NU TE TEME… aşteaptă în tăcere ajutorul Domnului!

William Shakespeare spunea : ,, Aşteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inimă”. Câtă dreptate are când priveşti aşteptarea din perspectiva omenească. Nu e deloc uşor şi confortabil să aştepţi trenul care vine de la Iaşi şi merge spre Timişoara, să fii pe peron şi să auzi că are 60 minute întârziere. Te apucă nerăbdarea, neliniştea şi începi să vociferezi. Îţi aduci aminte de toate momentele când trenul pe care-l aşteptai a întârziat. Nu este deloc plăcut să aştepţi nişte rezultate la analizele medicale pe care le-ai făcut. Te gândeşti mereu…oare ce o să-mi descopere aceste analize. Nu este deloc uşor să fii şomer şi să aştepţi în fiecare zi actualizarea listelor cu joburile vacante. Toate aşteptările îţi produc o durere şi o nelinişte sufletească. Profetul Ieremia a fost martorul unei aşteptări pe care poporul Israel o avea, după groaznica pustiire a Ierusalimului şi durerile provocate de pedeapsa adusă de Domnul peste poporul Israel. Ieremia suprinde starea poporului zdrobit de Dumnezeu care aştepta îndurarea lui Dumnezeu. Numai că îndurarea lui Dumnezeu era legată de pocăinţa lor. Iar aşteptarea lor nu era marcată ca timp ci ca atitudine. Trebuiau să aştepte în tăcere ajutorul Domnului.  Privind această imagine se ridică câteva întrebări legitime, la care putem găsi în contextul versetului citat…răspunsuri.

Când trebuie să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului?

Când Dumnezeu a îngăduit să porţi un jug. Ieremia spune că este bine pentru orice om să poarte o povară în tinereţea lui. Şi povara îţi este dată să o porţi pentru formarea ta. Povara  nu este identică pentru toţi oamenii. Ea este specifică…adaptată de Dumnezeu nevoii tale de formare. Poate este o şcoală vocaţională în care un maistru se poartă cu tine cu multă duritate. El face lucrul acesta pentru a topi mândria şi egoismul din tine. Poate este o erupţie de coşuri pe chipul tău de fată, chip la care ţii foarte mult. Dumnezeu îngăduie aceasta ca să înveţi că adevărata frumuseţe vine din lăuntru nu din afară. Poate este o dioptrie puternică pe care Dumnezeu o îngăduie peste ochii tăi, ca să porţi pentru o vreme ochelari şi să înveţi să priveşti lumea prin ochii lui Dumnezeu. Când ai parte de asemenea poveri…nu te teme, aşteaptă în tăcere ajutorul Domnului.

Când Dumnezeu îngăduie să fii călcat în picioare. Te trezeşti deodată că eşti desconsiderat şi călcat în picioare de colegii tăi. Râd de tine că eşti pocăit. Te batjocoresc. Spun despre tine fel şi fel de lucruri. Mi-aduc aminte de cei cinci ani petrecuţi la CFR sub această presiune şi batjocură. Nu mi-a fost deloc uşor. Mă uitam adesea în sus şi întrebam:… de ce Doamne? …până când Doamne? Şi culmea acelui moment a fost în ziua în care am împlit 25 de ani. Şeful m-a pus toată ziua să mut gunoaiele din cele două containere pline în altele goale. A trebuit să învăţ lecţia umilinţei şi să aştept cinci ani izbăvirea. Când ai parte de asemenea jug ori bătaie de joc chiar dacă este greu…aşteaptă în tăcere ajutorul Domnului.

Când Dumnezeu îngăduie să fii nedreptăţit. Poate ţi s-a făcut o nedreptate. Cineva din anturajul tău a lăsat să se înţeleagă că tu eşti vinovat de o situaţie care s-a abătut asupra clasei tale, a companiei unde lucrezi sau a bisericii în care te închini. Eşti izolat , desconsiderat şi nedreptăţit. Ţi se refuză orice explicaţie. Eşti evitat şi considerat vinovat de un lucru pe care nu l-ai făcut tu. Când Dumnezeu îngăduie aşa ceva în viaţa ta, o face pentru ca tu să înveţi ce înseamnă să fii nevinovat şi să plăteşti pentru vina altora. Nu-i un jug uşor…dar e jugul care te ajută să-l înţelegi pe Christos, care a trebuit să plătească pentru păcatele tale chiar dacă El era fără păcat. Când se întâmplă să ai o asemenea experienţă…aşteaptă în tăcere momentul când Dumnezeu îţi va face dreptate.

Ce înseamnă să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului?

Să stai singur sub acel jug. Când Dumnezeu îngăduie o povară în viaţa ta…nu-i trage pe cei din anturajul tău, familia ta, prietenii tăi sub jugul tău. E povara ta…nu ezita s-o duci singur. Asta nu înseamnă să nu împărtăşeşti trăirile tale ci înseamnă să nu-i faci pe cei din jurul tău să se simtă vinovaţi de experinţa ta. Cât timp să stai singur? Nu ştiu să-ţi spun exact. Ce ştiu… este că Dumnezeu este cel care are calendarul prelucrării tale personale după chipul şi asemănarea lui Christos. El ştie cel mai bine cât timp este nvoie pentru formare şi disciplinarea ta.

Să taci. Este cel mai înţelept lucru pe care-l poţi face. Ieremia spune ,,să-ţi umpli gura cu ţărână” într-o asemenea perioadă de aşteptare. Ştii de ce? Ca să nu poţi vorbi. Când porţi o povară, când suferi o nedreptate, când eşti călcat în picioare, firea din tine te îndeamnă să strigi. Atunci acuzi pe toată lumea. Atunci vezi vinovaţii închipuiţi de tine. Atunci vorbeşte din prisosul inimii… limba ta. De aceea este indicat în vremea când aştepţi în tăcere ajutorul Domnului…să taci. Nu vorbi cu nimeni. Vorbeşte doar cu Domnul. Nu spune vorbe care s-ar putea să le regreţi. Taci şi nădăjduieşte că vine ziua când aşteptarea va lua sfârşit.

Să nu reacţionezi. Când porţi o povară, când eşti nedreptăţit sau călcat în picioare de oameni, tendinţa naturală este să ripostezi. Ieremia sugerează un alt mod de abordare…lasă-te lovit şi ocărât în continuare. Şi vorbele lui sunt întărite de Christos, care ne învaţă nu să reacţionăm atunci când ni se face o nedreptate ci să întoarcem şi celălalt obraz. Nu câştigi nimic şi nu înveţi nimic din acea experinţă dacă reacţionezi. Stai cuminte în banca ta, lasă-i pe toţi cei care Domnul le îngăduie să te lovească…să-şi facă treaba. Nu încerca să-i opreşti tu. Tratează-i cu dragoste. Nu uita dragostea frânge ura. Aşteaptă în tăcere ajutorul Domnului…binecuvântând şi nu blestemând.

Ce face Dumnezeu în timp ce tu aştepţi în tăcere ajutorul Lui?

Se uită la tine. Te priveşte şi analizează modul în care te porţi în situaţia prin care treci. Se uită să vadă dacă ai învăţat lecţia predată. Se uită cât de mult te-a format în asemnănarea lui Christos acea povară. Te studiază atent.

Nu te părăseşte. E lângă tine. E în povara ta. E acolo în nedreptatea ce ţi s-a făcut. Nu îngăduie presiune mai mare decât poţi tu purta. Când nu mai poţi… te ridică. Când nu mai suporţi… te încurajează. Când eşti pe punctul să-ţi pierzi nădejdea…te umple de credinţă.

Intervine la momentul potrivit. Ştie când să spună stop poverii, batjocurii sau nedreptăţii ce ţi se face. Are calendarul exact al intervenţiei. Şi atunci când intervine El, dispare jugul, bătaia de joc sau nedreptatea ce ţi s-a făcut. Şi deodată vezi lumina de la capătul tunelului!

Ca să experimentezi bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu în povara pe care o porţi… trebuie să aştepţi! Alexandre Dumas spune :        ,, Aşteptare, aşteptare! Toată înţelepciunea omenească e cuprinsă în acest singur cuvânt. Cel mai mare, cel mai puternic şi cel mai iscusit e cel care ştie să aştepte! “

Nu te teme…aşteaptă în tăcere ajutorul Domnului, care vine la momentul hotărât de El.