NU TE TEME…de invadatori!

NTT03.23

Trăim într-o vreme când Europa este invadată. Vrem sau nu vrem să recunoaştem, exodul celor din Orientul Mijlociu fugiţi din calea războiului, a adus în Europa grupuri de islamişti preocupaţi să ducă un război al terorii. Gândul lor este să distrugă ,,creştinismul” şi pe urmaşii lui Christos.  Numai privind imaginile cu puhoiul de oameni, care forţau gardul de sârmă ghimpată construit de unguri îţi dau fiori. Când îi vezi de ce sunt în stare grupurile de invadatori, în diferite ţări europene unde s-au stabilit, agresiunile fizice şi sexuale asupra localnicilor, e normal să te cuprindă frica şi groaza. Şi când te uiţi la imaginile recente ale dezasterelor lăsate în urmă de terorişti la Paris şi Bruxelles spaima se cuibăreşte. Este o realitate pe care o trăim. Unii, sub presiunea acestei realităţi spun: faceţi ceva şi îi opriţi. Alţii, se gânesc că ar fi mai bine să se depărteze de zonele unde aceşti invadatori s-au aciuit. Frica paralizează Europa. Şi în acest context, nu e de mirare existenţa a două stări diferite. Pe de-o parte, vedem o radicalizare în rândul  unor europeni, unii atacând comunităţi musulmane nevinovate, ca răspuns la acţiunile troriste ale statului islamic. Pe de altă parte, vedem o resemnare în rândul altor oameni din Europa, care se gândesc unde să se izoleze ca să scape de teroarea islamistă.

Când mă uit la această imagine, imi aduc aminte de perioada din viaţa poporului lui Dumnezeu din Iuda, imediat ce Ierusalimul a fost invadat de armatele babiloniene. Unii au fost duşi în robie, alţii au fost ucişi, unii au rămas în Iuda sub spaimă şi teroare. Când privim scena descrisă de Ieremia, sunt câteva lucruri pe care le putem învăţa, cu privire la modul în care trebuie să ne raportăm la asemenea situaţii. Sunt lucruri care ne pot ajuta să nu ne temem când trecem prin asemenea momente.

Invadatorii inspiră teamă. Împăratul şi armatele Babilonului, odată ce au cucerit şi distrus Ierusalimul, au produs panică şi implicit teamă în rândul poporului evreu. Zedechia împreună cu fiii lui au înercat să fugă dar au fost prinşi. Fii lui au fost ucişi iar lui i s-au scos ochii şi a fost dus în captivitate împreună cu alţii.  Invadatorii babilonieni erau de temut… căci cuceriseră teritorii. Mai mult, ca teama să fie deplină pentru cei ce au rămas, a fost numit un guvernator. S-a stârnit un conflict în zonă între noul guvernator şi amoriţii ce locuiau acolo. Cum cotropitorii nu erau suficienţi, cum ruinele Ierusalimului nu erau suficiente, acum mocnea şi un conflict intern, care în cele din urmă s-a sfârşit cu uciderea lui Ghedalia, guvernatorul numit de babilonieni. Nu este deloc uşor să trăieşti sub o asemenea presiune şi să nu fii afectat. Cu toate acestea, chiar dacă ai parte de asemenea momente nu dispera dar fii circumspect. Nu neglija pericolul ce-l reprezintă invadatorii. Fii cu ochii în patru. Încearcă să nu intri în conflict cu invadatorii.

Oamenii îşi fac planuri. În ţară se pare au mai rămas o parte din săracii poporului evreu. Unii, printre care şi fiicele regelui dus în captivitate, au fost salvaţi şi au fugit la Betleem. Acolo şi-au făcut planul să fugă în Egipt, ca să fie în siguranţă. Alţii au reuşit să fugă în Amon. Invazia babiloniană nu a fost deloc uşor de digerat şi gestionat de către localnicii rămaşi. Au căutat soluţii ca să-şi scape viaţa. Când se întâmplă asemenea tragedii, e normal să gândeşti soluţii pentru a te pune la adăpost. Orice om normal este preocupat de siguranţa lui. De aceea când ai parte de asemenea situaţii, nu te teme… dar nu sta cu măinile în sân, caută soluţii! Fii atent însă, nu plecarea este soluţia. Caută soluţia cea mai bună în contextul în care eşti.

Dumnezeu trebuie consultat. Rămăşita care era terorizată de prezenţa cotropitorilor babilonieni şi care şi-au făcut planul să plece în Egipt, au apelat la proorocul Ieremia. L-au rugat să-L întrebe pe Dumnezeu ce să facă. Ieremia a acceptat, dar a solictat poporului ascultare de Domnul şi de voia Lui. Ieremia le-a cerut ascultare necondiţionată, indiferent de răspunsul ce-l vor primi. Când ai parte de asemenea situaţii, înainte de a lua decizii, du-te la Domnul! Întreabă-l pe Dumnezeu ce este mai bine să faci. Cere-i lui Dumnezeu călăuzire! Nu acţiona de capul tău!

Dumnezeu răspunde. Ieremia s-a dus la Domnul şi a întrebat. După zece zile a venit răspunsul. Dumnezeu le-a spus prin Ieremia: rămâneţi în ţară! Răspunsul Domnului a fost şi motivat.  Dacă rămâneţi în ţară… Dumnezeu vă va da propoşire, dacă plecaţi … veţi fi urmăriţi în Egipt de tot ce v-aţi temut că se va întâmpla în Iuda. Când eşti sincer cu Dumnezeu şi vrei să afli călăuzirea Lui, Domnul îţi face de cunoscut ce ai de făcut. Nu ştiu exact cum îţi va descoperi, dar sigur îţi va vorbi. Fii atent şi pregăteşte-te să asculţi ce-ţi spune Domnul să faci. Dumnezeu te va ajuta să faci faţă situaţiei tensionate pe care invadatorii o determină în viaţa ta. Ascultă-I vocea şi urmează-I planul. În contextul actual, cu invazia islamistă în Europa, nu fuga este soluţia. Fuga noastră de această problemă le uşurează lor implementarea planului diabolic. Şi oriunde am fugi noi, n-am scăpa de ceea ce ne temem. Că au ajuns cam peste tot aceşti cotropitori. Aşadar nu te teme de invadatori, ascultă glasul Domnului!

 Dumnezeu atenţionează. Ieremia le aduce răspunsul, dar şi atenţionările. Ei se pare că deja hotărâseră că plecarea în Egipt e singura soluţie. L-au trimis pe Ieremia la Dumnezeu dar ei deja aveau planurile făcute. Ieremia îi atenţionează de pericolul duplicităţii. Pe Dumnezeu nu-l puteţi păcăli. Nu puteţi juca la două capete. Apoi Ieremia le spune care vor fi consecinţele neascultării de Cuvântul Domnului: vor pieri! Când trebuie să faci faţă unor asemenea situaţii şi aştepţi răspunsul Domnului prin pastorul tău, sau prin liderul tău spiritual nu lua decizia de capul tău. Nu fi duplicitar. Dacă vrei să decizi tu, decide, dar nu uita că vei suporta consecinţele. Dacă îl întrebi pe Domnul, nu face ce vrei tu, fă ce îţi spune El. Neascultarea de Domnul, are consecinţe. Nu te teme când vin invadatorii dacă asculţi ce-ţi spune Domnul să faci. Nu te teme când vin invadatorii , dacă asculţi de Domnul, El îţi asigură protecţia. Domnul te scoate şi te scapă din mijlocul lor. Nu-i nevoie să fugi nicăieri!

NU TE TEME…de ameninţări!

NTT03.22

E greu să spui ,,nu te teme de ameninţări” în ziua în care în capitala Europei trei explozii au dus la moartea a peste 30 de oameni şi rănirea a peste 100. E oarecum anormal să spui ,,nu te teme de ameninţări” când întreaga Europă este paralizată de potenţialele atacuri ale terorisştilor. E aproape inutil să spui ,, nu te teme de ameninţări” când informaţiile care circulă în media şi pe saiturile de socializare vorbesc despre alte posibile atacuri, în diferite zone ale lumii, cu ocazia unor evenimente. Şi cu toate acestea, trebuie să spunem că nu putem trăi sub spectrul ameninţării teroriste, paralizaţi, fărsă facem nimic. Ca să faci ceva, într-un asemenea context, trebuie să ştii câteva lucruri cu privire la ameninţări.

Ameninţările sunt o realitate. Era pe vremea împăratului Ezechia, într-o perioadă când acesta a făcut ce este drept şi bine înaintea Domnului. O perioadă când Ezechia a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa Domnului. Ai zice că o asemeena situaţie ar trebui să fie apreciată şi recunoscută de toată lumea. Numai că în loc de apreciere, Ezechia are parte de ameninţare. Sanherib împăratul Asiriei, a pătruns în Iuda, a împresurat cetăţile întărite aruncând ameninţare asupra lui Ezechia şi a poporului Domnului. Ameninţările nu ţin cont de viaţa şi relaţia ta cu Dumnezeu. Ameninţările sunt o realitate cu care te confrunţi.

Ameninţările te mobilizează. Prezenţa lui Sanherib în apropierea cetăţilor întărite nu l-a paralizat şi nu l-a speriat pe Ezechia. Din contră, Ezechia s-a mobilizat. Ar fi putut să privească în sus şi să zică : Doamne, după tot ce am făcut… de asta aveam acuma nevoie? Nu se putea să nu avem parte chiar acum de ameninţarea asta teroristă? Sau…Ezechia ar fi putut să zică: are Domnul grijă de ei…să ne bucurăm noi de lucrurile bune făcute. Ezechia nu face asta, el se mobilizează şi mobilizează şi pe căpeteniile poporului.

Ameninţările te obligă să te organizezi. Ezechia este conştient că o asemenea ameninţare nu poate fi tratată cu slogane. O acţiune teroristă nu poate fi tratată cu indiferenţă. Cănd vezi duşamnii la doi paşi de tine, gata să cucerească cetăţile tale întărite, cetăţi în care sunt instituţii importante şi vitale pentru ţară, nu ai cum să nu organizezi apărarea acelor cetăţi. Convoacă şi organizează imediat o celulă de criză.  Se sfătuieşte cu căpeteniile sale şi cu cei mai viteji ostaşi, cum să contracareze ameninţarea teroristă. Stabilesc ca primul pas în planul de acţiune să fie astuparea izvoarelor de apă. Cu alte cuvinte, planul de acţiune era să distrugă orice resurse de apă, pentru ca oamenii lui Sanherib să nu aibă cu ce să-şi stâmpere setea. Apoi a stabilit responsabilităţi pentru căpeteniile de război. Fiecăruia i-a spus ce trebuie să facă.

Ameninţările de determină să acţionezi. După ce s-a organizat, Ezechia şi căpeteniile lui au trecut la acţiune. Vorbele au fost puse în practică. Au mobilizat o mulţime de oameni care au astupat toate izvoarele şi pârâul ce trecea prin regiunea aceea. Au trecut la refacerea zidului de apărare care era stricat. Şi nu numai că a reparat ce era stricat, a trecut la construirea unui nou zid, care să asigure protecţie în plus, în faţa lui Sanherib şi a armatei lui. S-a aprovizionat cu armanent şi muniţie suficientă. A pus căpetenii peste popor stabilind responsabilităţi clare. Şi când toate acestea au fost făcute i-a adunat pe toţi şi le-a spus: nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de aceste ameninţări, pentru căci sunt mai mulţi cu noi decât cu Sanherib şi ostaşii lui. Încurajarea lui Ezechia culminează cu momentul când le spune căpeteniilor, oştenilor şi poporului motivul pentru care nu trebuie să se teamă de fapt: cu Sanherib e un braţ de carne dar cu ei este Domnul Dumnezeu, care îi va ajuta şi va lupta pentru ei. Toate încercările lui Sanherib de a demobiliza poporul aflat sub comanda lui Ezechia, au fost un eşec.

Ameninţările nu-i sunt indiferente lui Dumnezeu. Ezechia a văzut ce face Sanherib şi cum înceracă să demoralizeze poporul . Ezechia şi proorocul Isaia au început să se roage Domnului. A fost un strigăt disperat către cer. Dumnezeu a auzit rugăciunea. Şi lui Dumnezeu nu i-au fost indiferente aameninţările lui Sanherib. Dumnezeu a acţionat, trimiţând un înger care să nimicească toate căpeteniile, vitejii şi domnitorii lui Sanherib. Înfrângerea a fost ruşinoasă pentru Sanherib care s-a întors în ţara lui şi acolo a murit ucis de sabie. Dumnezeu a dat izbândă poporului şi lui Ezechia. Şi poporul împreună cu Ezechia l-au onorat pe Dumnezeu pentru această biruinţă.

Nu te teme de ameninţări când eşti cu Dumnezeu şi Dumnezeu este cu tine. Nu te teme de cei care te ameninţă şi te terorizează, fă-ţi partea ta şi strigă către Dumnezeu. Dumnezeu care ştie, aude şi vede… te va scăpa de ei. Nu uita să-L onorezi pe Dumnezeu când El îi frânge pe cei care te ameninţă şi te terorizează.

NU TE TEME…Dumnezeu îi dă în mâinile tale pe vrăjmaşii tăi!

NTT03.21

Iosua şi poporul erau în « marş forţat » cucerind tot ce călca talpa piciorului lor. La un moment dat gabaoniţii printr-un şiretlic au reuşit să încheie un legământ cu Israelul. În felul acesta au trecut de partea lor. Vestea acestei alinaţe a ajuns la urechile a cinci regi cananiţi, care au realizat că acest fapt, face ca zona muntoasă din centrul Canaanului să fie un spaţiu vulnerabil. S-au decis să atace Gabaonul cu gândul să-i pună la punct, pentru faptul că s-au aliat cu israeliţii. Gabaoniţii au apelat la Iosua pentru ajutor, în virtutea tratatului încheiat cu ei. Iosua relizează că situaţia va fi extrem de delicată şi probabil că avea ceva emoţii. Nu era simplu să faci faţă la cei cinci împăraţi. Numai că în acest context, Dumnezeu îi spune : Nu te teme, îi voi da în mâinile tale! Cu siguranţă că şi tu ai duşmani, care abia aşteaptă să te atace şi să te îngenuncheze. Poate e unul sau poate sunt cinci sau chiar mai mulţi. Probabil că asemenea lui Iosua şi tu te gândeşti la eventualele consecinţe ale atacului lor. Nu te teme…Dumnezeu poate să-i dea în mâinile tale.

Cum procedază Dumnezeu când îi dă pe duşmanii tăi pe mâinile tale ?

Te face să-i ajungi pe neaşteptate în mijlocul lor, în timp ce ei se pregătesc să te atace. Cei cinci împăraţi ticluiau planurile de atac. Probabil că hărţile de luptă erau deja în lucru. Probabil că au dat ordin să fie aprovizionată armata cu toate cele necesare. Nu se gândeau nici un moment la o altă alternativă decât atacul lor. În acest context Dumnezeu îl trimite pe Iosua să atace prin surprindere. Cu siguranţă că numai la asta nu se aşteptau. Atacul lui Iosua nu a rămas fără rezultate. Mulţi au pierit. Când duşmanii tăi se pregătesc să te atace, gândind materiale şi strategii pentru izolarea ta, Dumnezeu  aduce contextul care îi dezarmează şi îi înfrânge . Face să se întâmple lucruri care îi determină pe duşmanii tăi să apeleze la tine, să-i ajuţi într-o situaţie urgentă. E momenul în care-i frânge pe unii din ei şi îi pune în imposibilitate pentru moment să-şi ducă la îndeplinire atacurile împotriva ta.

Produce învălmăşeală şi confuzie în mijlocul lor. Cei cinci împăraţi cu armatele lor, preocupaţi de strategii şi gândind la clipa când vor pune gabaoniţii la punct şi implicit pe cei din Isreal, s-au trezuit cu Iosua şi armata lui în mijlocul lor. Dintr-o dată s-a produs învălmăşeală. S-au trezit că spaţiul lor sigur este invadat de către cei pe care voiau să-i atace. Învălmăşeala a produs confuzie. Şi când apare confuzia, deciziile într-o luptă, luate cu repeziciune… pot fi fatale. Aşa este şi cu duşmanii tăi, care tocmai s-au pus de acord cum să-ţi închidă gura şi să te facă pulbere. Numai că intervenţia lui Dumnezeu îi obligă pe unii din ei să apeleze la tine. Şi când văd ceilaţi din gaşcă că s-a întâmplat lucrul acesta, devin confuzi. Nu mai înţeleg nimic. Nu înţeleg ce cauţi tu în mijlocul lor. Şi unii  încep să se întrebe : oare cum a fost posibil ?

În confuzia creată îi determină să fugă. Prezenţa neaşteptată a lui Ioua, învălmăşeala produsă i-a determinat pe unii să fugă. Şi în fuga lor au fost nimiciţi de Iosua şi armata lui. Iosua i-a urmărit şi pe cei pe care i-a prins… i-a executat. Numărul duşmanilor a început să se împuţineze. Aşa se va întâmpla şi cu unii din duşmanii tăi. Vor încerca să se depărteze de gaşca respectivă. Vor pricepe că o asemenea bătălie nu are sorţi de izbândă. Acum, rolul tău este esenţial într-o asemenea situaţie. Tu trebuie să te porţi în aşa fel încât ei să se desprindă şi să fugă din grupul duşmanilor tăi. Trebuie să faci în aşa fel încât ei să dispară de pe lista duşmanilor tăi. Cum ? Câştigându-i cu prezenţa ta, cu aprecierea ta cu slujirea ta. Dacă ştii să întorci bine pentru rău, aprinzi cărbuni pe capul lor şi vrând nevrând îi frângi. Unii dintre ei, vor înţelege că este o cauză pierdută lupta împotriva ta.

În timp ce fug… aduce peste ei catastrofe. O parte din ei au continuat să fugă, cu gândul să se replieze undeva într-o cetate şi apoi să poată pregăti contraofensiva. Dumnezeu ştie că Iosua şi armata lui nu-i poate ajunge şi nu-i poate înfrânge dacă nu intervine El. Aduce peste ei o furtună de grindină. Şi furtuna aceasta îi omoară pe o parte din ei. Textul biblic ne relatează că această furtună a fost o adevărată catastrofă pentru oştile celor cinci împăraţi. Au murit mai mulţi decât reuşise Iosua şi armata lui să omoare. Vreau să ştii că unii din duşmanii tăi nu se vor potoli. Vor înerca să se retagă pentru o vreme şi să pregătească în tăcere şi în ascuns o nouă ofensivă împotriva ta. Dumnezeu care cunoaşte inimile, gândurile şi planurile omului, poate interveni. El poate aduce adevărate tragedii în gaşca duşmanilor tăi. Şi intervenţia lui Dumnezeu elimină adesea mult mai mulţi dintre duşamnii tăi, decât ai fi putut-o face tu. Când intervine Dumnezeu cu nuiaua, răreşte numărul duşmanilor tăi.

Ca să-i oprească să se ascundă … intervine miraculos. Cu toate că Dumnezeu a adus furtuna şi dezastrul şi  a ucis mulţi dintre ei, unii au reuşit să fugă fără să fie afectaţi de grindină. Aveau de gând să  se ascundă într-o cetate întărită şi fortificată. Atunci la solicitarea lui Iosua, Dumnezeu face o minune : soarele şi luna se opresc în loc. Cu alte cuvinte ziua parcă s-a lungit, suficient cât oamenii lui Iosua să-i ajungă din urmă şi să-i nimicească. Nu uita, că unii din duşmanii tăi nu vor fi afectaţi de nenorocirile pe care Dumnezeu le va aduce . Şi atunci va trebui să continui să comunici cu Domnul şi să-i ceri să-ţi ofere şansa să-i ajungi pe duşmanii tăi. Cu alte cuvinte, va trebui să spui lucrurilor pe nume, să le dai pe faţă, pentru ca duşmanii tăi să fie dezarmaţi definitiv. Dumnezeu va face o minune care să descopere cine sunt adevăraţii tăi duşmani şi ce se ascunde în spatele duşmăniei lor. Va veni o zi când faptele lor ascunse vor fi aduse în lumină. Va fi momentul în care Dumnezeu îi va da în mâinile tale. Când îi va da în mâinile tale, iartă-i şi lasă-L pe Dumnezeu să-i judece.

Ca să se întâmple asta, trebuie să fii un om ca Iosua, să-L slujeşti pe Domnul tu şi casa ta. Ca să se întâmple asta trebuie să fii un om după inima lui Dumnezeu. Când eşti după inima lui Dumnezeu, nu te teme…El îi va da în mâinile tale pe duşmanii tăi.

NU TE TEME…Puterea prezenţei lui Christos este evidentă!

NTT03.20

Afirmaţia aceasta aste făcută în contextul în care Ioan, apostolul iubirii, izolat în insula Patmos, într-una din zile, în timp ce se afla în Duhul are o întâlnire cu Fiul Omului…care îi vorbeşte. La început îi aude glasul iar când se întoarce să vadă cine-i vorbeşte, are un moment de şoc, care efectiv îl face să cadă la pământ. Fiul Omului- Christos era în mijlocul a şapte sfeşnice, îmbrăcat cu o haină lungă, încins cu un brâu de aur, având o înfăţişare care cu siguranţă ar fi cutremurat pe orice om şi l-ar fi făcut să cadă cu faţa la pământ. Când Ioan descrie expresia chipului Lui, ni-L prezintă ca având capul şi părul alb ca zăpada, ochii erau ca para focului, picioarele erau precum arama care este arsă în cuptor, iar vocea Lui era ca vuietul pe care-l fac nişte ape mari. Imaginaţi-vă vuietul unor râuri sa fluvii când se revarsă, ce gălăgie infernală fac. În mâna dreaptă avea şapte stele, din gură îi ieşea o sabie cu două tăişuri iar faţa Lui era precum soarele care străluceşte în toată puterea. Reacţia lui Ioan a fost una de teamă . Era şi normal să fie aşa. O astfel de prezenţă arată putere şi măreţie. E imposibil să stai în faţa unei asemeena prezenţe şi să nu te apuce teama. Christos însă îi spune lui Ioan: nu te teme ! Apoi îi cere să consemneze tot ce-i va spune într-o carte pe care să o trimită celor şapte biserici : Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.  În acest context, se repetă de mai multe ori afirmaţia : « Eu sunt Alfa şi Omega, Îneputul şi Sfârşitul…cel dintâi şi el de pe urmă »  Mesajul acesta indică faptul că puterea prezenţei lui Christos este de la început până la sfârşit. Că este valabil pentru cei ce au trăit în perioada Vechiului Testament dar şi pentru cei ce au trăit în perioada Nou  Testamentală. Mesajul acesta ne vorbeşte despre permanenţa prezenţei puterii lui Christos.

Cum s-a manifestat puterea prezenţei lui Christos în trecut ?

În creaţie. Christos, Cuvântul lui Dumnezeu este Acela prin care creaţia a luat fiinţă. Puterea Cuvântului a fost la temelia zidirii Universului. Dumnnezeu a zis : să fie şi a fost. Cum ? Prin puterea Cuvântului. « Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El ». Dacă astăzi ne bucurăm de verdeaţă, pomi, iarbă, soare, ape, stele, este pentru că puterea prezenţei Lui Christos s-a manifestat la început.

În întruparea Lui. Căderea omului în păcat a fost o nouă provocare pentru Christos. A decis să coboare în lumea noastră şi să ia chip de om, într-un mod supranatural şi imposibil de înţeles din perspectiva umană. El, Dumnezu a devenit OM, s-a făcut natură umană ca şi noi, purtând în sine natura divină. Această dublă calitate, l-a făcut să fie fără păcat. Întruparea lui a demostrat puterea prezenţei Lui.

În viaţa lui pe pământ. A trăi pe acest pământ în carcasa aceasta umană, dar din perspectiva dumnezeiască. Umblarea lui, lucrarea lui, minunile lui, investiţia în ucenicii lui a arătat şi demonstrat prezenţa puterii Lui. Învăţăturile Lui au revoluţionat lumea şi asta datorită prezenţei puterii Lui. Prezenţa puterii Lui în vremea umblării pe pământ a fost evidenţă când i-a spus lui Petru : «  Tu eşti Petru şi pe tine voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor n-o vor birui ». Această promisiune s-a împlinit la Rusalii.

În moartea şi învierea Lui. Venirea lui pe pământ a fost cu un scop clar : răscumpărarea noastră din starea de păcat. Căderea lui Adam a acoperit cu blestemul păcatului întreaga rasă umană şi a aruncat-o în moarte. Christos s-a coborât să ne ofere viaţa. A acceptat să moară pe o cruce pentru păcatele noastre. A acceptat să ajungă în mormânt şi să stea acolo trei zile. După acele trei zile a înviat. Cum a fost posibil ? Datorită prezenţei puterii Lui. Mormântul şi piatra de la gura lui nu L-au putut ţine acolo. Moartea  a fost biruită de Christos. Păcatele omului primesc iertare numai prin Christos şi asta datorită prezenţei puterii Lui. El schimbă viaţa omului prin lucrarea puterii Lui.

După înălţarea Lui. La un moment dat Saul pe drumul Damascului are parte de manifestarea prezenţei puterii lui Christos. Şi puterea lui Christos face din prigonitorul Saul, apostolul Pavel. Cine a făcut posibilă această transformare miraculoasă ? Prezenţa puterea lui Christos.

Cum se manifestă prezenţa puterii lui Christos azi ?

Prin Evanghelie. Evanghelia este Cuvântul lui Christos care transformă vieţi. Pavel spune despre Evanghelie că «  este puterea lui Dumnezeu ». Evanghelia este vestea bună adusă de Christos. Christos este acela care astăzi prin puterea Sa, schimbă cu Evanghelia inimi. Numai prezenţa puterii lui Christos poate transforma şi înnoi viaţa ta şi viaţa oricărui om.

Prin Biserică. Biserica este mireasa lui Christos. Mireasa lui Christos este alcăutuită din oameni care au fost salvaţi şi transformaţi prin puterea Lui. Tot ce se întâmplă în Biserică şi cu Biserica este ca urmare a prezenţei puterii Lui. El ţine şi El conduce Biserica. El lucrează sfinţire şi neprihănire în «  mădularele » ce compun Biserica. El face din noi «  o preoţie sfântă, un neam ales » Cum ? Prin puterea prezenţei Lui care se manifestă specific pentru fiecare situaţie în parte.

Cum se va manifesta prezenţa puterii lui Christos în viitor ?   

Va veni o zi cînd Christos va reveni pe norii cerului, toţi ochii îl vor vedea ( chiar şi cei ce l-au străpuns, cei ce l-au respins, cei ce l-au crucificat,…). Va fi momentul când toţi oamenii, din toate timpurile îl vor vedea pe El şi vor vedea puterea Lui Christos. Va fi momentul când diavolul cu toţi argaţii şi supuşii lui vor fi nimiciţi şi prăpădiţi. Va fi momentul când El va veni să domnească împreună cu toţi aceia care şi-au spălat hainele în Sângele Lui. Va fi momentul când El va şterge orice lacrimă şi orice durere. Va fi momentul sfârşitului pentru păcat, moarte, diavol… pentru că Isus Christos este nu numai începutul ci şi sfârşitul tuturor lucrurilor. Va fi momentul când va începe veşnicia cu Dumnezeu Tatăl şi Christos Fiul pe tronul de domnie.

Nu te mai teme, trăieşte zilnic viaţa cu Christos şi nu uita puterea Lui se manifestă permanent. El este acelaşi ieri, azi şi în veci !

NU TE TEME…cînd cineva gândeşte rău împotriva ta!

NTT03.19

Mesajul acesta este adresat împăratului Ahaz, prin intermediul profetului Isaia, în vremea când Siria şi Israelul s-au aliat împotriva lui Iuda, ameninţând Ierusalimul. Gândurile lor erau rele şi vizau un atac asupra Ierusalimului. Dumnezeu îl asigură pe Ahaz că gândurile rele pe care Siria le are împotriva lui Iuda nu îl vor afecta atâta timp cât el va crede Cuvântului Domnului. Asemenea lui Ahaz şi noi ne confruntăm cu oameni care au gânduri rele în ce ne priveşte. Poate te confrunţi cu o asemenea situaţie şi poate nu ştii ce să faci şi cum să te comporţi în asemeena momente.

Ce urmăresc cei care gândesc rău împotriva ta?

Cum să-ţi AFECTEZE imaginea. Te vor privi cu ochii lor iscoditori, în locuri şi situaţii diferite. Se vor uita la tot ce faci şi tot ce spui. Se vor uita cu atenţie să vadă unde sunt locurile vulnerabile din viaţa ta. Vor urmări cu privirea numai acele momente şi numai cele acţiuni unde ar putea vedea lucruri care apoi să le folosească împotriva ta. Vor ,,filma” acele imagini care ar putea să te murdărească într-un anume moment. Vor face selecţia lor, le vor stoca şi le vor arunca pe piaţă la un moment dat. Astăzi, mai mult ca oricând această preocupare este la modă, inclusiv printre evanghelicii care se bat cu pumnul în piept că ei sunt mai morali ca alţii.

Cum să-ţi ATACE drepturile. Te vor pândi constant şi vor analiza aspecte cu privire la viaţa ta. Vor căuta să vadă dacă nu cumva ai probleme cu legea. Dacă nu cumva eludezi taxe şi impozite, dacă nu cumva în afacerile tale foloseşti munca la negru. Dreptul tău la muncă, dreptul tău la viaţă privată, dreptul tău la iniţiativă privată, dreptul tău la exprimare liberă…vor fi scanate cu atenţie. Vor căuta acele breşe care să fie folosite, la o adică, la frângerea drepturilor tale.

Cum să te AMAGEASCĂ cu ceva. Te vor provoca să păcătuieşti şi să faci lucruri care îl dezonorează pe Dumnezeu. Vor gândi curse în care să cazi. Vor concepe capcane în care să te atragă. Te vor provoca să vorbeşti de rău pe alţii. Te vor provoca la relaţii imorale. Gândurile lor vor concepe fel şi fel de şiretlicuri, ca să nu te prinzi de cursele lor. Vor face fel şi fel de lucruri care să te determine să joci apoi la ,,jocul” lor.

Cum să te APESE cu ceva. Te vor presa să iei decizii greşite într-un domeniu sau altul. Poate vor încerca să te determine să iei decizii greşite în relaţiile de familie. Sau poate vor încerca să te determine să iei decizii greşite la locul tău de muncă. S-au poate vor încerca să te determine să iei decizii greşite cu privire la slujirea ta. Să nu te mai implici. Sau să te implici din perspectiva a ceea ce ei urmăresc. Vor face lucrurile acestea, ca apoi să te aibă la mână la un moment dat. Să te poată şantaja într-un moment sau într-o situaţie în care ei au un interes.

Cum să te AMĂREASCĂ în inimă.  Te vor pune în situaţii în care să te simţi penibil. Vor gândi momente şi situaţii în care să te umilească. Vor gândi cum să orchestreze situaţii care să te dezamăgească şi să te facă să te simţi inutil. S-ar putea să te izoleze de ,,gaşca lor” ca să te facă să suferi în inima ta şi să te determine să iei decizii de genul: renunţ.

Probabil că şi Ahaz a experientat unele dinn aceste realităţi. Probabil că l-a pucat teama, că altfel nu-mi închipui de ce i-ar fi spus Dumnezeu prin proorocul: nu te teme de gândurile pe care Siria şi aliţii le au. În acest context, Ahaz este instruit să ceară din partea lui Dumnezeu un semn, că gândurile celor din Siria nu se vor materializa. Ahaz avea nevoie de linişte. Ahaz înă nu ascultă acest îndemn, bazându-se pe sprijinul Asiriei mai mult decât pe Cuvântul Domnului. Cu toate că Ahaz refuză să ceară un semn, ceea ce-l nemulţumeşte pe Dumnezeu, Domnul îi dă un semn  care să-i certifice că nu se vor materializa aceste gânduri nici atunci şi nici în viitor. Semnul însă este urmat de proorocia venirii lui Emanuel, Dumnezeu este cu noi, cel care va izbăvi de poporul Domnului. Probabil că privind la această scenă vei spune: Ahaz a avut un mesaj clar din partea Domnului prin proorocul, dar eu pe ce să mă bazez? Ce m-ar putea face pe mine ca să nu mă tem de gândurile rele pe care unii oameni le au faţă de mine?

De ce să nu te temi în asemenea momente?

Nu te teme, pentru că Dumnezeu le cunoaşte gândurile, ştie că sunt rele. Şi Dumnezeu nu poate sta în prezenţa răului. Dumnezeu nu va face pact cu gândurile lor rele. Dumnezeu face casă comună cu gândurile bune.

Nu te teme, pentru că Dumnezeu ştie că aceste gânduri rele sunt pornite din nebunia lor. Dumnezeu nu se însoţeşte cu nebunii. Sfinţii şi oamenii fără prihană sunt aliaţii Domnului

Nu te teme, pentru că Dumnezeu urăşte gândurile lor. Pentru Domnul gândurile lor sunt o urâciune. Dumnezeu nu face masă comună cu urâciunile. Urâtul nu este creaţia lui Dumnezeu ci a diavolului.

Nu te teme, pentru că Dumnezeu ştie că gândurile lor sunt deşarte, golite de orice conţinut dumnezeiesc. Domnul ştie că acele gânduri ale lor sunt fără valoare de întrebuinţare, în contextul Împărăţiei Lui. Gândurile lor sunt un fel de ,,vorbe goale ce din coadă au să sune”. Numai că sunetul lor este aramă sunătoare şi chimvale zăngănitoare..atât şi nimic mai mult.

Nu te teme, pentru că Dumnezeu pedepseşte gândurile rele care ies din inima omului. Din perspectiva lui Dumnezeu, gândurile rele sunt puse pe aceiaş scenă cu minciunile, furtişagurile, curviile, idolatria…adică cu tot ceea ce este păcat. Vine o zi când Dumnezeu va aduce judecata Lui peste asemenea apucături păcătoase.

Tu fii tare, nu te teme de gândurile rele pe care unii şi alţii le au cu privire la tine. Gândurile Domnului cu privire la tine sunt să-ţi dea mântuire şi viaţă din belşug.

NU TE TEME…Dumnezeu te hrăneşte în vremuri grele!

martie.18

Cum te hrăneşte Dumnezeu în vremuri grele?

Folosindu-se de fraţii tăi. Iosif, fiul preaiubit al lui Iacov, printr-o conjunctură nefericită a ajuns să fie vândut în Egipt. Acolo, ajuns în casa lui Potifar, a fost remarcat pentru abilităţile lui. A fost numit mai mare peste casa acestuia. Soţia lui Potifar, o femeie cu porniri carnale, i s-a pus ,,pata” pe el. A vrut să-l facă să păcătuiască cu ea, dar nu i-a ieşit. Orgolioasă, l-a pârât lui Potifar, inventând o poveste cu o presupusă tenatativă de viol. Ajunge în puşcărie şi acolo dezleagă visurile unor oameni importanţi. La un moment dat, Faraon are un vis. Atunci, unul din cei care au fost cu Iosif în închisoare, a povestit lui faraon că el este în stare să dezlege visurile. După ce Iosif dezleagă visul, Faraon îl numeşte prim ministru. Iosif avea obligaţia să adune resurse în cei şapte ani de belşug pentru a putea face faţă celor şapte ani de foamete. Iosif îşi face bine slujba. Printre cei care vin în perioada de foamete să se apovizioneze din Egipt, sunt fraţii şi tatăl lui Iosif. Dumnezeu l-a trimis pe Iosif acolo, pentru un asemenea moment. Familia lui Iosif se mută în Egipt. Iosif are grijă de ei. După moartea tatălui lor, fraţii lui Iosif s-au temut de ce va urma. S-au temut că Iosif îşi va aduce aminte de răul pe care ei i l-au făcut. Iosif însă le-o spune clar…să nu se teamă, pentru că el îi va hrăni pe ei şi pe copii lor. S-ar putea să fii unul din cei care ţi-ai pierdut părinţii. S-ar putea ca în acel moment să-ţi fie teamă de ce se va întâmpla cu tine în viitor. S-ar putea să te gândeşti că fraele tău se va depărta de tine, ca urmare a faptului că ţie ţi-a lăsat tata ceva pământ, care vorba vine, nu prea are nici o valoare. Numai că fratele tău a fost binecuvântat de Dumnezeu cu o afacere prosperă. Nu te teme şi nu te mai gândi, cum îţi vei tremina facultatea, ce vei face în viaţă, cine te va ajuta. S-ar putea ca Dumnezeu să se folosească de fratele tău…ca să te hrănească. S-ar putea ca binecuvîntarea lui materială Dumnezeu s-o folosească şi pentru ca el să aibă grijă şi de tine.

Folosindu-se de familia ta lărgită. Aduceţi-vă aminte de Naomi plecată împreună cu bărbatul ei Elimelec să locuiască pentru o vreme în Moab. Îi moare bărbatul acolo şi ea rămâne cu cei doi fii, Mahlon şi Chilion. Cei doi fii se căsătoresc cu două moabite. Printr-un context de împrejururări mor şi cei doi fii şi Naomi rămâne doar cu nurorile ei, Orpa şi Rut. Înţelegm din textul biblic că cele două nurori au fost cele care au avut grijă de ea şi feciorii ei după moartea lui Elimelec. Naomi le ofereă celor două nurori posibilitatea să-şi refacă viaţa iar ea decide să se întoarcă în Betleem, locul ei natal. Rut însă refuză să o părăsească pe Naomi. Se întoarce cu ea în Betleem. Mai mult decât atât, Rut munceşte pe câmp, ca să asigure cele trebuincioase pentru ea şi Naomi. În acest context apre şi Boaz, unul din familia lărgită a lui Naomi, care avea drept de răscumpărare. Boaz nu numai că are grijă de Rut şi implicit de Naomi dar se şi căsătoreşte cu Rut. Dumnezeu se foloseşte de cei din familia lărgită a lui Naomi pentru a o hrăni pe aceasta. Poate eşti şi tu la vărsta lui Naomi. Poate ai rămas singură după ce ţi-au murit copiii şi trăieşti dintr-o pensie de 350 lei. Poate te întrebi…ce se va întâmpla cu mine, cine va avea grijă şi de mine, la cine voi putea apela când am o problemă. Nu te teme, Dumnezeu îţi va purta de grijă în asemenea momente. Îşi va duce aminte de tine un nepot sau vreo nepoată. Sau poate una din nurorile tale sau ginerii tăi, îşi vor aduce aminte de tine şi te vor căuta. Dumnezeu va motiva pe cineva din familia ta lărgită, să se îngrijească de nevoile tale. Nu ştiu exact cum o va face. S-ar putea să se implice direct sau s-ar putea să plătească pe cineva să facă lucrul acesta. Tu nu te teme…puneţi încrederea în Dumnezeu. El te va hrăni şi va purta de grijă de tine, folosindu-se de cei din familia ta lărgită.

Folosindu-se de resursele tale. Probabil vă aduceţi aminte de văduva din Sarepta. Dumnezeu îl trimite pe Ilie la această femeie, ca să-l hrănească. Femeia avea doar puţină făină şi puţin untdelemn. Ea este conştientă şi speriată în acelaşi timp când realizează că aceste puţine resurse se vor termina dacă îi va face o mâncare lui Ilie, iar apoi ea şi fiul ei vor muri. Numai că Dumnezeu  a înmulţit acest puţin al ei şi i-a hrănit pe toţi trei pe toată perioada acelei secete. Uimitor, nici cea mai bună gospodină n-ar fi putut gestiona o asemena situaţie. Când Dumnezeu intervine, puţinul pe care-l ai la dispoziţie, îl face să fie din belşug pentru o bună perioadă de timp. Eu îmi aduc aminte cum ne-a hrănit Domnul, pe mine, soţia şi fiica noastră cea mare, timp de şase luni, fără să avem nici un venit în casă! S-a folosit Domnul doar de ceea ce aveam în acea perioadă în casă, o sumă mică de bani pe care întâmplător îi aveam puşi în CEC. Dar Dumnezeu nu se foloseşte numai de resursele tale puţine. Aduceţi-vă aminte de Neemia. După ce este numit guvernator, toată perioada când are loc reconstrucţia zidurilor, Neemia şi cei din familia lui, au trăit din resursele pe care le aveau, timp de doisprezece ani. N-au luat bani pentru slujba lor, ba mai mult au lucrat cu toţi la refacerea zidurilor şi aveau la masă cam 150 de oameni plus neamurile care veneau din împrejurimi. Şi când ne uităm pe meniul lor, mâncau bine. Te-a ajutat Dumnezeu să aduni nişte resurse şi lea-i pus prin tot felul de fonduri de investiţii, asigurări, bănci. De ce le-ai pus acolo? Mi-aduc aminte de cineva care şi-a pus aşa bani prin bănci şi când îl întrebai ce vrei să faci cu ei, răspundea: îi vor folosi copiii şi nepoţii. Aduni bani pe care să-i folosească alţii. Nu face asta! Dacă pui banii la ciorap, nu uita să-i foloseşti înainte ca cineva să arunce ciorapii la tomberon, cu tot cu bani. Dacă îi aduni, foloseşte-i aşa cum a făcut şi Neemia. Nu te teme când treci prin momente dificile, foloseşte resursele tale. Dacă sunt puţine, cere-i Domnului să le înmulţească în fiecare zi. Dacă sunt suficiente, cere-i Domnului înţelepciune să ştii cum să le foloseşti. Te asigur că nu vei muri de foame nici tu şi nici cei din casa ta, dacă vei proceda cu înţelepciune în ambele situaţii!

 

NU TE TEME…când se atinge Isus de tine!

NTT03.17

În timpul petrecut pe pământ, Domnul Isus s-a atins de oameni. Atingerea lui Isus n-a rămas fără urmări. Atingerea lui Isus a provocat de fiecare dată ceva în viaţa acelei persoane.

Ce se întâmplă când se atinge Isus de tine ?

Te ridică… oricât ai fi de căzut. Domnul Isus s-a dus pe munte împreună cu trei din ucenicii săi. Acolo pe munte ucenicii au avut parte de o vedenie. Dintr-o dată Domnul s-a schimbat la faţă. Chipul lui a strălucit ca soarele şi hainele i s-au făcut albe ca lumina. Şi cum scena nu era suficientă, pentru ucenici, au apărut Moise şi Ilie. În acel moment Petru i s-a adresat Domnului zicând : « dacă vrei am să fac trei colibe, una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie ». În timp ce vorbeau ei, deodată i-a acoperit un nor luminos şi s–a auzit o voce : «  Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea Mea, de El să ascultaţi ! » Când ucenicii au auzit aceste cuvinte au căzut cu faţa la pământ. Isus s-a apropiat de ei şi le-a zis : «  sculaţi-vă , nu vă temeţi ». La porunca lui, uceniciii s-au ridicat. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui despre experienţa lor, până va învia Fiul Omului din morţi. S-ar putea să trăieşti şi tu asemenea momente când să ai parte de o vedenie, în care Dumnezu să-ţi vorbească într-un mod explicit. În lumina Cuvântului rostit de El, probabil vei cădea cu faţa la pământ. Îţi va fi greu să te ridici de acolo singur. Când îl auzi pe Dumnezeu vorbind… te apucă fiorii. Nu poţi să te ridici în prezenţa Lui. S-ar putea ca după ce El îşi va fi terminat mesajul pentru tine, să rămâi minute bune căzut la pământ. S-ar puteasă nu te poţi ridica de acolo. S-ar putea să ai nevoie să-l auzi pe Isus : nu te teme…ridică-te ! S-ar putea ca numai atingerea lui Isus să te readucă într-o stare de normalitate. Nu te teme când te atinge Isus !  Ridică-te !

Te curăţă…oricât ai fi de păcătos. Domnul Isus coborând de pe munte a avut parte de o scenă destul de uzuală pentru El : noroadele s-au adunat buluc împrejurul Lui. Printre cei din norod era şi un lepros, care i s-a adresat direct lui Isus : « Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti ». Domnul Isus nu l-a întrebat nimic. A ridicat mâna, s-a atins de el şi i-a zis : « Da, vreau să fii curăţit ». În clipa aceea leprosul a fost curăţit. Dommul i-a cerut să nu spună nimănui ci, să meargă să se arate preotului şi să-şi aducă darul pe care l-a rânduit Moise pentru ei. Poate eşti şi tu în starea acestui lepros. Îţi dai seama că eşti un păcătos. Poate ai făcut lucruri păcătoase care îţi apasă sufletul. Te uiţi la viaţa ta şi vezi numai faliment şi păcat. Nu dispera. Fă şi tu cea a făcut leprosul. Du-te la Isus şi cere-i să te curăţească de păcatul tău. Nu te duce la oameni, nu te duce la preoţi sau duhovnici…ei nu te pot curăţi. Aleargă la Isus : Mărturiseşte-I Lui păcatul tău. Cere-i iertare şi eliberare. Numai El poate face lucrurl acesta. Numai El te poate curăţi de păcateletale. Numai el poate spăla vina păcatului tău. Isus nu l-a întrebat pe lepros nimic. Isus a acceptat cerea leprosului. Isus nu te va întreba : de ce ai păcătuit ? Isus îţi va spune : păcatele îţi sunt iertate ! Du-te şi nu mai păcătui! Nu te teme să-ţi mărturiseşti păcatele tale Domnului. El se va atinge de tine şi te va curăţi de păcatele tale.

Te vindecă…oricât ai fi de bolnav. Domnul Isus s–a dus într-o zi în casa lui Petru. Acolo a văzut-o pe soacra lui Petru, bolnavă în pat, prinsă de friguri. Isus s-a atins de mâna ei şi frigurile au lăsat-o. Femeia s-a vindecat. Imediat ce Isus a vindecat-o, soacra lui Petru a început să-l slujească. Nu a stat să se refacă, nu a spus mulţumesc şi apoi să plece. Femeia aceasta, ca răspuns la vindecarea lui Isus, a decis să-L slujească. Poate şi tu eşti bolnav. Ai o boală care te ţintuieşte în pat. Invită-L pe Isus în casa ta. S-ar putea ca El să se atingă de trupul tău şi să te vindece. Nu te teme să-L inviţi pe Isus în casa ta. Atingerea Lui poate fi salvarea ta. Dar, dacă Isus te vindecă, fă şi tu ce a făcut soacra lui Petru : slujeşte-L ! Opreşte-te din orice alte obiective şi slujeşte-L pe Isus. Cum ? Cum ştii tu să o faci. Fă ceea ce ştii să faci pentru Isus ! Poate ştii să faci mâncare. Fă mâncare şi du-o unor familii sărace sau unor oameni ce locuiesc pe stradă. Nu uita : când faci aşa ceva pentru unul din micuţii Domnului, pentru El o faci. Poate ştii să zideşti case. Implică-te cu cei care fac case pentru familii care nu-şi permit să facă una. Poate eşti o educatoare care iubeşti copiii. Du-te săptămânal într-o comunitate de rromi şi organizează pentru copii de acolo after-school. Poate eşti la pensie şi ai timp din belşug. Du-te la un azil de bătrâni, spune o vorbă bună celor de acolo, petrece timp cu ei. Când se atinge Isus de tine, viaţa ta va căpăta o nouă putere. Când se atinge Isus de tine, viaţa ta va cunoaşte noi dimenisuni. Nu te teme… atingerea lui Isus va da sens vieţii tale!  Când atingerea lui Isus dă un nou impuls vieţii tale…nu te teme , scoală-te şi slujeşte-L cum ştii tu mai bine !

NU TE TEME…căci nu tu vei lupta, ci Domnul!

NTT03.16

Era pe vremea regelui Iosafat, după ce a avut loc divizarea împărăţiei lui Israel în două: Regatul de Nord (Israelul) format din zece seminţii şi Regatul de Sud ( Iuda) format din două seminţii. Iosafat, odată ajuns pe tron, a fortificat regatul şi a format o armată numeroasă care depăşea 1 600 000 de ostaşi. Ceea ce însă a fost distinctiv pentru domnia lui Iosafat, este faptul că el l-a urmat pe Domnul. Modelul de împărat a lui David a fost înaintea lui. Cuvântul lui Dumnezeu a ocupat un loc important în viaţa sa şi a reuşit să impună şi poporului umblarea în căile Domnului. Până la venirea lui pe tron, între Israel şi Iuda era o oarecare tensiune. Mulţi din Israel au coborât în Iuda să locuiască, pentru că au văzut că Domnul este cu ei. Fiul lui Iosafat s-a căsătorit cu fiica lui Ahab, împărat al Israelului, ceea ce a dus la o alianţă între cele două regate. Ahab l-a rugat pe Iosafat să-l ajute la un atac împotriva Siriei. Iosafat consimte să-l ajute dar apoi sugerează că ar trebui mai întâi să-l întrebe pe Domnul. Ahab trimite să-i fie aduşi profeţii, care din păcate nu erau în legătură cu Domnul. Ei proroceau ce îi plăcea să audă Ahab şi anume… că va fi victorios. Pe vremea aceea, era un profet pe numele lui Micaia, despre care se ştia că vorbeşte din partea Domnului, dar Ahab nu-l suporta. Până la urmă, Michaia vine şi vesteşte numai ce-i spune Domnul. El explică de ce profeţii lui Ahab îi dădeau informaţii mincinoase. Ei erau mânaţi de un duh mincinos, duh pe care Domnul l-a îngăduit asupra lor din pricina răutăţii lui Ahab. Micaia vine şi spune că bătălia va fi pierdută, iar Ahab va muri. În bătălia cu sirienii Ahab a murit, chiar dacă s-a deghizat în soldat, ca să inducă în eroare pe duşmani. Iosafat a fost izbăvit de sirieni, dar a trebuit să înveţe lecţia amară privitoare la încheierea de alianţe cu necredincioşii.  Iosafat, cercetat şi mustrat de Domnul prin cuvintele lui Iehu, s-a pocăit de fapta sa. Ca urmare a pocăinţei lui, a cutreierat ţara , ca să readucă poporul la ascultare de Domnul. În contextul acesta al unei revitalizării spirituale a regatului sudic Iuda, o puternică coaliţie de armate formată din moabiţi, amoniţi şi moaniţi a declarat război Regatului lui Iuda. Iosafat, alarmat de situaţie, a vestit un post, a chemat poporul la templu şi s-au rugat Domnului. Ca reacţie la rugăciunea lui Iosafat, Duhul Domnului a vorbit prin Iahaziel fiul lui Zaharia. Mesajul lui a fost clar şi fără echivoc: Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de această armată, că nu voi veţi lupta ci Domnul va lupta!

  Ce se întâmplă când lupta o duce Domnul  în locul tău?

Se produce o confuzie în rândul vrăjmaşilor tăi. Poporul Domnului ascultând de Iahaziel, a doua zi au intrat pe câmpul de bătălie cântând şi sărbătorind. Duşmanii poporului au fost surprinşi de acest fapt, confuzia s-a instaurat în mijlocul lor. Nu puteau să creadă ce le auzeau urechile: Iuda cânta o cântare de biruinţă. Ei se aşteptau ca poporul să vină pregătit de bătălie nu să savureze o victorie. Psihologic, marea alianţă a fost executată fără luptă. Când luptă Dumnezeu se întâmplă lucruri pe care duşmanii tăi nu le pot înţelege. Devin dintr-o dată confuzi şi nu-şi mai ştiu pune în aplicare planurile de luptă. Când se uită la tine şi te vede fără frică, cântând şi lăudând pe Dumnezeu, îi apuca groaza. Practic rămân paralizaţi în faţa unei asemenea scene. Nu te teme…când se luptă Dumnezeu pentru tine. Duşmanii tăi vor fi derutaţi de strategia pe care Dumnezeu o va folosi.

Vrăjmaşii tăi ajung să se lupte între ei şi să se distrugă singuri. Marea coaliţie venită să nimicească Iuda, sunt puşi pe picior greşit de strategia Domnului. Confuzia produce panică. Panica îi pune în situaţia să nu mai vadă obiectul atacului lor. Panica îi determină să se încaiere între ei. Probabil… pentru că nu au ajuns la un consens referitor la modul de acţiune. Sau pentru că în preocuparea lor de bate pe cei din Iuda, au ajuns la concluzia că unii ce sunt cu ei… îi cam încurcă. Un lucru este cert, strategia Domnului de a crea panică în rândul lor a dat roade. Au ajuns să se bată între ei şi au ajuns să se sfâşie. Când Dumnezeu se luptă pentru tine, strategia Lui nu va da greş niciodată. Duşmanii tăi vor ajunge la un moment de panică. Nu vor reuşi să facă faţă acelui moment. Orbiţi de dorinţa de a te frânge pe tine, interesaţi de o victorie rapidă, vor considera vrăjmaş pe oricine le stă în faţă. E fascinant să stai să priveşti cum duşmanii tăi declaraţi… se devorează între ei şi se distrug din cauza panicii care i-a cuprins. Când vezi o asemeena scenă, nu te teme…laudă-L pe Domnul , El aduce victoria.

Tu culegi prada de război. Pe câmpul de bătălie erau numai cadavre şi o imensă pradă. Când Iuda vine la faţa locului, singurul lucru pe care-l mai au de făcut este să adune prada. Fără să facă nimic, au câştigat bătălia şi s-au ales cu o pradă de război însemnată. Dar ca să ajungă aici, trebuiau să se încreadă în Domnul, să asculte de El şi să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu. Când Dumnezeu se luptă pentru tine şi îi frânge pe duşmanii tăi, nu te teme să te bucuri de prada care rămâne în urmă. Dumnezeu, nu numai că te face biruitor dar îţi aduce şi foloase de pe urma acelei bătălii. Nu contează cât de mulţi sunt duşmanii tăi. Nu te teme…când Dumnezeu se luptă pentru tine! El îi mătură într-o clipă pe duşmanii tăi. Savurează victoria onorându-L pe Dumnezeu.

NU TE TEME…crede numai!

NTT03.15

Nu este deloc simplu să trăieşti prin credinţă. Credinţa are de-a face cu încrederea pe care cineva şi-o pune în Dumnezeu într-un moment al vieţii. Credinţa înseamnă să trăieşti cu speranţa că ceea ce ţie îţi este cu neputinţă să faci, Dumnezeu poate să facă. Când trăieşti prin credinţă nu ai nevoie de ochi în mod deosebit ci de încredere în Dumnezeu. Nu este simplu să crezi că boala ta, despre care toţi medicii spun că este incurabilă, are vindecare ca urmare a intervenţiei lui Dumnezeu. Nu este uşor să crezi că viaţa ta, care este vraişte şi moartă din cauza păcatului, poate fi transformată şi regenerată. Credinţa este un act de curaj, curajul de a te arunca în braţele lui Dumnezeu…legat la ochi. Credinţa este o nebunie din perspectivă umană, dar este nebunia fără de care nu ai cum să-L cunoşti pe Dumnezeu. Cea mai mare problemă cu care se confruntă cineva, când este vorba de credinţă, este teama. Teama că Dumnezeu nu va asculta. Teama că Dumnezeu nu va acţiona. Teama că Dumnezeu nu se va apleca spre acea problemă. Teama că intervenţia lui Dumnezeu va fi prea târziu.

Ce se întâmplă când crezi că Dumnezeu are soluţie la problema ta ?

Te duci şi-L cauţi pe Isus. Iair, unul din fruntaşii sinagogii a trăit o experinţă prin credinţă cu Isus. A aflat că a venit Isus în ţinutul lui. Iair avea o fiică bolnavă, care trăgea să moară. Probabil că a fost la toţi medicii din vremea aceea. Probabil că el a cheltuit mulţi bani, dar vindecarea fetei nu a venit. Ba mai mult era din rău în mai rău. Probabil că niciunul din medici nu i-a mai dat nici o şansă. Iair îşi încearcă ultima şansă şi se duce să-L caute pe Isus. Numai în pielea lui Iair să nu fii. Taţii când fetele lor sunt bolnave, sunt extrem de agitaţi. O spun din propria mea experinţă. Când fetele mele erau bolnave eram precum un leu în cuşcă. Mă agitam, mă rugam, căutam soluţii. Ştiu cum suferă un tată când fetiţa lui este bolnavă. Sigur că Iair a mers într-o fugă. Acolo la Isus era multă lume şi agitaţie. Iair apucă să-i spună despre fiica lui, apoi se întâmplă alte lucruri în jurul lui Isus. Şi în timp ce Iair aştepta probabil un răspuns de la Isus, nişte oameni din cetate vin şi-i dau o veste cruntă : fiica lui murise.  Isus a auzit vestea ce i-a fost adusă lui Iair. Isus se opreşte şi i se adresează lui Iair…nu te teme, crede numai ! Şi imediat ce-i spune aceasta, Isus împreună cu câţiva din ucenici se duc la casa lui Iair. Acolo era mare zarvă. Femeile boceau şi se tânguiau. Isus le spune celor de faţă să se oprească din plâns că fetiţa nu a murit ci doar doarme. Cei prezenţi au început să râdă şi să-şi bată joc de El. Isus nu i-a luat în seamă. A intrat în camera unde era fata şi i-a grăit : fetiţo scoală-te ! Fetiţa lui Iair, care avea doisprezece ani, s-a sculat şi a început să umble. Când treci printr-o asemenea situaţie, când copilul tău este bolnav, poate este pe moarte, nu dispera…caută-L pe Isus. Caută-L cu credinţă! Nu ţine seama de toate vorbele răutăcioase şi pline de necreduinţă a celor dimprejurul tău. Nu te teme…crede numai că El, Isus, va da vindecare fiului tău sau fiicei tale.

Ce se întâmplă când crezi că Dumnezeu are soluţie la problema ta ?

Te duci şi te atingi de Isus. În timp ce Iair se adresa lui Isus, mulţimea îl îmbulzea pe Mântuitorul. Printre cei aflaţi în mulţime era şi o femeie, care era bolnavă de doisprezece ani. Era o femeie care de ani buni se confrunta cu o problemă serioasă de sănătate : avea o scurgere de sânge. Doisprezece ani a mers pe la toţi medicii, şi-a cheltuit banii şi nici un rezultat. Ba mai mult, starea ei de sănătate s-a înrăutăţit. Femeia aceasta era în mulţime. Când a văzut că Isus este acolo, un singur gând i-a încolţit: să-l atingă pe Isus. Femeia aceasta a crezut, că simpla atingere a lui Isus îi va aduce vindecarea. Şi pentru că a crezut lucrul acesta a acţionat. S-a strecurat prin acea mulţime până lângă Isus şi s-a atins de haina Lui. Deodată problema ei de sănătate a dispărut. Scurgerea de sânge s-a oprit. Isus a imţit că o putere a ieşit din El. S-a întors spre mulţime şi a întrebat : cine s-a atins de hainele mele ? Femeia plină de teamă de această dată, s-a apropiat de Isus, a căzut la picioarele Lui şi a mărturisit. Paradoxal, Isus n-o ceartă ci apreciază actul ei de credinţă. Isus apreciază că această femeie nu s-a temut ci a crezut că simpla atingere a hainelor Lui îi va aduce vindecarea. S-ar putea să te confrunţi de ani de zile cu o problemă de sănătate. S-ar putea să-ţi fi cheltuit o avere cu doctorii. Poate că a sosit momentul să nu-ţi mai pierzi vremea, căutând în stânga şi-n dreaprta soluţii. Du-te la Isus şi atinge-te de El. Nu te teme să faci ce a făcut femeia aceasta : s-a atins de Isus. Să nu uiţi că de fapt Christos e unica ta şansă. Dacă crezi cu adevărat că El are putere asupra bolii tale , nu ezita… du-te la Isus ! Atingerea Lui va da linişte vieţii tale. Puterea Lui va produce vindecare în viaţa ta. Nu ştiu dacă vei avea parte de vindecare fizică, dar sigur de vindecare sufletească vei avea parte. Nu te teme de boala ta…crede numai că Isus are putere asupra ei. Crede numai că… El poate să-ţi rezolve problema! Crede în puterea Lui vindecătoare !

 

NU TE TEME…când Îl chemi pe Domnul!

NTT03.14

Viaţa pe care o trăim nu este deloc uşoară. Sunt experienţe de care avem parte, experienţe care ne pun în dificultate şi de multe ori nu ştim la cine să apelăm. Sunt tensiuni cărora trebuie să le facem faţă, nu ştim cum să le luăm şi ne este temă adesea să cerem cuiva sfatul. Sunt greşeli pe care le facem, ne este greu să recunoaştem aceasta şi uneori chiar ruşine să spunem cuiva sau să cerem o părere. Nu suntem singurii care trăim asemena stări. Nu suntem nici primii care ne zbatem cu aceste temeri. Dacă ne uităm la David, Iona, Ezra, Ieremia şi alţii pe care-i găsim pe paginile Scripturii, vom constata că au trăit asemenea momente. Şi ei au fost plini de teamă…dar L-au chemat pe Domnul în ajutor. Şi când L-au chemat pe Domnul, datele problemei s-au schimbat imediat.

De ce să nu te temi când îl chemi pe Domnul ?

Pentru că strigătul tău AJUNGE la El. David, a avut parte de o serie de experienţe în luptele pe care le-a purtat cu vrăjmaşii lui. Au fost momente despre care David mărturiseşte ca fiind de un dramatism inimaginabil. În confruntările cu vrăjmaşii adesea valurile morţii l-au înconjurat pe David. În confruntările cu vrăjmaşii a ajuns în situaţia când şuvoaiele morţii l-au înfăşurat şi el nu mai vedea nici o speranţă. David mărturiseşte că au fost momente când s-a simţit încorsetat de legăturile mormântului. Imaginaţi-vă ce-o fi fost în inima lui în asemeena momente.David mărturiseşte  în 2 Samuel 22 cum a trecut prin acele momente. David, în strâmtorarea lui a strigat către Dumnezeu. Şi strigătul lui a ajuns la Dumnezeu. Şi când strigătul lui a ajuns la Dumnezeu, din ceruri Domnul a tunat, a aruncat săgeţi de foc, a clătinat pământul şi a pus pe fugă pe vrăjmaşii lui David. Dumnezeu a dat izbânda când a auzit strigătul lui David. Poate eşti şi tu într-o luptă la care nu-i vezi sorţi de izbândă. Te simţi precum David, încolţit, vulnerabil, fără şanse. Nu te teme, strigă către Dumnezeu. Strigătul tău va ajunge la El. Şi izbăvirea ţi-o va da El.

De ce să nu te temi când îl chemi pe Domnul ?

Pentru că El AUDE glasul tău. Iona a avut parte de o experienţă cutremurătoare. N-a ascultat chemarea Domnului de-a merge la Ninive. A preferat să meargă de capul lui spre Tars. Pe mare are parte de o experienţă dureroasă. Furtuna ce s-a dezlănţuit a fost gata să înghită corabia. Cei de pe corabie au identificat că vina îi aparţine lui. Atunci Iona a trebuit să suporte consecinţele. A fost aruncat în mare şi înghiţit de un peşte uriaş. Ce o fi fost în mintea şi în inima lui Iona când s-a trezit în pântecele unui peşte prin Marea Mediterană. Cum s-o fi simţit Iona învăluit de acidul gastric din pântecele peştelui ? Ce-o fi fost în fiinţa lui Iona când a coborât până în adâncurile pământului şi perspectiva era sumbră. Cu siguranţă că s-a gândit că mai are puţin de trăit şi că totul s-a sfârşit. În starea aceea de groază, fără nici o speranţă, Iona a mai avut doar o singură şansă…să-L cheme pe Domnul. Probabil că atunci când Ll-a chemat s-a gândit…sigur nu mă aude de pântecele peştelui şi de pe fundul mării. Surpriză însă, Dumnezeu a auzit glasul lui Iona. Şi Dumnezeu a vorbit peştelui care l-a scuipat pe Iona pe pământ. Poate eşti şi tu asemenea lui Iona, într-un moment fără ieşire în viaţa ta. Nu mai vezi nici o uşă de scăpare. Nu mai ai nici o speranţă că se mai poate face ceva pentru tine. Te gândeşti că moartea îţi bate la uşă. Nu te teme în asemenea momente, cheamă-L pe Domnul. El poate să te scoată din acea situaţie, viu şi nevătămat.

            De ce să nu te temi când îl chemi pe Domnul ?

Pentru că El se APROPIE de tine. Ieremia era cuprins de durerea Ierusalimului. Suferinţa Israelului era şi suferinţa lui. Era atâta durere şi atâta plâns. Profeţiile lui Ieremia au determinat răzbunare din partea poporului. Era pe punctul să fie linşat. Au aruncat cu pietre în el. A fost gonit asememenea unei păsări. Ieremia a trăit momente teribile. Ieremia în asemenea momente L-a chemat pe Domnul. Şi Domnul s-a apropiat de Ieremia. Şi Domnul i-a dat tărie şi putere. Domnul l-a făcut să nu se teamă. Poate trăieşti şi tu experienţa lui Ieremia. Spui celor din casa ta, din comunitatea ta, din biserica ta… aşa vorbeşte Domnul! Suferi pentru păcatele şi greşelile celor cărora le vorbeşti. Şi ei, în loc să te asculte, să ia aminte la ce le spui…te dispreţuiesc, te ocărăsc, îţi întind curse, îţi provoacă lacrimi şi durere. Nu dispera ! Cheamă-L pe Domnul în asemenea momente şi El se va apropia de tine. Şi când El se apropie de tine, te asigur că eşti în siguranţă. Ba mai mult , El îţi şterge lacrimile, el îţi apără pricina.

            De ce să nu te temi când îl chemi pe Domnul ?       

Pentru că  El ASCULTĂ glasul tău. Ezra decide să se întoarcă la Ierusalim cu o parte din cei ce au fost în robie. I-a fost ruşine să ceară împăratului o oaste de însoţire, care să-i protejeze de vrăjmaşi pe drum, cu atât mai mult cu cât aveau cu ei daruri pentru refacerea templului. Când a ajuns la râul Ahava, Ezra vesteşte un post de smerire înaintea lui Dumnezeu. Ezra era conştient că Dumnezeu este Acela care poate să le facă călătoria uşoară. Ezra îl cheamă pe Domnul. Domnul ascultă glasul lui Ezra. După trei zile de călătorie au ajuns în pace la Ierusalim. Poate treci şi tu printr-o situaţie ca Ezra. Trebuie să faci ceva şi ai putea să apelezi la un prieten, la o pilă, la o persoană infleuntă care să rezolve acea problemă. Poate e vorba de un loc de muncă şi ,, o vorbă ”  spusă de cineva important ar putea rezolva problema. Uită-te la Ezra şi învaţă de la el! Du problema aceea la Domnul şi nu te teme… El are soluţia. Dacă apelezi la Dumnezeu, să ştii că El te ascultă şi aduce cea mai bună soluţie pentru tine.

De ce să nu te temi când îl chemi pe Domnul ?

Pentru că El ACŢIONEAZĂ când Îl chemi. David a strigat către Domnul şi Domnul i-a dat izbândă. Iona s-a rugat Domnului şi Domnul l-a eliberat din pântecele peştelui. Ieremia a strigat către Domnul şi Domnul l-a însoţit în durerea lui. Ce frumos sintetizează David modul în care acţionează Dumnezeu când Îl chemi:  ,, în ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărăbătat şi mi-ai întărit sufletul”. Nu te teme, cheamă-L pe Domnul şi El va acţiona!