(prima parte poate fi lecturată aici : https://danielciupe.wordpress.com/2016/09/10/la-taclale-cu-feri-bacsi-1/)
După terminarea şcolii militare, Feri Bacsi a fost repartizat la o unitate de infanterie din Zalău. Îşi dorea să facă carieră, mai ales că provenea dintr-o familie săracă şi spera ca în felul acesta să evadeze din acea stare de spirit şi de fapt. Era oarecum dorinţa oricărui tânăr crescut la ţară…să se realizeze la oraş.
S-a căsătorit cu o femeie pocăită, fapt ce a fost surprinzător pentru mulţi… şi în vremea aceea şi o piedică în calea ascensiunii lui. Căsătoria cu această femeie i-a afectat viaţa din două puncte de vedere. În primul rând şi în primă fază, convieţuirea cu această femeie l-a apropiat şi pe el de Dumnezeu. A venit un moment în viaţa lui când Duhul lui Dumnezeu l-a convins. Întâlnirea cu Dumnezeu i-a schimbat viaţa, chiar dacă au urmat sincope devastatoare în umblarea lui. Schimbarea aceasta, coroborată cu contextul socio-politic al acelei vremi, l-a determinat după 18 ani de armată să renunţe la haina militară şi să iasă din armată. Şcoala militară i-a fost echivalată cu facultatea de subingineri şi astfel a lucrat pentru o vreme într-un service auto. Nu i-a fost niciodată ruşine să muncească. În al doilea rând, convieţuirea cu această femeie a luat o altă turnură, în ciuda faptului că au avut o fată împreună . Au divorţat şi fiica a rămas la ea. Nu a vrut să vorbească prea mult despre acest eveniment. N-am înţeles exact de ce a ajuns în această situaţie.
Ce am înţeles din discuţia cu el… este că viaţa lui a început să curgă altfel. A lucrat pentru o vreme ca zidar zilier, apoi câţiva ani în insula Csepel din Budapesta. S-a recăsătorit cu o femeie din Carei, unde a locuit pentru o vreme. A dicorţat şi de a doua soţie. Interesant este faptul că în ambele căsătorii a avut casa lui, dar…de fiecare dată când a divorţat a lăsat casa soţiei. A început să lucreze în construcţii, cu ziua, pe unde apuca. A ajuns undeva în zona Beiuşului şi într-o iarnă s-a îmbolnăvit. Probabil că dormea pe unde apuca. A ajuns la spital unde a fost diagnosticat cu probleme grave de sănătate, în special cu inima. După trei luni de spital, ca mulţi alţii a ajuns la Dumbrava.
Citeşte foarte mult. Mi-a povestit ce bibliotecă mare a avut acasă. Când m-am întâlnit cu el, tocmai terminase de citit ” Asasinarea lui Kenedy”. La Dumbrava se pare că relaţia lui cu Dumnezeu a început să fie refăcută. Îmi mărturisea că… zilnic citeşte Biblia şi se roagă, în ciuda problemelor de sănătate cu care se confruntă.
La finalul discuţiei noastre…mi-am permis să-i pun o întrebare: dacă ar putea să o ia de la început, care sunt lucrurile care nu le-ar mai face?
Primul răspuns m-a şocat: NU M-AŞ MAI CĂSĂTORI NICIODATĂ! Cumplite or să fi fost experienţele celor două mariaje că a ajuns să spună aşa ceva.
Al doilea răspuns m-a bucurat: NU AŞ MAI RENUNŢA NICIODATĂ LA CHRISTOS ŞI LA CREDINŢĂ. Şi a continuat să spună motivul: nu găseşti un prieten mai bun ca Isus…pentru că nimeni nu este ca Isus! El este Unicul!
Picuri de rouă 