnice pentru iertarea păcatelor celui mort, chiar dacă el a fost cel mai mare criminal ori desfrânat. Dacă moare un catolic există o altă învăţătură… cum că sufletul lui este păstrat pentru o vreme în purgatoriu unde poate fi curăţat graţie rugăciunilor celor în viaţă şi a unor proceduri speciale. Şi cei rămaşi în viaţă din familia celui mort cred că prin toate acestea, sufletul celui în cauză va fi mântuit şi va ajunge la dreapta lui Dumnezeu.
Creştinii evanghelici cred că vine o zi când fizic omul moare… dar numai aceia care mor în Christos vor avea parte de întâlnirea glorioasă cu Mielul pe norii cerului şi se vor bucura o veşnicie cu Dumnezeu. De aceea NU SE TEM şi nu se îngrijorează ci cred, visează şi aşteaptă acel moment.
Picuri de rouă 