Octavian Paler spunea: ,, Uneori aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-aţi gândit vreodată că o aşteptare nu seamănă cu alte aşteptări? Aşteptările diferă între ele ca oamenii. ”
Nu e acelaşi lucru a aştepta trenul care întârzie câteva zeci de minute… cu a aştepta naşterea unui copil care întâzie câteva zile. Nu e acelaşi lucru a aştepta poştaşul să-ţi aducă o scrisoare de la iubită… cu a aştepta rezultatul de la o biopsie. Sunt situaţii şi contexte diferite. Sunt speranţe şi sentimente diferite. Depinde ce aştepţi, de când aştepţi şi după ce aştepţi. Este una să aştepţi să-ţi dai examenul de licenţă şi să termini facultatea şi alta să aştepţi să înceteze furtuna în mijlocul căreia te afli de câţiva ani. Noe era în corabie şi aştepta să înceteze revărsarea de ape şi să poată ieşi din corabie. Trecuseră 40 de zile de cu ploi torenţiale, cu debit de apă care a acoprit până şi vârfurile munţilor. Au mai urmat 150 de zile în care apele au început să se retragă. Şi probabil că tendinţa naturală a oricărui om aflat în situaţia lui Noe ar fi să se grăbească. Odată ce apele încep retragerea..de ce să mai pierdem timpul? Când treci o perioadă lungă printr-o problemă şi ai parte de o furtună teribilă ( o boală, un accident, un proces, un eveniment dramatic…), atunci când aceasta încetează, răbdarea parcă dispare şi ai vrea repede să revii la normal. Îţi doreşti o reabilitare şi relaxare rapidă. Răsufli uşurat şi zici în sinea ta…în sfârşit s-a terminat totul. Atenţie! Nu te grăbi…mai aşteaptă câteva zile!
De ce este bine şi înţelept să mai aştepţi câteva zile?
Pentru că factorul care a întreţinut furtuna din viaţa ta nu a dispărut complet. Noe era în corabie după un potop teribil, care a măturat totul. Ploaia se oprise, apa începuse să scadă. Cu toate acestea apa era prezentă. Încă nu se retrase total. Nu ştiu care este furtuna prin care ai trecut. Poate “ai fost executat” de oamenii religioşi şi zeloşi din biserica ta. I-ai deranjat cu poziţia ta, cu întrebările tale …cu opiniile tale. S-au coalizat împotriva ta şi te-au executat. Apoi deodată s-a întâmplat ceva. Constaţi că cei care erau în grupul celor ce te-au executat…încep să vorbească cu tine. Încep să aprecieze anumite lucruri şi evidenţe ale slujirii tale. Fii atent, nu te grăbi să crezi că totul s-a terminat. Nu te grăbi să te deschizi. Eşti încă vulnerabil. Unii din ei s-ar putea să aibă alte interese. Fii prudent. Aşteaptă să te convingi că intenţia lor esta una bună. Mai aşteaptă câteva zile.
Pentru că locul în care ai ajuns îţi este necunoscut. Noe a ajuns cu corabia pe vârful unui munte. Nu era un loc cunoscut. Ba chiar era un loc izolat de unde aveai ce coborî să ajungi în vale, acolo unde de obicei e mai multă viaţă şi agitaţie. Poate eşti după câţiva ani grei, de şomaj şi lipsă loc de muncă. Deodată ţi se oferă şansa unei slujbe în afara ţării. Ai aşteptat atâta, nu te grăbi. Cunosc cazul unui tânăr care a trecut prin această situaţie de mai multe ori. A ajuns într-un asemenea loc, ba în Cehia, ba în Slovacia, ba în Germania. Mereu s-a grăbit şi n-a avut răbdare. A sărit la prima ofertă. Şi a sfârşit de fiecare dată neplăcut. N-a câştigat cît i s-a promis, a luat şi bătaie, a rămas şi fără bani. De ce? Pentru că nu a avut răbdare să mai aştepte câteva zile şi s-a aventurat într-un loc necunoscut.
Pentru că din locul în care ai ajuns vezi doar o parte din ceea ce este împrejurul tău. Când Noe a ajuns cu corabia pe vârful muntelui Ararat, de acolo s-au văzut doar vârfurile munţilor dimprejur. N-a văzut nimic spre vale şi nimic în vale. Poate eşti după o boală cruntă, care a măcinat o vreme trupul tău. Ai urmat un tratament puternic, trupul tău a reacţionat pozitiv. Ai început să te simţi mai bine. Ai început să mănânci mai bine, ai început să iei în greutate, dar încă eşti într-o oarecare depresie. Eşti încurajat de cei ce te înconjoară, începi să gândeşti pozitiv. Începi să speri într-o vindecare totală. Începi să mănânci din ce în ce mai bine. Nu mai ţii cont de dieta pe care ar trebui să o ţii. Nu te grăbi însă. Fă paşii mici. Tu vezi doar câteva aspecte pozitive în trupul tău după tratamentul de cancer. Încă nu ţi-au venit toate rezultatele. Aşteptarea n-a luat sfârşit. Mai ai răbdare câteva zile, să vezi şi celelalte detalii, să treci toate testele.
Pentru că este bine să cercetezi cu atenţie împrejurimile şi situaţia în care eşti. Noe a trimis un corb apoi un porumbel să afle dacă apele s-au retras. A trebuit să facă lucrul acesta de câteva ori, până ce porumbelul s-a întors cu o ramură verde. Acela a fost momentul când Noe a înţeles că aşteptarea de a ieşi din corabie se apropie de sfârşit. S-ar putea să fi trăit o decepţie puternică în dragoste care te-a zdruncinat din temelii. Încerci să o uiţi sau să-l uiţi. Începi să vezi împrejurul tău alte persoane care ar putea să fie obiectul dragostei tale. Un coleg de serviciu începe să-ţi dea târcoale. Pentru tine..care ai trecut printr-o decepţie, apropierea lui este ,,mană cerească”. E pe punctul să te cucerească cu şarmul lui, afecţiunea şi gesturile pe care le face. Nu te grăbi, sunt doar câteva ,,vârfuri” pe care le vezi. Apleacă-te cu atenţie spre cât mai multe aspecte ale acelei persoane. Încearcă să afli detalii despre familia lui, despre preocupările lui, despre relaţiile lui anterioare. Încearcă să înţelegi cum se relaţionează el la Dumnezeu. Cercetează cu atenţie toate detaliile. Mai aşteaptă câteva zile …până te edifici asupra cât mai multor detalii cu privire la acea persoană. Nu te grăbi. O altă decepţie s-ar putea să te arunce pentru ani de zile în depresie şi deznădejde.
Pentru că trebuie să te asiguri că ai înţeles exact când aşteptarea ta a luat sfârşit. Noe, cu toate că a văzut ramura verde adusă de porumbel, nu s-a grăbit să deschidă uşă corabiei şi să decreteze…aşteptarea a luat sfârşit. Noe a mai aşteptat şapte zile, a dat drumul porumbelului şi acesta nu s-a mai întors. Abia atunci Noe a înţeles că aşteptarea a luat sfârşit. Poate de ani buni eşti frământat de implicarea în lucrarea Domnului. Ai făcut o şcoală teologică ca să te pregăteşti de slujire. Apoi ai început să te implici în lucrarea cu tinerii din biserică. Mai apoi ai început să mergi în misiune în biserici la ţară. Apoi te-ai implicat în slujire caritabilă în diferite orfelinate. Fiecare implicare ţi-a adus un grad de satisfacţie, dar niciuna n-a devenit ,,lucrarea ta”. Într-o zi ai decis să pui capăt acestei frământări şi ai decis să stai o vreme în post şi rugăciune. Doar tu şi Domnul. La finalul acelei perioade, un email a ajuns în căsuţa ta electronică. O invitaţie de la organizaţie misionară. O invitaţie să pleci misionar într-o altă ţară. Nu te grăbi, continuă să te rogi încă câteva zile. Ceva trebuie să-ţi certifice dacă aşteptarea ta a luat sfârşit. Duminica în Casa Domnului, la finalul predicii pastorul face un apel, o invitaţie pentru cei care vor să se dedice lucrării misionare. Acela e momentul când aşteptarea ta a luat sfârşit. Du-te misionar! Nu mai aştepta! Ţi se potrivesc cuvintele lui Octavian Paler ,, Eu am imaginat gări, peroane şi am trăit aşteptările. Acesta a fost, se pare, destinul meu. Aici l-am văzut limpede, ca pe o tablă de şah. De o parte peronul, de cealaltă parte orizontul. Şi între ele ceasul care mă calcă pe nervi.” S-a terminat. De acum eşti pe peronul care te duce spre destinul tău. De pe acel peron vezi acum bine orizontul şi înţelegi exact ce vrea Christos de la tine.
Până ajungi însă pe acel peron, nu te teme să mai aştepţi câteva zile, chiar dacă lungimea lor nu este măsurabilă în ore şi aşteptarea te calcă pe nervi.
Picuri de rouă 