NU TE TEME… când Dumnezeu te cheamă !

NTT04.04

Undeva în Mesopotamia, mai exact în cetatea Haran, trăia Avram cu familia lui. Probabil era un om realizat din perspectiva socială, avea averi, robi, o soţie foarte frumoasă dar îi lipseau copiii. Probabil că nu ducea lipsă de nimic şi poate era şi bine situat în comunitatea din Haran.  Şi deodată liniştea şi confortul lui Avram în Haran este disturbat de un mesaj din partea lui Dumnezeu. Mesajul era simplu şi clar : « Avrame ieşi din ţara ta şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta ». Ce-o fi fost în inima şi mintea lui Avram în primul moment după ce a primit acest mesaj. Cum…să plec de aici, unde am de toate, unde am o poziţie, unde am un statut ? Şi ce să fac…să mă duc într-o ţară despre care nu ştiu nimic ? Tu cum ai reacţiona dacă ai fi în locul lui Avram ? Probabil ai spune : nici vorbă ! Nu merg nicăieri. Aici am tot ce vreau. Aici e casa mea. Aici este locul confortabil unde mă simt bine. Aici am de toate. Şi pe deasupra e ţara mea, e neamul meu…ce să merg într-un loc despre care nu ştiu nimic. Şi ce să fac colo ?

Interesant că Avram n-a zis nimic din toate astea. Nici un cuvânt. Avram nu s-a temut când a auzit glasul Domnului şi chemarea făcută. A făcut ceva ce nu mulţi oameni sunt gata s-o facă din prima.

Ce-a făcut Avram când Dumnezeu i-a făcut chemarea ?

Avram a ascultat. Ar fi putut vocifera. Ar fi putut pune întrebări de felul: dar cum e ţara unde mă duc, da ce voi face eu acolo, dar de ce trebuie să mă duc acolo, dar ce tocmai pe mine m-ai ales ? Ar fi putut spune : nu mă duc ! Avram ascultă chemarea Domnului cu multă atenţie şi acţionează. Dar nu acţionează cum probabil am acţiona cei mai mulţi dintre noi. Avram înţelege că această chemare a Domnului e mai mult decât promisiunea unei ţări şi a unui popor.

Avram a plecat. N-a stat pe gânduri. Nu s-a interesat cum e ţara aceea. Nu a făcut “search” pe internet. Nu a întrebat pe altcineva ce ştie despre ţara aceea. N-a citit documente despre ţara aceea. Avram şi-a luat nevasta, pe Sara şi nepotul , pe Lot şi a plecat. N-a uitat să-şi ia cu el averile şi slujitorii. Şi dus a fost . A renunţat la tot ce a însemant pentru el Haranul… « acasă ».

Avram s-a confruntat cu problemele întâlnite. Călătoria lui Avram nu a fost lipsită de peripeţii. A Ajuns în ţara Canaan. La un moment dat a venit o foamete mare şi Avram a plecat din ţară… fugind în Egipt. Acolo, a fost obsedat de teama că Faron va pune mâna pe Sara, frumoasa lui soţie şi a convins-o să mintă că e sora lui. Sara a fost luată în haremul lui Faraon, fapt ce a adus pedeapsa. Faraon l-a admonestat pe Avram şi l-a trimis înapoi în Canaan. Avram a folosit metoda « scopul scuză mijloacele »…dar asta la Dumnezeu nu merge. Dumnezeu nu l-a părăsit, dar a îngăduit să fie certat şi corectat şi trimis înapoi la foamete. A urmat apoi experinţa cu Lot şi Avram dă dovadă de altruism şi modestie. Îl lasă pe Lot să aleagă. Şi Lot alege păşunile din Valea Iordanului, nu departe de cetăţile păcătoase Sodoma şi Gomora. Avram alege muntele şi zonele mai puţin productive. La un moment dat Lot este luat prizonier în urma unui atac asupra Sodomei , a celor cinci regi din zona Mării Moarte. Avram îl eliberează şi ia pradă de război, pe care împăratul Sodomei i-o oferă lui.

Avram a încercat să o ia unori înaintea Domnului. Când Dumnezeu l-a chemat pe Avram, i-a făcut şi o promisiune «  că va face din el un neam mare şi-l va binecuvânta ». Sara, soţia lui avea o problemă…era stearpă. Acum, când Avram a auzit promisiunea Domnului cu siguranţă s-o fi întrebat : cum ? de unde ? El ştia problema Sarei. La sugestia nevestei, Avram s-a împreunat cu roaba Agar şi a avut un copil : pe Ismael. Dar nu Ismael era copilul promis ci Isac. Şi nu din Agar ci din Sara. Avram însă a vrut « să-l ajute pe Dumnezeu » să-şi împlinească promisiunea. O decizie cu repercursiuni istorice nebănuite. Asta se întâmplă când o iei înaintea Domnului.

Avram l-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt. Cu toate stângăciile lui, Avraam l-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt. A crezut că va avea o mulţime de urmaşi. A crezut că ţara arătată « Canaanul » va fi a  seminţiei lui. El n-a apucat să vadă lucrul acesta. Dumnezeu i-a spus că vor trece mai bine de 400 de ani până se va împlini această promisiune. Avraam nu a zis nici  un moment : dar mi-ai promis-o mie. Avraam l-a crezut pe Dumnezeu şi atunci când i-a cerut să-l aducă jertfă pe Isaac fiul promis. Ştim asta din modul în care îi răspunde lui Isaac la întrebarea : unde este mielul de jertfă ? Răspunsul lui Avraam a fost unu dat prin credinţă : Dumnezeu însuşi va purta de grijă !

Nu te teme când Dumneze te cheamă să ieşi dintr-un loc pentru ca să te ducă într-un alt loc. Chemarea o face Dumnezeu, Acela care ţine în mână totul. El ştie ce face ! El ştie ce-ţi cere. Chemarea este una personală. Asta înseamnă că tu trebuie să-i dai răspunsul. Decizia este a ta ! Chemarea este una specifică. Este una care ţi se potriveşte doar ţie. Ea are de-a face cu ieşirea dintr-o stare şi întarea într-o altă stare.  Chemarea Domnului e însoţită de promisiunea « vei primi o putere » să împlineşti ce ţi-am cerut…şi  «Eu voi fi cu tine! ». Un sigur lucru să ai grijă: n-o lua înaintea Domnului, consecinţele pot fi dramatice. Lasă-l pe Dumnezeu să-ţi netezească cărarea pe drumul pe care te cheamă ! Nu te teme să răspunzi chemării Lui !

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.