NU TE TEME… să dai socoteală!

Subiectul acesta este unul mai puţin plăcut. Întreabă-l pe copilul de clasă primară dacă îi place să dea socoteală învăţătoarei sau educatoarei…şi vei constata că nu prea. Întreabă-l pe elevul de la liceu dacă îi place să dea socteală profesorului de mate…şi îţi va spune: nici vorbă! Întreabă-l pe un tânăr dacă îi place să dea socoteală părinţilor săi pentru ceea ce face…şi îţi va spune: nu prea! Întreabă-l pe un muncitor dacă îi face plăcere să dea socteală maistrului său …şi-ţi va spune că nu-i face deloc plăcere. Întreabă-l pe un credincios dintr-o biserică dacă îi place să dea socoteală cuiva  (pastorului, liderului de grup mic, unui bătrân)  de felul în care îşi trăieşte viaţa de credinţă …şi vei vedea că va strâmba din nas şi-ţi va spune: nu-i treaba lor! Cu toate că există aceste realităţi, pe care nu le putem nega, trebuie să recunoaştem că darea de socoteală, este un exerciţiu fundamental pe care trebuie să-l practicăm fiecare. Şi trebuie să facem lucrul acesta, fie ne place fie că nu ne place. Nu putem trăi fără să dăm socoteală. Darea de socoteală produce în noi acea stare de disciplină personală. Când dau socoteală, imi expun viaţa înaintea cuiva spre o exameninare profundă. Şi când se întâmplă aşa ceva, va trebui să mă confrunt cu o serie de contatări care sigur nu-mi vor face plăcere, dar sunt reale. Ca om dar şi ca un copil de Dumnezeu trebuie să dai socoteală. Nu este o opţiune ci o obligaţie.

Care sunt câteva lucruri importante, pentru care trebuie să dai socoteală?

Trebuie să dai socoteală de modul în care respecţi autoritatea pe care a pus-o Dumnezeu deasupra ta. Aşa a gândit Dumnezeu viaţa noastră, să se deruleze sub o autoritate. Dumnezeu te-a aşezat sub o structură de autoritate, pentru o vreme mai lungă sau mai scurtă. De ce te-a pus în acea structură, nu-i treaba ta. Tendinţa naturală a omului este să nu se supună autorităţii. Omului îi place să facă ce vrea el şi să nu-l întrebe nimeni de ce face ceea ce face. Numai că Dumnezeu a rânduit o structură de autoritate în familie. A rânduit o structură de autoritate în societate. A rânduit o structură de autoritate în Biserică. Tu poţi decide să nu dai socoteală autorităţii pe care Dumnezeu a pus-o deasupra ta, dar să ştii că vine ziua scadenţei. Dacă eşti un rebel şi refuzi o structură de autoritate, Domnul te va aşeza sub o altă structură de autoritate , până vei învăţa să dai socoteală. Nu te teme să respecţi structura de autoritate pe care a rânduit-o Domnul pentru tine. Când respecţi acea autoritate, îl respecţi pe Dumnezeu care a pus-o deasupra ta

Trebuie să dai socoteală de munca pe care o prestezi. Ţi-a dat Dumnezeu un loc de muncă, chiar dacă tu spui că ţi l-ai ales sau ţi l-ai câştigat prin concurs. Şi în locul acela Dumnezeu a pus o autoritate deasupra ta, un şef. Eşti în locul acela să-ţi faci treaba cât mai bine. Poate să produci pantofi sau piese auto. Tu ştii care-i munca ta. Pentru ceea ce munecşti trebuie să dai cuiva socoteală. Există un patron care te plăteşte pentru munca ta. Lui trebuie să-i dai socteală de munca care o prestezi. S-ar putea ca munca ta să nu poată fi cuantificată în bucăţi de produs ci în timp efectiv lucrat. Trebuie să dai socteală de modul în care foloseşti timpul pentru care eşti plătit. Nu te teme să dai socoteală pentru munca ta, chiar dacă ea nu scoate întodeauna în evidenţă cele mai extraordinare rezultate.

Trebuie să dai socoteală de modul în care administrezi talanţii pe care Dumnezeu ţi i-a dat. Te-ai binecuvântat Dumnezeu cu daruri. El nu ţi-a dat darul să cânţi, pentru a-i disturba pe vecinii de palier, ci pentru a-l onora pe El. Ţi-a dat darul să vorbeşti, dar nu să spui bancuri şi vorbe goale, ci să motivezi oamenii la o trăire plăcută înaintea Lui. Ţi-a dat Domnul cârlig de evanghelist, dar nu ca să-i câştigi pe unii şi pe alţii pentru tot felul de scheme de jocuri piramidale. Ţi-a dat Dumnezeu darul de a fi un om milos ca să te apleci spre nevoile altora. Tu ştii mai bine care-i darul pe care ţi l-a dat Dumnezeu. Nu ţi l-a dat să-l îngropi, ci să-l foloseşti şi să-l administrezi cu multă înţelepciune. Tu eşti un ispravnic al darului ce ţi-a fost încredinţat. Trebuie să-i dai socoteală Domnului de darul tău. Cel mai elocvent mod de a-i da socoteală este practicarea acelui dar, cu toată responsabilitatea. Nu te teme să dai socoteală de modul în care administrezi daruruile încredinţate de Dumnezeu. Fii cu băgare de seamă, dacă nu eşti un ispravnic bun, te vei trezi fără acel dar.

Trebuie să dai socoteală de ce faci şi ce spui. Tu crezi că poţi spune ce vrei şi poţi face ce vrei. Poţi, dar vine vremea când vei da socoteală. Nu-ţi poţi permite să vorbeşti ce-ţi trece prin cap despre unul şi altul. Nu-ţi este îngăduit să inventezi tot felul de ,,ştiri” despre unul şi altul. Vorbele tale pot zidi sau pot răni. Unele vorbe pot chiar să ucidă. Dacă spui o vorbă, va trebui să dai socoteală de ceea ce ai spus. Aşa că ai grijă ce spui depre unii şi alţii. Vine ziua când dai socteală…şi va trebui să demonstrezi că ce ai spus poate fi probat, altfel ai o problemă serioasă. Nu poţi face ce vrei tu şi să nu dai socteală. Da, tu poţi fura, minţi, comite adulter, manipula oameni…dar, vine ziua când vei da socoteală de faptele tale. Dacă ai comis evaziune, vine ziua când vei da socoteală. Dacă ai comis un avort …vine ziua când vei da socoteală. Nu te teme să dai socoteală pentru vorbele şi faptele tale. Şi pentru ca să nu fii plin de teamă, ai grijă ce vorbeşti şi cum îţi trăieşti viaţa.

Trebuie să dai socoteală de nădejdea care este în tine. Eşti creştin dar nu vrei să spui nimănui asta. L-ai primit pe Christos, dar nu vrei să mărturiseşti nimănui ce afăcut El în viaţa ta. Ai experimentat binecuvântările Lui, dar nu vrei să fie cunoscute de cei dimprejurul tău. Ţi-e ruşine şi teamă să-l mărturiseşti pe Christos. Ţi-e ruşine să-l mărturiseşti. Odată ce l-ai primit pe Christos în viaţa ta, nu se poate să nu dai socoteală de nădejdea care este în tine: viaţa veşnică. Nu te teme să dai socteală de nădejdea pe care Christos a adus-o în viaţa ta.

Darea de socoteală este un execiţiu pe care trebuie să-l facă fiecare personal, ca să exerseze pentru momentul când va da socoteală înaintea lui Dumnezeu. Nu te teme să faci acest exerciţiu, atunci când este nevoie. Mai bine să corectezi un lucru, decât să să ajungi în postura în care nu mai este nimic de făcut.