NU TE TEME… când vine Isus în cetatea ta!

NTT04.24

Cu câteva zile  înainte de a ajunge pe crucea din Golgota, Isus Christos a venit în Iersualim. A fost o intrare triumfală. Un eveniment total diferit de ceea ce urma să se întâmple în următoarele zile.

Ce se întâmplă când vine Isus în cetatea Ierusalimului?

Toată cetatea se pune în mişcare. Atunci când vine Isus, întreaga cetate se pune în mişcare. E mare agitaţie. Cei care “organizează” vizita lui Isus, pun în mişcare întreaga cetate. Se face publicitate. Oamnii află că vine o persoană importantă…Învăţătorul.

O întrebare este pe buzele tuturor: Cine este Acesta? Când se aude că vine Isus, întrebarea pe buzele multora este aceasta…cine este cel care vine? De ce vine? De ce este o persoană importantă? Ce-l face atât de important? Curiozitatea este mare. Oamnii îşi dau cu părerea. Răspunsurile sunt diferite. Întrebarea însă rămâne. Oamenii nu ştiu cu adevărat cine este Isus.

Oamenii se raportează la el în mod diferit. Unii sunt pro Isus. Alţii sunt contra Isus. O a treia opinie este a celor care sunt doar nişte simpli spectatori. Nu sunt nici pro Isus nici contra Isus. Se raliază în funcţie de situaţie celor două opinii şi poziţii faţă de Isus. Unii merg înaintea Lui, aşternându-şi hainele lor şi flori, ca semn de bun venit. Alţii merg în urma lui cântând şi lăudându-I Numele. Unii îi ies în întâmpinare şi din curiozitate stau pe marginea drumului…doar să-l privească. Fariseii se sperie, pentru că Isus le dă peste cap religia lor. Preoţii se înfurie şi se gândesc cum să scape de El…pentru că le încurcă socotelile.

Ce face Isus când vine într-o cetate?

Se duce la Templu. Isus se  duce în Casa Domnului. Este locul unde se simte în largul Lui. Este locul de închinare, de părtăşie cu Tatăl. Este locul destinat jertfei. Este locul unde se vorbeşte Cuvântul Domnului. Este locul care lui Isus îi este familiar. Este locul în care este obişnuit să vorbească cuvintele Tatălui, locul unde Voia Tatălui trebuie să primeze. Şi astăzi Isus… când vine într-o cetate, vine în Casa Domnului, în bisericile noastre. Vine de fiecare dată când suntem adunaţi în Casa Lui. Este locul unde El vine să se întâlnească cu cei ce alcătuiesc Biserica Lui şi care se adună într-o casă de rugăciune. Dar oare ce face Isus când vine în Casa Lui?

Face ordine în Templu. Odată ajuns în Casa Domnului, Isus este preocupat de ceea ce găseşte acolo. O Casă a Domnului în care se făcea comeţ. O Casă a Domnului privatizată. O Casă a Domnului în care cei care o administrau aveau propriile lor interese. Erau preocupaţi să-şi pună în valoare ideile lor novatoare şi uite aşa au făcut o mică “fermă” de miei vrednici de jertfit şi o “casă de schimb valutar” cu monedă proprie. Şi când vine Isus în Templu şi vede ce a ajuns acesta, are o singură expresie pe buze: aţi făcut din Casa Mea o peşteră de tâlhari. E momentul când Isus face ordine, momentul când ia biciul şi-i scoate afară pe toţi ceia care au transformat Casa Domnului dintr-o casă de rugăciune într-o peşteră de tâlhari. Isus vine şi astăzi în Casa Lui şi uneroi găseşte aceiaş situaţie ca şi cea din Templul de la Ierusalim. Biserici preocupate doar de programele şi imaginea lor. Biserici preocupate doar de afacerile lor. Biserici transformate în corporaţii, în care o mână de oameni mânaţi de interese doar de ei ştiute…manipulează şi gestionează lucrurile după bunul plac. Biserici în care ipocrizia a luat locul închinării. Biserici devenite doar nişte producătoare şi consumatoare de programe, în care rugăciunea este o cenuşăreasă bâlbăită ascunsă undeva printre întâlnirile lor periodice. Nu te teme când vine Isus şi găseşte starea asta într-o casă de rugăciune.Face El ordine. Când? Asta e problema Lui. Graficul “ curăţeniei” îl stabileşte El şi nu comitetul bisericii.

Restaurează rolul Templului. După ce face ordine în Templu, după ce alungă şi scoate afară tot ce întinează casa Lui, Isus o restaurează . Numai Isus poate face o asemenea curăţenie. Numai Isus poate reda Casei Lui rolul pe care-l are. Preoţii şi slujbaşii de la Templu n-ar fi putut face asta, pentru că erau toţi implicaţi în vreun fel în pervertirea Casei Domnului. Când Isus vine într-o biserică locală şi face ordine, El ştie cum s-o facă. Şi după ce face ordine, Isus e singurul care poate restaura acea “ Casă de rugăciune”. Şi când face El restaurarea…nu are nevoie nici de pastori, nici de diaconi, nici de membrii comitetului şi nici de liderii de grup mic. El are felul Lui de-a produce restaurarea Casei de rugăciune, după o curăţenie totală. Nu te teme când face Isus curăţenie în Casa de rugăciune în care te închini tu. El are şi puterea să restaureze acea Casă de rugăciune. El poate schimba oameni şi pastori şi comitete. El este Capul Bisericii şi face ce vrea în Casa Lui.

Vindecă orbii şi şchiopii. Când a ajuns în Templu, Isus s-a preocupat de vindecarea celor bolnavi. Le-a vindecat trupul şi sufletul. Oamenii cu probleme au fost întotdeauna obiectivul lui Isus. În Casa Domnului este locul cel mai potrivit în care El se atinge de oamenii cu probleme de sănătate trupească şi sufletească. Casa Domnului este locul unde oamenii vin să capete vindecare. Şi astăzi cei care vin în casa Domnului au nevoie să fie vindecaţi în primul rând de cea mai gravă problemă a lor: păcatul. Casa Domnului este “un spital” unde oamenii vin să fie vindecaţi. Isus face această lucrare şi astăzi. O face însă numai după ce scoate afară tot ce nu-L onorează pe El în Casa Lui. Nu te teme să vii cu problema ta la casa Domnului… Isus este gata să-ţi ofere vindecare!

Apreciază închinarea adevărată. Copiii care erau în Templu strigau şi cântau “ Osana”. Preoţii erau oarecum dernajaţi de ceea ce strigau copiii. Probabil erau deranjaţi de cântările copiilor, care poate erau un pic simpliste, fără o orchestră care să-i susţină. Probabil preoţii se gândeau… ce o să creadă Isus când aude nişte copii care mai mult strigă decât cântă? Isus însă apreciază mult modul lor sincer de închinare. Isus punctează importanţa laudei adusă Domnului dintr-o inimă sinceră, într-un mod simplu dar plin de profunzime. Când vine Isus în bisericile noastre astăzi, sunt convins că apreciază mult închianrea sinceră şi simplă a copiilor, tinerilor, fraţilor şi surorilor. Nu un cor, cu o orchestră şi nu un band fac ca închinarea să fie bine primită de Isus. Inchinarea are de-a face cu starea inimii închinătorilor. Isus apreciază închinarea ce vine dintr-o inimă curată şi sinceră. Când închinarea este în felul acesta, pentru El chiar nu contează dacă instrumentul tău este perfect acordat. Nu te teme să te închini Domnului aşa cum au făcut-o copiii în Templul din Ierusalim, în sinceritate şi simplitate. Domnul apreciază modul acesta de închinare.

Nu te teme când Isus vizitează cetatea în care locuieşti şi biserica în care te închini. El vine să facă ordine. El vine să redea bisericii rolul ei. El vine să schimbe vieţi. El vine să se bucure de acea închinare sinceră, simplă şi din toată inima!

Reclame

NU TE TEME… când Dumnezeu îţi dă mai mulţi copii!

NTT04.23

Iacov a venit singur la Laban şi după douăzeci de ani a plecat cu doisprezece copii. Când l-a văzut Esau, probabil uimit de numărul mare a întrebat …cine sunt aceştia? Casa mea, nevestele, ţiitoarele şi copiii mei. Şi despre Iov ni se spune că a avut şapte feciori şi trei fete. Când stai de vorbă azi cu oamenii şi îi întrebi câţi copii ai dori să ai, vei primi răspunsuri diferite. Unii vor spune…mi-e de-ajuns unul că şi aşa este greu să-i creşti. Alţii spun…vreau doi băieţi sau două fete. Unii spun…mi-aş dori un băiat şi o fată. Sunt însă şi unii care spun…câţi ne-a da Domnul. Şi unora Domnul le dă…cinci, şapte, zece, doisprezece…! Nu te teme când Dumnezeu îţi dă mai mulţi copii.

Ce sunt copiii?

Copiii sunt o minune pe care Dumnezeu o face în fiecare familie. Conceperea unui copil este o minune pe care nu o putem înţelege cu mintea noastră. Cele nouă luni în pântecele mamei sunt o minune, pe care Dumnezeu o face cu fiecare copil ce se naşte. Acolo, Dumnezeu îi ţese chipul într-un mod miraculos şi tainic. Dumnezeu prin creaţie a stabilit mecanismul acestei minuni. Când un copil se naşte într-o familie, printre primele afirmaţii pe care cei din familie le fac despre el este…,, e o minune de copil”. Chipul fiecărui copil este o minune a Creatorului. Nu te teme când Dumnezeu îţi dă copii, oricât de mulţi sunt ei, sunt o minune pe care Dumnezeu o face în casa ta.

Copiii sunt o binecuvântare de la Dumnezeu. Când Dumnezeu îţi dă un copil, în fapt îţi dă o binecuvântare. Binecuvântarea este de fapt o înzestrare de care Dumnezeu îţi face parte. Când îţi dă un copil te înzestrează cu ceva deosebit. Când îţi dă zece copii revasă potop de belşug peste tine. Fiecare copil este o revărsare de har divin peste ca ta. Nu te teme când Dumnezeu îţi dă mai mulţi copii, în fapt îţi înmulţeşte binecuvântările.

Copiii sut un dar de la Domnul. Darurile sunt lucruri pe care le primeşti de la cineva. Ele îţi sunt date ca urmare a faptului că-ţi doreşti lucrul acela. Alteori darurile sunt date cu ocazia unui eveniment. Copiii sunt şi ei un dar pe care Dumnezeu îl face unor familii. Printre altele, Dumnnezeu face acest dar familiei ca să-i perpetueze sămânţa. Copiii sunt cei care duc identitatea unei familii mai departe. Nu de puţine ori auzi vorbe de felul: ce bine seamănă cu tatăl său. Sau alteori auzi vorbe de felul… ce mâncare gustoasă a făcut fata asta, la fel ca mama sa şi bunica sa. Dumnezeu oferă în dar familiilor copii şi pentru ca aceştia să aibă un rol însemant în lucrarea lui Dumnezeu. Aduceţi-vă aminte spre exemplu de Solomon, copilul pe care Dumnezeu i l-a dăruit lui David. Nu te teme când Dumnezeu îţi face ca dar un copil. Priveşte-l ca fiind cel care va duce mai departe identitatea familiei tale şi mai mult decât atât, uită-te la el ca la un pion important al Împărăţiei lui Dumnezeu.

Copiii sunt un răspuns la rugăciune. Rahela şi-a dorit copii şi  a strigat către Domnul. Într-un final Dumnezeu i-a dat în dar pe Iosif şi mai apoi pe Beniamin. Ana la fel ca Rahela era stearpă şi a strigat către Domnul. Domnul i l-a dat în dar pe Samuel, pe care l-a închinat Domnului. Mai apoi i-a dat şi alţi copii. Sunt multe alte exemple de femei care au strigat către Domnul, care au petrecut ore şi ani în rugăciune cerând  un copil şi Dumnezeu a ascultat. Nu te teme când nu ai copii. Continuă să strigi către Domnul. Într-o zi, El va asculta în vreun fel rugăciunea ta. Dacă nu-ţi va da un copil din sămânţa ta, poate îţi va da un copil înfiat. Dumnezeu ia aminte la rugăciunea ta. Continuă să aduci cauza aceasta înaintea Lui.

Copiii sunt o răsplată de la Domnul. Sunt familii care-l onorează pe Dumnezeu cu viaţa, trăirea şi lucrarea lor. Nu au copii multă vreme. Dar vine o zi, când Dumnezeu răsplăteşte fidelitatea şi credincioşia acelei familii. Ana după ce l-a primit pe Samuel, l-a dăruit Domnului. Dumnezeu a luat aminte la atitudinea ei şi a răsplătit-o cu încă trei copii. Iov, după ce şi-a pierdut cei zece copii, în ciuda suferinţei prin care a trecut l-a onorat pe Dumnezeu. Şi Dumnezeu l-a răsplătit cu alţi copii. Nu te teme atunci când nu ai copii din diferite motive. Continuă să-l slujeşti pe Domnul, continuă să faci lucrarea Lui şi la vremea potrivită de El s-ar putea să te răsplătească cu ceea ce-ţi doreşti mult: un copil.

Copiii sunt un motiv de bucurie şi veselie. Când o mamă aduce pe lume un copil, lacrimile pe care le varsă atunci când îl vede, nu mai au legătură cu durerile naşterii ci cu bucuria vederii acelui chip minunat. Mi-aduc aminte câtă bucurie au adus de fiecare dată în casa noastră naşterea fetelor noastre. Dintr-o dată casa este plină de veselie. Copiii se joacă. Copiii cântă. Copiii produc veselie în casă. Bucuria şi veselia pe care ţi-o produc copiii întrece cu mult suferinţa şi greutăţile creşterii lor. Când vii obosit de la serciciu şi vezi zâmbetul şi privirea copiilor tăi,  dintr-o dată toate poverile cad şi te umpli pentru o vreme de bucurie şi veselie. Nu te teme când Dumnezeu  îţi dă mai mulţi copii. Fiecare copil e un motiv de bucuie şi veselie în casa ta. Cu cât mai mulţi copii… cu atât mai multe bucurii.

Copiii sunt o moştenire de la Domnul. Copiii sunt o avere de care Dumnezeu îţi face parte. Sunt cel mai valoros patrimoniu pe care Dumnezeu ţi-l încredinţează pentru o vreme în administrare. Moştenirea este ceva ce duci cu tine. Copiii sunt cei care duc mai departe idealurile familiei tale. Sunt cei prin care se transmite peste generaţii valorile cultivate în ei. Când ai o moştenire de bucuri de ea. O moştenire pusă în valoare aduce satifacţii deosebite. Copiii pe care Dumnezeu ţi-i dă, sunt un potenţial focar de satisfacţie pentru viaţa ta. Ce trebuie însă să ştii este faptul că o moştenire aduce roade dacă ştii s-o adminstrezi înţelept. Pune în inima copiilor tăi Cuvântul Domnului, în orice vreme şi când vor creşte mari… acesta le va schimba viaţa. Nu te teme când Dumnezeu îţi face parte de mulţi copii. Mulţi copii înseamnă o moştenire mare.

Psalmistul spune că omul care are casa plină de copii este un om fericit şi împlinit. Nu te teme când Dumnezeu îţi umple casa de copii. Bucură-te de harul de fi părinte. Fii un bun administrator al casei tale. Dincolo de prieteni, de fraţi şi surori, ceea ce rămâne şi are stabilitate… este familia ta, copiii tăi, nepoţii  şi strănepoţii tăi. Umpleţi tolba de ei!

NU TE TEME… să petreci o noapte cu Domnul!

NTT04.22

Iacov era într-un moment tensionat din viaţa lui. Se apropia de tărâmul natal, împreună cu familia pe care şi-a întemeiat-o la Laban. Apropierea de casă îi aducea fiori reci pe şira spinării. De ce ? Pentru că urma să-l întâlnească pe fratele său, pe Esau, pe care l-a păcălit de vreo două ori. Ştia că se apropie un moment delicat…momentul scadenţei. Într-un asemena context, într-o noapte, în timp ce ceilaţi din familie dormeau, Iacov a rămas singur. A fost noapea pe care Iacov nu o va uita niciodată. A fost noaptea care a petrecut-o doar el şi Domnul. A fost o luptă pe care a purtat-o în noaptea aceea cu Domnul. A fost noaptea pe care Iacov n-a vrut s-o piardă. O noapte care i-a schimbat definitv destinul. I-a spus Domnului când acesta a vrut să plece, după ce i-a aplicat o lovitură la încheietura coapsei, că nu-L va lăsa să plece până nu-l va binecuvânta. Ăsta da tupeu. Să te lupţi cu Dumnezeu, să te schilodească şi tu să continui să-L provoci. Numai că încăpăţânarea lui Iacov în acea «  luptă cu Domnul »  a dat roade. Domnul l-a binecuvântat, schimbându-i numele din Iacov în Israel … « cel ce se luptă cu Dumnezeu ». Când Iacov şi-a dat seama că a stat faţă în faţă cu Dumnezeu şi a scăpat cu viaţă, a pus numele locului aceluia  Peniel « Faţa lui Dumnezeu  ». După o noapte petrecută cu Dumnezeu, Iacov n-a mai fost acelaşi!

Şi tu poţi să petreci o noapte cu Domnul. Să stai de vorbă cu El. Să te lupţi cu El în rugăciune. Să-l provoci pe Domnul. Te asigur că după o asemenea noapte, vei fi un alt om.

Ce poţi face într-o noapte petrecută cu Domnul ?

Laudă-L pe El ! Pavel şi Sila erau în temniţă. Pe la miezul nopţii ce credeţi că făceau ei ? Îl lăudau pe Dumnezeu. Şi nu erau într-o stare prea plăcută. Aveau picioarele în butuci. Erau după o bătaie cruntă cu nuiele. Îmi imaginez că pielea lor era numai firicele de sânge. În ciuda contextului total neprielnic, Pavel şi Sila aveau o întâlnire cu Dumnezeu. Şi nu una în care să strige…Doamne scapă-ne ! Nu, ci una în care ei cântau şi-l onorau pe Dumnezeu că le-a făcut parte de un asemenea moment. La fel era şi autorul Psalmului 119, când la un moment dat a petrecut o noapte cu Domnul, în care doar a lăudat Nemele Lui, pentru faptul că judecăţile lui sunt drepte. Pavel, Sila, Psalmistul au petrecut o noapte cu Domnul…onorându-L ! Rezultatul ? Dumnezeu a adus un cutremur pentru Pavel şi Sila în temniţă şi eliberarea miraculoasă. Nu te teme, atunci când eşti într-o asemena situaţie, să petreci o noapte de rugăciune şi stare de vorbă cu Domnul. Nu te teme să-i aduci laudă şi adorare, pentru faptul că ţi-a făcut harul să suferi pentru El. Nu te teme să-i aduci laudă… pentru modul în care El te va izbăvi din acea situaţie.

Mărturiseşte-ţi starea ! Samuel a petrecut o noapte cu Domnul. N-a avut o stare a inimii deloc liniştită. Nu era bucuros ci… trist şi mâhnit.  Era apăsat în sufletul lui. Îşi reproşa faptul că l-a uns pe Saul împărat. A stat o noapte întreagă să-şi plângă păcatul făcut. S-a lamentat înaintea Domnului. S-a pocăit de ceea ce a făcut. Era consştient că acea decizie n-a fost cea mai fericită. Nu avea linişte şi nici pace. Poate ai şi tu lucruri pe care ţi le reproşezi. Poate ai păcate care te apasă şi nu poţi dormi de ele. Nu te teme să petreci o noapte cu Domnul. Spune-i lui ce te apasă. Mărturiseşte-i Lui păcatul şi neputinţa ta. Nu te teme să-i spui cât de penibil te simţi. Nu te teme să-i spui că nu poţi scăpa de acea probleme. Stati noaptea întreagă şi spune-i lui povara ta. Dar după ce i-ai spus-o, pocăieşte-te, schimbă-ţi atitudinea şi lasă-L pe El să dea soluţii !

Mulţumeşte-i Lui pentru călăuzire! Domnul Isus şi-a ales mulţi ucenici în timpul lucrării lui. La un moment dat erau vreo şaptezeci de ucenici care şedeau la picioarele lui şi învăţau. Isus trebuia să aleagă dintre toţi doar doisprezece ucenici, pe care să-i trimită cu Evanghelia şi care să devină apostoli. Sunt convins că pentru El era destul de clar cine sunt cei aleşi. Cu toate acestea a petrecut o noapte în rugăciune. A stat de vorbă cu Tatăl. Nu ni se spune că i-ar fi cerut ceva. Eu cred că a fost o discuţie între Tată şi Fiu, în care Domnul a mulţumit pentru călăuzirea ce i-o va da în alegerea celor doisprezece. După aceea noapte, a doua zi, Isus i-a ales pe cei doisprezece apostoli. Şi tu ai multe alegeri de făcut în viaţă. Sigur te confrunţi cu ele şi uneori te gândeşti care e cea mai bună soluţie. Nu te teme să petreci o noapte cu Domnul. Nu te duce să-i ceri nimic. Mulţumeşte-i pentru călăuzirea ce ţi-o va da în clipa când vei face alegerea. Mulţumeşte-i pentru soţul sau soţia ce ţi-o va da. Mulţumeşte-i pentru slujba ce ţi-o va da. Stai de vorbă cu El şi mulţumeşte-i anticipat pentru călăuzirea din alegerile ce urmează să le faci.

Mijoceşte pentru vrăjmaşii tăi. David era hăituit de vrăjmaşii săi. Saul a fost cel mai de vază vrăjmaş a lui David. David a suferit enorm de pe urma vrăjmaşilor săi. A petrecut şi el o noapte cu Domnul. A fost o noapte de oftat şi plâns în rugăciune. O noapte în care a gemut de durere… ca să-l audă Domnul. Era preocupat ca Dumnezeu să-l scape de toţi cei ce se luptă împotriva lui. Îşi dorea eliberare. Îşi dorea linişte. Îşi dorea pace. Dorea ca să-i vadă pe vrăjmaşii lui puşi la punct. Toată noaptea a plâns şi a gemut în rugăciune mijlocind pentru vrăjmaşii lui. Nu te teme să plângi şi să gemi de durere înaintea Domnului. Nu te teme să petreci o asemenea noapte cu Domnul. Spune-i lui toată durerea. Spune-i Lui ce te apasă. Mijloceşte pentru cei care te urăsc. Mijloceşte pentru cei din familia ta care-ţi « portă sâmbetele ». Mijloceşte pentru cei din biserica ta care te duşmănesc şi se poartă cu tine ca şi cum n-ai fi din familia Domnului.

Cere-i să te ajute să faci voia Lui. Domnul Isus era la câteva ore înainte de Calvar şi cruce. S-a dus în grădina Geţimani şi a petrecut o noapte în rugăciune. Doar El şi Tatăl. Acolo în Gheţimani a căzut cu faţa la pământ şi cuprins de durere şi spaimă, a cerut Tatălui dacă este posibil să înlăture « paharul acesta » de la El. Era îngrozit de ceea ce urma să se întâmple. Cu toate că a cerut Tatălui să-l scape de acel moment, l-a implorat pe Dumnnezeu să se facă Voia Lui. Nu ştiu ce te îngrozeşte pe tine. Nu ştiu povara pe care o duci. Nu ştiu de ce anume îţi este frică. Indiferent care e problema, nu te teme să te duci cu ea înaintea Domnului. Cere-i izbândă. Dacă este o boală …cere-i vindecare. Dacă este un impas…cere-i soluţii. Nu uita însă după ce i-ai cerut, să menţionezi că accepţi lucrul care El consideră că este mai bun pentru tine în acel moment. Nu te teme să-l laşi pe Domnul să decidă ce-i mai bine să se întâmple. Cere-i să te ajute să faci Voia Lui şi să te conformezi Voii Lui.

Nu te teme să petreci o noapte de veghe şi rugăciune cu Domnul ! Vei ieşi din acea noapte binecuvântat de El !

 

NU TE TEME…să fugi când ţi-e frică că-ţi pierzi familia!

NTT04.21

Iacov a fugit din casa părintească de frica fratelui său Esau. A ajuns tocmai la unchiul Laban, unde preocuparea lui a fost să asculte de mama şi de tata şi să-şi ia nevastă pe una din neamul său. Laban avea două fete: Lea şi Rahela. Lea avea o problemă cu ochii, un handicap. Rahela era cea mică dar frumoasă foc. Normal că lui Iacov a început să-i placă micuţa. Când Laban l-a întrebat pe Iacov ce simbrie îşi doreşte pentru slujire, acesta n-a stat pe gânduri şi i-a spus că va sluji pentru Rahela. I-a slujit şapte ani pentru ea. La finalul acelei perioade, când i-a cerut lui Iacov să i-o dea de nevastă, acesta l-a păcălit şi-a dat-o pe Lea. Era obiceiul locului ca fata mai mare să se mărite prima. Iacov s-a învoit să slujească alţi şapte ani pentru Rahela. Şi Laban i-a dat-o de nevastă la sfârşitul celor şapte ani . Apoi Dumnezeu a binecuvântat casa lui Iacov cu copii. Mai întâi de la Lea patru băieţi, apoi de la roabele celor două alţi patru băieţi, apoi doi băieţi şi o fată de la Lea şi într-un final Rahela l-a născut pe Iosif. A fost momentul în care Iacov s-a dus la Laban şi i-a spus să-l lase să plece acum în ţara lui. Laban însă l-a momit pe Iacov să mai stea. Şi au mai trecut vreo şase ani, timp în care Dumnezeu a binecuvîntat pe Iacov cu multe bogăţii. Iacov a ajuns dintr-o dată într-o poziţie de invidiat pentru Laban şi fii lui. Mai mult, fii lui Laban erau mânioşi că Iacov a luat toată averea tatălui lor Laban. Starea aceasta s-a transmis şi la Laban. Iacov a sesizat o răcire a relaţie cu Laban şi fii lui. Şi-a dat seama că încep problemele pentru el şi familia lui.

Iacov şi-a chemat soţiile să stea de vorbă cu ele, undeva pe câmp. Le-a împărtăşit starea de fapt şi temerile lui. Le-a povestit cum a fost tratat în cei douăzeci de ani, cum a fost înşelat de vreo zece ori. Apoi le-a spus despre provocarea  pe care Dumnezeu i-a făcut-o de a se întoarce în ţara lui de naştere. Lea şi Rahela au fost de acord cu Iacov. Iacov şi-a luat soţiile şi copii şi a fugit cu tot ce avea. A trecut Eufratul şi s-a îndreptat spre muntele Galaad. Laban a aflat că Iacov şi-a luat familia şi tot ce avea şi a fugit. Atunnci a decis să plece în urmărirea lui Iacov. Cu siguranţă că gândul lui era să-şi aducă înapoi fetele şi probabil şi nepoţii. Numai că Laban a fost înştiinţat de Dumnezeu să nu aibă un comportament agresiv faţă de Iacov. L-a ajuns din urmă şi l-a întrebat de ce a plecat pe ascuns. Iacov a spus-o deschis că i-a fost teamă… că îl va deposeda de familie. Prin discursul său, Iacov i-a arătat lui Laban cât de importantă era familia pentru el, soţiile şi copiii. A fost momentul în care Iacov a dat cărţile pe faţă şi i-a amintit lui Laban credincioşia cu care l-a slujit douăzeci de ani şi modul îndoielnic cu care a fost tratat de acesta. Iacov a fugit de frică că-şi pierde familia şi bine a făcut că a fugit. Laban a trebuit să se obişnuiască cu ceea ce Iacov a făcut şi să-i respecte acestuia, în final, decizia. Mai mult, cei doi au făcut un legământ cu acea ocazie: să nu se uite unul pe altul. Laban şi-a sărutat fiicele şi nepoţii şi s-a întors acasă iar Iacov şi-a continuat fuga spre noua destinaţie…ţinuturile natale.

Am cunoscut în tinereţea mea un cuplu. El a venit la Oradea dintr-un alt oraş. S-a căsătorit şi a rămas aici. Au început să-şi pună bazele unei familii. Lucrurile au mers bine între ei. La un moment dat, se pare că una din colegele soţiei s-a îndrăgostit de el. I-a făcut avansuri. Avansurile au ajuns la flirt şi apoi la trăiri păcătoase. Lucrurile au degenerat. Au aflat unii prieteni. Tensiunea era mare. Pe deasupra lucrarea Domnului avea de suferit din cauza aventurii lui. S-a aflat şi în unele cercuri din biserică despre aventurile lui. Riscul de-aşi pierde familia era enorm. Dumnezeu a folosit atunci pe cineva care să-i spună bărbatului acesta: fugi din Oradea. Într-un moment de luciditate, omul acesta şi-a luat soţia şi a plecat înapoi în oraşul de unde venise. S-a rupt de anturajul păcătos de aici. Şi-a desprins familia din ţesătura periculoasă în care intrase. Şi-a smuls soţia de lângă colega şi prietena ei. S-a smuls pe sine dintr-un context extrem de periculos. S-a depărtat de sursa păcatului. I-a trebuit câţiva ni, acolo, să-şi refacă viaţa de familie, să-şi reclădească relaţia de încrede cu soţia lui. I-a trebuit o vreme să-şi revină din punct de vedere spiritual. Dar a meritat să fugă ca să-şi salveze familia.

Nu te teme, când treci printr-o asemenea situaţie, să fugi. Dacă singurul mod de-aţi proteja casa şi familia este fuga, atunci nu ezita: ia-o la sănătoasa. Nu-ţi fie frică să fugi într-un asemena context. Mai bine să-ţi fie frică să rămâi într-o asemenea capcană. Fuga …este adesea sănătoasă! Dacă este cazul…practic-o!

NU TE TEME… …când eşti în Casa lui Dumnezeu!

NTT04.20

Iacov în drum spre Haran s-a oprit la Luz… să doarmă peste noapte. Acolo a luat o piatră pe care a pus-o la cap ca pernă. A adormit şi a avut acel vis cu scara care unea pământul cu cerul, scară pe care urcau şi coborau îngerii Domnului. Când s-a trezit din somn, l-a cuprins frica realizând că se află într-un loc unde este prezent Dumnezeu. A luat piatra ce i-a servit drept pernă şi a pus-o în locul acela ca un stâlp de aducere aminte. Apoi, a dat un nume nou locului acela: Betel- Casa Domnului. Nu te teme când în umblarea ta ajungi la Betel şi dai de Casa Domnului.

De ce să nu te temi când ajungi la Betel?

Casa lui Dumnezeu este o poartă a cerurilor. Este locul prin care ţi se deschide poarta spre Împărăţia lui Dumnezeu. În Casa lui Dumnezeu, prin Cuvântul Lui ţi se descoperă Calea spre cer. Când eşti în Casa Domnului ţi se deschide uşa spre eternitate şi poţi intra pe ea, dacă vrei.

Casa lui Dumnezeu este locul unde este prezentă slava Domnului. Este locul în care poţi vedea şi experimenta prezenţa şi slava lui Dumnezeu. Locul unde Dumnezeu ţi se descoperă prin Cuvânt. Este locul unde poţi să stai de vorbă cu El şi să-i auzi şoptirea. Este locul unde prezenţa lui Dumnezeu transformă inimi.

Casa lui Dumnezeu este locul unde se zideşte. Deoarece Casa lui Dumnezeu este locul prezenţei Bisericii, este locul cel mai potrivit pentru zidirea mădularelor care alcătuiesc Trupul lui Christos. În Casa lui Dumnezeu , Biserica se zideşte prin ceea ce dă fiecare membru.

Casa lui Dumneeu este un loc de închinare. Este locul unde vii să te proşterni cu adâncă reverenţă înintea Domnului. Este locul în care înalţi imnuri şi rugăciuni către Dumnezeu. Este locul cel mai potrivit să vii cu smerenie şi cercetare de inimă, în faţa Aceluia care are toată puterea în cer şi pământ. Este locul unde unde îl onorezi pe Christos, pentru lucrarea ce a făcut-o în viaţa ta.

Casa lui Dumnezeu este un loc de întâlnire. Este locul unde te întâlneşti în primul rând cu Domnul. Este locul unde Duhul lui Dumnezeu realizează acea părtăşie sfântă dintre tine şi Domnul . Este locul unde te întâlneşti cu fraţii şi surorile tale din Biserica lui Christos. Este locul unde se întâlneşte familia lui Dumnezeu.

Casa lui Dumnezeu este un loc unde nu poţi intra oricum. Când intri în Casa Domnului trebuie să-ţi păzeşti piciorul de păcat. Nu poţi intra ca într-un club, un suprmarket, un mall sau un stadion. Ca să intri în Casa Domnului trebuie să te pregăteşti sufleteşte şi trupeşte. Nu poţi intra în Casa Domnului cum intri la ştrand. Trebuie să ai decenţă chiar şi în îmbrăcăminte când intri în Casa Domnului.

Casa lui Dumnezeu este locul unde nu te poţi purta oricum. Casa Domnului nu este un stadion, nici o sală de spectacole şi nici piaţă. Nu poţi să te porţi în Casa Domnului ca pe un stadion. Nu poţi “fluiera” şi nici “ striga”. Nu poţi grăi orice. În Casa Domnului nu eşti la un spectacol. Este locul unde singurul care merită aplauze este Domnul. În Casa Domnului nu eşti la piaţă. Nu e un loc de negocieri de afaceri şi nici un loc de expunere a afacerii tale. Fii atent la felul în care te comporţi în Casa Domnului.

Casa lui Dumnezeu este un loc al jertfei. În ea îţi aduci aminte de jertfa lui Christos pentru păcatele tale. În ea eeşti invitat să-ţi aduci trupul tău ca “ jertfă vie”, plăcută lui Dumnezeu. Este locul unde jertfeşti din timpul tău, din resursele tale din viaţa ta. Este locul în care renunţi la tine de dragul lui Christos, a fraţilor şi surorilor.

Casa luiDumnezeu este locul unde vii să asculţi. Este locul unde Dumnezeu îţi vorbeşte prin Cuvântul Său. Este locul cel mai potrivit în care poţi asculta ce are Dumnezeu să-ţi spună. Este locul unde trebuie să iei decizii să-l asculţi pe Domnul, împlinind ce-ţi cere El prin Cuvântul Său.

Casa lui Dumnezeu este un loc de refugiu. Este locul cel mai potrivit în care te poţi adăposti în caz de necaz. Este locul potrivit în care te poţi retrage pentru un timp de linişte şi părtăşie cu Domnul şi cei credincioşi Lui. Este locul unde vei găsi un sfat şi o învăţătură în momente de cumpănă. Este locul unde diavolul nu prea are curaj să intre, numai dacă nu te duci tu plin de duhurile lui acolo.

Casa lui Dumnezeu este un loc unde aduci daruri de bună voie. Este locul unde dăruieşti pentru Domnul şi lucrarea Lui. Dăruieşti din timpul tău, din banii tăi, din cunoştinţele tale. Şi o faci de bună voie după cum ai hotărât în inima ta.

Casa lui Dumnezeu este un loc al bucuriei şi sărbătorii. Este cel mai potrivit loc să te bucuri de faptul că eşti mântuit. Este locul unde poţi sărbătorii cu toţi sfinţii şi credincioşii Domnului, lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în Christos. Este un loc de desfătare şi de umplere duhovnicească.

Casa lui Dumnezeu este un loc de slujire. Este un loc în care fiecare poate face ceva. Este locul unde poţi să-ţi pui în valoare darurile duhovniceşti cu care te-a înzestrat Dumnezeu. Sunt atâtea moduri în care poţi sluji în casa Domnului. Darul de slujire este cadoul Domnului pentru tine. Slujirea este punerea în practică a darului tău.

Casa lui Dumnezeu este locul unde lucrarea trebuie făcută din inimă. Este locul unde poţi să lucrezi pentru Domnul. Poţi face o lucrare deosebită pentru El. Este locul unde lucrarea trebuie făcută cu pasiune şi dăruire, dintr-o inimă curată şi sfântă. Orice ,,adaosuri” omeneşti pot strica mireasma lucrării tale. Trebuie să fii întotdeauna în lucrarea ce o faci cu o inimă mulţumitoare.

Casa lui Dumnezeu este locul prezenţei Marelui Preot. Christos este prezent în Casa Domnului. Chiar dacă acum nu-l vedem fizic, El este prezent prin lucrarea pe care Duhul Sfânt o face. Christos este Capul Bisericii. El are ultimul cuvânt cu privire la lucrarea din Casa Domnului. Când mergi la Casa Domnului trebuie să ştii că acolo este Marele Preot Christos, cel care guvernează peste ,, preoţia sfântă şi neamul ales” care se găseşte în Casa Domnului.

Nu te teme să mergi la Casa Domnului…dacă ţii cont de ce este ea! Este locul cel mai potrivit al întâlniri cu El şi cu toţi cei răscumpăraţi de Christos. Du-te la Casa Domnului!

NU TE TEME… când Dumnezeu îţi vorbeşte prin vise!

NTT04.19

Visele sunt experienţe pe care fiecare dintre noi le avem. Sunt experienţe pe care le băgăm în seamă sau pur şi simplu le luăm ca un fapt normal, cu care ne confruntăm. Sunt vise care ne obosesc. Sunt vise care ne îngrozesc. Sunt vise care ne determină să ne facem iluzii. Vise şi vise. Uneori visele se nasc din mulţimea grijurilor cu care ne confruntăm. Alterori visele sunt un mod în care Dumnnezeu vorbeşte. Nu voi intra într-o abordare teologică cu privire la vise. Eu cred că Dumnezeu vorbeşte în mod deosebit şi constant prin Cuvântul Său, care este viu şi adevărat. Numai că atunci când Dumnezeu ne vorbeşte prin Cuvânt ne decoperă principii clare, general aplicabile şi situaţii cu valoare de studiu de caz, pentru anumite aspecte ale vieţii. În Sfânta Scriptură avem descrise un număr mare de vise pe care unii oameni le-au avut, vise care pot avea pentru noi valoare de studiu de caz. Un studiu de caz ne ajută să învăţăm aspecte practice cu privire la un lucru sau experienţă a vieţii. Cred că Dumnezeu în situaţii speciale vorbeşte şi prin vise. Mai rar…dar o face. O spun din experinţă. Pomenesc aici două versete care mă fac să cred că Dumnezeu vorbeşte încă şi prin vise.

Ioel 2:28. ,, După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa vise, şi tinerii voştri vor avea vedenii.” Şi Fapte 2.17 17. ,,In zilele de pe urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostri si fetele voastre vor proroci, tinerii vostri vor avea vedenii, si batranii vostri vor visa vise!

Când vorbeşte Dumnezeu prin vise?

Când îţi descopere ceva cu privire la viitorul tău. Iacov era în drum spre Haran, ca urmare a momentului delicat prin care a trecut în relaţia cu Esau. A rămas peste noapte într-un loc şi a adormit. A visat o scară care unea cerul cu pământul, îngerii Domnului urcau şi coborau pe ea. În capul scării era Domnul, care i-a vorbit în mod direct lui şi i-a spus clar că promisiunea pe care i-a făcut-o lui Avraam o va împlini prin el. El va fi un neam mare, va fi o binecuvântare pentru toate neamurile pământului. I-a promis protecţie şi călăuzire. Când s-a trezit Iacov a înţeles că cel care i-a vorbit era Domnul. A făcut  promisiunea că dacă tot ce i-a fost comunicat prin acel vis se va împlini, atunci Domnul va fi Dumnezeul lui şi locul acela va fi Betel, o Casă a Domnului. La fel s-a întâmplat şi cu Iosif fiul lui Iacov, care a avut cele două vise în copilărie. Dumnezeu i-a desoperit ceva cu privire la viitorul lui şi a familiei lui. Visele respective au stârnit furtună în relaţia cu fraţii lui. A ajuns să fie sechestrat şi vândut de fraţii lui… egiptenilor. Printr-un complex de împrejurări, a ajuns la un moment dat într-o situaţie delicată, aparent fără ieşire, aruncat fiind în temniţă în Egipt. Acolo are parte de o companie selectă, doi dintre slujbaşii lui Faraon. Le tălmăceşte acestora visele. Unul dintre ei este repus în drepturi de Faraon. Când Faraon are două vise, slujbalul care a fost împreună cu Iosif în puşcărie, îi spune acestuia despre el, cel prin care visul lui a fost tălmăcit. Iosif ajunge să descopere semnificaţia viselor lui Faraon. Cu acea ocazie Dumnezeu face să se împlinească visele pe care Iosif le-a avut în tinereţea lui. Fraţii şi tatăl lui vin în Egipt, unde Iosif era un fel de prim-ministru. S-ar putea ca Dumnezeu să folosească o asemenea metodă ca să-ţi descopere ceva cu privire la viitorul tău. Nu te teme dacă o face prin vis. Dacă visul acela se va împlini, onorează-l pe Dumnezeu pentru că a găsit cu cale să te înştiinţeze într-un asemenea fel cu privire la viitorul tău.

Când vrea să-ţi certifice că ce ţi-a promis se va întâmpla. Să ne aducem aminte de Ghedeon, care avea din partea lui Dumnezeu promisiunea că împreună cu cei trei sute de oşteni ai lui… va bate pe Madian. Dumnezeu i-a spus cum să procedeze. Apoi l-a însţiinţat că deja i-a dat victoria. Interesant este faptul că Dumnezeu i-a spus că, dacă îi este frică că nu va fi aşa, să se coboare în tabăra lui Madian noaptea, să meargă  împreună cu unul din slujitorii lui şi să ia aminte la ceea ce va auzi. Ghedeon coboară şi aude istorisirea unui vis, care vorbea despre o turtă de orz care a lovit cortul lui Madian şi acesta s-a prăbuşit. A fost momentul în care, Dumnezeu i-a confirmat prin visul unei alte persoane, că promisiunea cu privire la victoria asupra lui Madian este certă. S-ar putea ca Dumnezeu să te cheme să duci o bătălie, pentru care te pregăteşti, dar ai emoţii cu privire la deznodământ. Dumnezeu poate înştiinţa pe cineva despre deznodământul luptei tale. S-ar putea ca într-o zi, cineva care nu ştia nimic despre lupta ta, să-ţi spună care va fi finalul, ca urmare a unui vis pe care l-a avut. Când se întâmplă un asemena lucru, nu te teme ci onorează-l pe Dumnezeu că ţi-a certificat asemenea lui Ghedeon , prin gura altei persoane, faptul că vei avea izbândă în lupta pe care o duci. Nu te teme când Dumnezeu alege un asemena mod de-aţi confirma implinirea unei promisiuni.

Când trebuie să iei o decizie. Iosif trebuia s-o ia pe Maria la el, dar era însărcinată. ÎI era frică de consecinţe, de ce va zice lumea. Ei erau doar logodiţi. Dar un înger al Domnului i se arată într-un vis şi-i vorbeşte direct: nu te teme s-o iei pe Maria la tine, că ceeea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Apoi, Iosif are o altă experinţă, atunci când Irod vrea să omoare copii de la doi ani în jos. Din nou un vis îl ajută pe Iosif să ia o decizie. În vis îngerul Domnului îi spune să ia pruncul şi pe Maria şi să fugă să se adăpostească în Egipt. Când Irod moare, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a spus să se întoarcă acum la Nazaret. Şi Iosif a luat decizia să se întoarcă. Sunt momente în viaţă când trebuie să iei o decizie importantă şi nu ştii cum să procedezi. Te consulţi cu unii, cu alţii şi nu ajungi la nici o concluzie, ţi-e frică să iei decizia aceea. Deschizi Biblia la voia întâmplării şi textul pe care-l citeşti nu-ţi dă nici o informaţie. Eşti într-un blocaj şi nu ştii ce şi cum să decizi. S-ar putea ca într-o asemenea situaţie, Dumnezeu să-ţi dea un vis care să te ajute să iei decizia potrivită, fără teamă şi la timp. Nu te teme când Dumnezeu te călăuzeşte printr-un vis să iei o decizie. Ia acea decizie dacă eşti sigur că este Voia Domnului!

Dumnezeu poate vorbi prin vise şi în alte situaţii. Dar nu uita…visele nu sunt vorbirea permanentă a lui Dumnezeu pentru tine. Ele pot fi momente speciale, pe care Dumnezeu le foloseşte atunci când nu ştii, nu poţi sau nu înţelegi în nici un fel mesajul ce-l are pentru tine.

NU TE TEME… să dezvolţi o relaţie bună cu părinţii tăi!

NTT04.18

Trăim într-o vreme când relaţia dintre copii şi părinţi a suferit mutaţii. Este o diferenţă majoră de abordare a acestei relaţii acum în anul 2016… comparat spre exemplu cu anii 1980. Din păcate, este din ce în ce mai greu să ajungă părinţii cu copiii la o relaţie armonioasă. Sunt multe cazuri în care copiii se comportă urât cu părinţii lor. Îi tratează ca pe nişte oameni depăşiţi de situaţie şi de mersul lumii acesteia. Alţii pur şi simplu luaţi de « val » refuză să dezvolte o relaţie bună cu părinţii lor. Sunt astăzi copii care refuză să asculte sau să ţină cont de sfatul părinţilor. Replica lor e una simplistă şi plină de egoism : « lasă că ştiu eu… » Iacov nu a procedat în felul acesta când a ajuns la un conflict cu fratele său Esau. A fost sfătuit de mama sa să nu escaladeze conflictul. A fost îndrumat să plece pentru o vreme de acasă…până se vor lămuri lucrurile. Era un pericol imens pentru el să rămână în apropierea lui Esau. Rebeca mama lor i-a dat un sfat înţelept lui Iacov…şi acesta a ascultat. Acest mod de acţiona ,scoate în evidenţă faptul că Iacov a dezvoltat o relaţie bună cu mama sa.

Cum poţi dezvolta o relaţie bună cu părinţii tăi ?

Relaţiile se bazează adesea pe două elemente fundamentale : să faci şi să nu faci anumite lucruri. Dacă ne uităm în Cartea Sfântă, vom găsi răspunsuri vizavi de aceste două elemente fundamentale, răspunsuri care puse în practică de orice copil, ajută la dezvoltarea unei relaţii de dorit cu părinţii.

Ce să faci ca să dezvolţi o relaţie bună cu părinţii tăi?

Să-i asculţi. Ascultarea nu este opţională din perspecttiva lui Dumnezeu ci este o poruncă. Când părintele îţi cere să faci un lucru bun, un lucru care te pune în valoare şi-l onorează pe Dumnezeu, trebuie să-l faci. Dumnezeu te-a pus pentru o vreme într-un sistem de autoritate. Mama şi tata pentru o vreme sunt cei cărora trebuie să le dai asculatare. Nu-i sfida! Ascultă-i! Ascultarea de ei face mai mult decât orice cadou pe care l-ai aduce şi mai mult decât oreice sacrificiu pe care l-ai face pentru ei.

Să-i cinsteşti. Chiar dacă părinţii tăi nu au masteratele şi doctoreatele tale poartă-te cu respect faţă de ei. Pe vremea copilăriei şi ai tinereţii mele vorbeam cu părinţii spre exemplu..” ce faceţi mamă? Acum dialogul se poartă cam la acelaşi nivel…ce faci tată? Nu este un lucru rău, dar respectul pentru mama şi tata este o poruncă care este însoţită şi de o făgăduinţă…să trăieşti mult şi bine pe pământ. Nu-i face să se simtă inferiori ţie din punct de vedere intelectual. Nu te depărata de ei când eşti într-o colectivitate numai pentru că ei sunt îmbrăcaţi mai de modă veche. Fii mândru de părinţii tăi!

Să-ţi măsori cuvintele. Nu poţi vorbi oricum părinţilor tăi. Cuvintele pe care le rosteşti la adresa lor nu trebuie să jignească nici să umilească. Chiar dacă sunt lucruri care nu-ţi plac în modul lor de abordare, fii civilizat, vorbeşte frumos. Nu te juca cu expresii de felul…ce ştii tu babacule? Ai grijă ce scoţi din visteria inimii. Un cuvânt spus nepotrivit, răneşte uneori atât de tare, încât după aceea ai nevoie de ani de zile să repari lucrurile. Cuvintele tale dresate părinţilor tăi fă-le să fie picuri de miere.

Să le preţuieşti sfaturile. Chiar dacă părinţii tăi nu au facultate, masterat sau doctorat, au trecut prin viaţă prin multe situaţii şi au învăţat multe lucruri practice. Un sfat al părinţilor întotdeauna va fi în favoarea ta. Un părinte îşi iubeşte copilul şi va fi preocupat să-i dea numai sfaturi care i-ar putea fi de mare folos. Sfaturile şi îndrumarea părinţilor nu sunt egoiste, chir dacă uneori pot avea o doză de interes. Analizează orice sfat pe care ţi-l dau părinţii şi încearcă să estimezi dacă aplicarea lui este benefică pentru tine. Chiar dacă unele sfaturi nu se vor plia pe ce ar trebui tu să faci într-un anumit moment, preţuieşte interesul mamei şi al tatălui de a te ajuta cu un sfat, care adesea vine din acea şcoală a vieţii, pe care n-o înveţi pe băncile şcolii ci în tumultul frământărilor de zi cu zi.

Să le răsplăteşti efortul. Nu uita niciodată ce a făcut mama şi tata pentru tine. Nu uita nopţile lor nedormite. Nu uita sacrificiile pe care ei le-au făcut ca tu să ajungi unde eşti acum. Nu uita ziua lor, nu uita ziua de 8 martie. Nu uita să-i aduci mamei flori. Nu uita să le spui vorbe de apreciere pentru tot ce au făcut şi fac pentru tine. Când te roagă ceva… nu uita să faci lucrul acela. Cel mai bine răsplăteşti efortul lor atunci când te văd om împlinit, om devotat profesiei tale şi mai ales un om devotat lui Dumnezeu. Cea mai mare răsplată pentru un părinte este să-şi vadă copilul devenit OM.

Care sunt lucrurile pe care nu trebuie să le faci pentru ca să dezvolţi o relaţie bună cu părinţii?

Nu-i nesocoti. Nu-i trata ca şi cum n-ar exista. Nu le întoarce vorbele. Nu-i face să se simtă nişte oameni depăşiţi.

Nu-i lepăda. Nu-i părăsi. Nu pleca din casa părintească doar pentru că nu mai suporţi sfaturile lor. Nu te detaşa de ei şi nu te depărta de ei atâta vreme cât eşti sub autoritatea lor.

Nu-i blestema. Nu spune cuvinte care s-ar putea să le regreţi. Nu-i ocărî cu vorbele tale. Nu folosi cuvinte urâte şi triviale la adresa lor.

Nu-ţi bate joc de ei. Nu-i lua la “mişto”. Nu-i lua peste picior. Nu-i face să se simtă penibil.

Nu-i vorbi de rău. Nu spune lucruri urâte şi neadevărate despre ei altora. Nu-i pune într-o lumină negativă înaintea oamneilor.

Nu te teme să dezvolţi în felul acesta relaţia cu părinţii tăi. Dumnezeu va binecuvânta prezentul şi viitorul tău. Viaţa ta va fi fericită în măsura în care te vei purta cu părinţii tăi, ţinând cont de lucrurile pe care le-am pomenit mai sus. Onorează-ţi părinţii aşa cum se cuvine. Preţuindu-i pe ei Îl onorezi pe Dumnezeu!