NU TE TEME… să te căsătoreşti cu una din poporul Domnului!

NTT04.15

Una din frământările părinţilor vizavi de copii, este căsătoria. Unii taţi sunt preocupaţi cu cine să-şi mărite fiica. Unele mame sunt de-a dreptul speriate când feciorii lor le prezintă pe viitoarea potenţială noră. Aşa sunt părinţii, preocupaţi de viitorul copiilor lor. Nici Avraam nu a scăpat de această preocupare. Înaintat în vârstă, cu un copil născut la bătrâneţe, Avraam a dorit să se asigure că fiul său Isaac, se va căsători. Dar nu cu una dintre fetele cananite ci cu una din poporul său. Ca să se asigure că acest lucru se va întâmpla şi-a chemat robul cel mai cu experienţă şi i-a dat indicaţii clare, cu privire la aparteneţa viitoarei neveste a lui Isaac la neamul lui şi la alte câte detalii interesante. Robul a făcut întocmai cum i-a cerut Avraam, s-a dus în casa tatălui său şi acolo a găsit-o pe Rebeca. După ce a istorisit toată povestea cu Avraam şi Isaac, a întrebat-o pe Rebeca dacă vrea să se căsătorească cu fiul stăpânului său. Aceasta fără nici o ezitare a răspuns da şi a acceptat să-l urmeze în ţara unde locuia acum Isaac. Isaac ar fi putut comenta. Ar fi putut spune…eu mă însor nu tata ! Ba chiar ar fi putut spune : de ce să-mi iau o nevastă aşa de departe când sunt atâtea cananite frumoase şi focoase foc prin Canaan. Isaac însă o ia pe Rebeca de nevastă şi o iubeşte mult.

Cred că un asemenea mod de alegere a nevestei astăzi… ar stârni rumori. Probabil că un băiat care ar avea parte de un asemena mod de alegere a nevestei ar spune: nici vorbă. Eu îmi aleg soţia care-mi place mie şi de unde îmi place mie. Şi este de înţeles un asemenea mod de a gândi, în contextul societăţii în care trăim. Altele erau datele şi contextul cultural în vremea lui Avraam şi altele sunt astăzi, la câteva mii de ani distanţă. Ca să nu mai vorbim de diferenţele actuale privind căsătoria , în diferite culturi şi popoare.  Pe de altă parte, s-ar putea să existe şi astăzi băieţi care să-şi lase părinţii lă le aleagă soţia. Indiferent de metoda prin care cineva îşi alege soţia, sunt câteva lucruri extrem de importante, învăţate din căsătoria lui Isaac şi aplicabile şi astăzi.

Care este condiţia esenţială pe care trebuie s-o îndeplinească viitoarea soţie ?

Să fie din poporul Domnului. Vrem sau nu vrem să acceptăm, acesta este un principiu pe care îl găsim nu numai în învăţătura dată de Avraam robului Său dar şi în învăţătura nou-testamentală. Nu întâmplător i-a spus Avraam să-i ia nevastă din neamul lui. Istoria poporului Israel ne-a demonstrat pe parcursul ei că orice «  combinare »  cu femeile străine de popor, a dus la idolatrie şi a creat în timp probleme serioase. De aceea orice băiat cu frică de Dumnezeu, când vrea să se căsătorească, nu trebuie să se teamă să ia una din poporul Domnului. Este cel mai potrivit « jug » pentru viaţa sa. Istoria multora care n-au ascultat « să nu se înjuge la un jug nepotrivit » …vorbeşte despre tragedii. De ce din poporul Domnului ? Pentru că are aceleaşi valori fundamentale cu privire la viaţă, valori izvorâte din învăţătura şi practica Scripturii. Pentru că ştie ce înseamnă frica de Domnul. Pentru că îl iubeşte pe Domnul. Pentru că Isus Christos este temelia comună a vieţii lor. Cele care nu sunt din poporul Domnului au alte principii după care îşi ordonează viaţa. Unele dintre ele… în opoziţie totală cu Cuvântul Domnului. Nu de puţine ori, băieţii ce şi-au luat fete din afara poporului Domnului au ajuns să regrete amar momentul acelei decizii.

Care sunt calităţile de dorit să le aibă orice fată din poporul Domnului ?

Dacă ne uităm la Rebeca, aleasa lui Isaac, identificăm câteva calităţi, pe care orice bărbat ar trebui să le urmărească la viitoarea lui soţie.

Să fie o femeie frumoasă. Despre Rebeca ni se spune că a fost o femeie frumoasă. O frumuseţe fizică dar şi una sufletească. Avea nu numai o frumuseţe în chip ci şi o frumuseţe interioară a inimii. A trăit în curăţie, neavând nici un fel de « relaţie » cu alţi bărbaţi. Frumuseţea nu este dată numai de oglindă ci şi de comportament şi puritate morală.

Să fie o femeie harnică. Rebeca s-a preocupat să stâmpere setea robului lui Avraam dar şi a cămilelor cu care acesta a venit. O femeie care vede nevoia existentă şi pune mâna s-o împlinească. O femeie care nu se uită la unghii şi ojă, ci se uită la cum poate împlini nevoia cuiva . O femeie muncitoare şi slujitoare. O femeie pentru care nu contează efortul depus ci împlinirea celuilalt.

O femeie generoasă. Rebeca l-a servit pe robul lui Avraam din  vadra ei de apă. După ce s-a ostenit s-o scoată, a şi dat-o. O femeie care face parte din ce este al ei celor din jurul ei. O femeie pentru care nu există cuvântul « egoism ». O femeie care nu este preocupată să contabileze efortul depus ca o pierdere ci ca împlinirea unei nevoi. O femeie pentru care generozitatea este satisfacţie.

O femeie ospitalieră. Rebeca, după ce se ocupă să stâmpere setea robului lui Avraam şi a cămilelor lui, răspunde pozitiv solicitării acestuia de a rămâne acolo peste noapte. Rebeca demonstrează că este primitoare de oaspeţi. Fără să se consulte cu tatăl său, ea îi spune robulu  lui Avraam că nu este nici o problemă să înnopteze la ei, că există destulă mâncare şi pentru cămilele lui. O femeie care îşi deschide larg casa. O femeie care nu cunoaşte termenul « zgârcenie ».

O femeie modestă. Când s-a apropiat de Isaac şi a aflat că este el, imediat şi-a luat marama şi s-a acoperit. Acoperirea cu maramă era un act de modestie. Arăta preţuirea pe care o arată unui bărbat şi faptul că-şi înţelege statutul de femeie. O femeie modestă ştie cum să se îmbrace ca să nu izbească privirea. O femie modestă este smerită şi nu caută să atragă privirile asupra ei.

O femeie hotărâtă. Când părinţii au chemat-o şi au întrebat-o dacă vrea să meargă cu robul lui Avraam ca să fie soţia lui Isaac, răspunsul ei a fost imediat: da. O femeie capabilă să ia decizii şi să şi le respecte. O femeie care  ştie ce vrea şi acţionează în consecinţă.

O femeie care şi-a înţeles statutul rânduit de Dumnezeu. Ea nu a cerut ca robul său să-l aducă pe Isaac în ţara ei. Ea a acceptat să meargă să-şi urmeze soţul. Pentru ea, a fost clară chemarea de a merge acolo unde este soţul ei. O femeie pentru care « dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău » nu erau negociabile ci aplicabile. O femeie care a înţeles şi a respectat rânduiala statornicită de Dumnezeu cu privire la supunerea soţiei. O femeie care nu comentează ci se supune din dragoste pentru iubitul ei.

Nu te teme să iei de nevastă o asemena femeie din poporul Domnului !                               

Reclame