NU TE TEME… să alergi!

Cineva spunea: ,,Mulţi oameni aseamănă viaţa pe pământ cu o alergare, dar majoritatea nu cunosc nimic din ce înseamnă a alerga”. Cât adevăr în aceste cuvinte. Sunt mulţi azi care îşi aleargă viaţa, fără scop, fără obiective şi fără să ştie unde vor să ajungă. Sunt alţii care aleargă după o slujbă mai bună, după o poziţie socială , după o carieră, după o persoană iubită sau după o viaţă mai îmbelşugată. Bill Gates spunea: ,,Afacerea mea e ca o cursă de alergare. Cu o singură deosebire: n-am nici cea mai mică idee când şi unde se va termina”. Dante Aligherii spunea: ,,Viaţa este o alergare spre moarte”.  Câtă deosebire între acest fel de alergare şi alergarea despre care vorbeşte apostolul Pavel ,, M-am luptat lupta cea buna, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.

De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” ( 2 Timotei 4:7,8). Nu te teme să alergi, dar ai grijă cum alergi şi spre ce alergi. Cineva spunea: „Adevărații atleți aleargă, ceilalți doar se joacă”. Nu te juca cu alergarea ta. Aleargă cu ochii aţintiţi spre cununa pe care Christos ţi-a pregătit-o!

Care este alergarea care nu te ajută să ajungi la obiectivul dorit: cununa neprihănirii?

Alergarea în zadar. Este acea alergare în care faci efort absolut degeaba. Eşti preocupat de predicarea Evangheliei sau de înfăptuirea unei activităţi religioase, care să le vorbească altora. Dar, nu eşti deloc preocupat ca ceea ce le spui altora , tu să înfăptuieşti, tu să trăieşti. Îţi umpli timpul cu activism religios, alergi dar fără nici rezultat pentru viaţa ta. În alergarea ta, tu nu ţii sus Cuvântul adevărului, adică mai pe şleau spus…nu-l împlineşti! Eşti asemena celui care aleargă şi el dimineaţa sau seara prin parcuri, ca să-l vadă vecinii că şi el face joging sau ca să promoveze câte o acţiune socială. Alergarea însă nu are nici un efect asupra  vieţii lui.

Alergarea întreruptă. E ca acea alergare de dimineaţă prin parcuri sau pe dealuri, în care la fiecare pas întâlneşti pe cineva cu care te opreşti sau te opreşte. Întâlneşti un vecin şi te opreşti să-l întrebi când se citesc contoarele la apă. Mergi mai departe şi te întâlneşti cu o colegă care îşi duce copii la şcoală şi te întreabă dacă poţi să-i spui la şefu că va întârzia pentru că are ceva de rezolvat în oraş. Începi să urci pe dealuri şi dintr-o dată un câine îţi taie calea şi-şi arată colţii. N-ai ce face , te opreşti. Vezi că nu pleacă şi te întorci să o iei pe altă parte. Ajungi pe un trotuar pe care circulă şi biciliştii şi ai parte de o coloană care te opreşte şi te obligă să cobori într-un şanţ. Calci greşit şi simţi că nu mai poţi continua cu aceiaş eficienţă. Mai alergi ceva şi simţi o durere profundă care nu te lasă să mai alergi. N-ai făcut nici jumătate din drumul tău obişnuit. Problemele cu care te confrunţi îţi întrerup alergarea ta spre cer.

Alergarea haotică. Este acea alergare dezordonată. Nu ai nici un traseu binedefinit. O iei pe unde ţi se pare ţie că e mai uşor de alergat. Ocoleşti aglomeraţia şi te duci prin locuri mai liniştite dar dai de garduri peste care nu poţi trece. Trebuie să schimbi direcţia, te întorci până la un loc şi o iei prin parc, apoi pe stradă. Îţi dai seama că te-ai depărtat de casă şi încerci să te întoci, dar trebuie să faci un ocolpentru că ai întâlnit nişte şanţuri, că se schimbă conductele de termoficare ale oraşului. Când n-ai nici o ţintă, nici un obiectiv, alergi aiurea numai să te afli în treabă. Alergarea spre premiul chemării cereşti nu poate fi una haotică, ea cere constanţă, precizie şi ordine. Alergi după un plan clar şi pe un traseu clar.

Alergarea fără reguli. Nu poţi alerga fără să ţii cont de nişte lucruri. Ai nevoie de un echipament adecvat. Trebuie să stabileşti timpul de alergare funcţie de pregătirea ta pentru alergare. Nu poţi alerga pe oriunde, ai nevoie de un traseu bine stabilit. Am participat la concursuri de orientare turistică, unde traseul este exact stabilit, inclusiv opririle sunt stabilite.Ai totul trecut pe hartă. Este o alergare care dacă n-o faci într-o rânduială desăvârşită, ai toate şansele să nu găseşti opririle şi să nu ajungi să termini traseul. Orice atlet sau sportiv aleargă la proba sa după reguli clare. Nerespectarea lor duce la pierderea cursei.Alergarea ta spre Împărăţia lui Dumnezeu se face după reguli clare precizate de Mântuitorul. Dacă vrei să ajungi acolo, aleargă respectând ce cere El!

Alergarea neterminată. Unii se înscriu la maraton sau la alte competiţii. Se pregătesc din timp. Işi pregătesc echipamentul. Mai fac şi ceva antrenamente. Ajung în ziua cursei şi o ploaie măruntă le îngreunează alergarea. La un moment dat obosesc şi se opresc. Dacă îl întrebi pe unul …de ce, spune: am obosit. Şi dacă îl întrebi, pe altul, de ce a participat, dacă a ştiut că nu poate să ducă o asemenea cursă până la capăt, îţi spune: am vrut să văd şi eu cum este. Nu uita, odată ce te-ai oprit din alergarea spre cer, cununa este tot mai departe de tine.

Alergarea lipsită de consistenţă. Te uiţi la unii care aleargă de parcă ar dormi. Nu pun nici un pic de inimă. O fac parcă din obligaţie. I-a forţat mama sau tata, soţul ori soţia, sau partidul din care fac parte, să se înscrie la acea alergare. Nu-l trage nimic să alerge. Cea mai mică piedică îi diminuează alergarea. Sunt asemenea sportivilor care în noaptea dinaintea competiţiei au chefuit şi acum abia îşi trag picioarele. Alergarea pentru ei, este ceva din ce îşi câştigă existenţa pentru o vreme. Nu uita…păcatele îţi fac alergarea către cer lipsită de consistenţă. Trăirea în păcat şi nemărturisirea lui îţi pune piedică în alergare ta. Alergarea ta este obositoare şi lipsită de consistenţă pentru că este afectată de păcat.

Alergarea într-o direcţie greşită. Mi-aduc aminte dintr-un consurs de orientare turistică, când i-am întâlnit pe unii care veneau spre linia de start şi nu alergau spre sosire. Au confundat semnele convenţionale şi în loc să alerge într-o direcţie bună… alergau în direcţie greşită. Aşa se întâmplă şi în alergarea creştină când nu ţii cont de indicatoarele care îţi arată calea, când nu ţii cont de pericole şi piedici, când te ieie după unii şi după alţii şi nu după Christos.

Nu te teme să alergi, dar aleargă eficient, continuu, ordonat, cu stăruinţă, după rânduielile Cuvântului lui Dumnezeu, pas cu pas până ajungi la ţintă…unde te aşteaptă cununa neprihănirii pe care ţi-o va da Domnul!