NU TE TEME…de prigoană!

Anul 2015 a fost « campionul persecuţiei creştine ». Aproape 7000 de creştini au fost persecutaţi şi apoi ucişi. Numărul martirilor a fost aproape dublu comparat cu 2014. A fost anul în care peste un million de creştini au trebuit să se refugieze din calea celor ce-i prigoneau. Doar câteva dintre  «suferinţele şi prigoana îndurată »  de creştini în 2015 să ne amintim :  În Uzbekistan un grup de creştini au fost amendaţi şi persecutaţi de autorităţi pentru că s-au întâlnit la părtăşie. În India într-o localitate, 40 de creştini au fost bătuţi de cetăţeni hinduşi, pentru că s-au adunat într-o casă să se roage. În Egipt au fost zeci de creştini copţi arestaţi iar unii executaţi de fundamentalişti islamişti. În Siria au fost mii de creştini crucificaţi. În Coreea de Nord între 50,000 -70,000 de creştini au fost duşi în lagăre de muncă. În India au fost 335 de violenţe împotriva creştinilor. În Franţa au fost 45 de biserici şi lăcaşuri de cult de-ale creştinilor vandalizate. În Kenya 147 de studenţi creştini dintr-o universitate au fost ucişi. În Nordul Nigeriei peste 4000 de creştini au fost ucişi. În SUA o funcţionară a fost arestată pentru că a refuzat să elibereze un certificat de căsătorie pentru persoane de acelaşi sex. Şi în anul 2016 creştinii au parte de prigoană pe glob. O organizaţie care monitorizează persecuţia creştinilor afirmă că sunt peste 100 de milioane de creştini care sunt persecutaţi pe glob. În Nigeria 300 de agricultori creştini din Nigeria au fost ucişi. Guvernul din Cuba au închis şi confiscat 60 de biserici penticostale. Am putea continua să exemplificăm, dar cred că este suficient.

Când citim şi auzim despre felul în care sunt prigoniţi creştinii pe glob, realizăm că mesajul pe care Domnul l-a avut pentru Biserica din Smirna în urmă cu 2000 de ani, este actual. Prigoana este o realitate. Şi n-ar trebui să ne mire deloc acest fapt. Însuşi Mântuitorul le-a vorbit ucenicilor despre asta : « veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu ». Apostolul Pavel i-a mărturisit lui Timotei că  «  toţi cei care doresc să trăiască cu evlavie vor avea parte de prigoană ».

Ce stă la baza prigoanei ? Probabil că mulţi îşi pun această întrebare.  Răspunsul îl oferă Domnul Isus, atunci când îi atenţionează pe ucenici că vor avea parte de prigoană. A-L urma pe El înseamnă şi acceptarea şi asumarea prigoanei. Motivul pe care-l vor invoca prigonitorii este unul simplu : nu sunteţi ca ei, adică ca cei din lume. Nu gândiţi ca ei. Nu acţionaţi ca ei. Nu aveţi aceleaşi valori ca ei. Nu mergeţi la acelaşi potop de desfrâu ca ei. Nu vă închinaţi dumnezeului lor.

Cine sunt prigonitorii ? Sursa oricărei prigoane este diavolul cu toţi argaţii şi forţele lui oculte. Priviţi cu atenţie numai la ce se întâmplă azi pe glob. La multitudinea de acţiuni care sfidează Cuvântul lui Dumnezeu şi morala creştină. Şi diavolul foloseşte forţe oculte, guverne, oameni politici, oameni carismatici şi motivaţionali, alianţe politice şi militare, mişcări radicale şi fundamentaliste, autorităţi. Dar diavolul foloseşte adesea şi pe cei din familii, părinţi, fraţi, rude sau prieteni ca să pornească prigoana împotriva creştinilor. E o paletă largă de «  iniţiatori şi făptuitoti ai prigoanei ». Nici nu ştii de cine să te fereşti.

Cum se manifestă prigoana ? Dacă ne uităm cu atenţie în Scriptură, găsim răspunsuri la această întrebare. Răspunsuri care ne explică şi evidenţele prigoanei din anii aceştia.

Unii sunt ocărâţi. Sunt credincioşi care sunt vorbiţi de rău. Credincioşi cărora li se pun «  în cârcă » fapte reprobabile, care să le zugrăvească o imagine hidoasă. Ei devin în felul acesta o privelişte. Atacul la imaginea şi moralitatea unui creştin, este un mod subtil al diavolului de a prigoni. Este forma de prigoană ieftină, la îndemâna oricui.

Aţii sunt urâţi. Se folosesc metode a stârni ura oamenilor împotriva unor creştini. Se spune despre ei că ar face anumite acţiuni, care ar duce spre exemplu la limitarea drepturilor omului.  S-a stârnit atâta ură împotriva celor ce militează pentru viţă şi împotriva avortului. S-a stârnit ură împotriva celor ce condamnă legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex. Şi toată această ură dezlunţuită este o formă de prigoană, pe care diavolul o foloseşte.

Bătuţi şi daţi afară din sinagogi.  Cu alte cuvinte, folosirea sistemului religios împotriva celor ce vor să trăiască cu evlavie.Unii sunt prigoniţi pentru că şi-au părăsit religia de dragul lui Christos. Sunt oameni care sunt daţi afară din biericile lor pentru simplul fapt că au curajul să demaşte corupţia şi ipocrizia celor aflţi în conducere. Credincioşi cărora li se suspendă dreptul de a sluji într-o biserică, pentru că unii care au puterea de decizie nu sunt de acord cu modul în care ei înţeleg spre exemplu o doctrină. E şi aceasta o formă de persecuţie.

Judecaţi şi aruncaţi în temniţă. Sunt situaţii când unii credincioşi sunt daţi în judecată pentru încălcarea unor legi pe care ei nu le pot respecta, pentru că sunt în contradicţie cu Scruptura. Sunt credincioşi care sunt duşi în faţa dregătorilor pentru răspândire de literatură religioasă. Unii dintre cei ce sunt judecaţi sunt condamnaţi şi trimişi în puşcărie. Singurul obiectiv a celor ce-i trimit acolo este să le aplice o corecţie şi dacă pot să-i determine să se lepede de Christos.

Ucişi. Mulţi credincioşi au plăztit şi plătesc cu viaţa credinţa lor în Dumnezeu. Uitaţi-vă numai la statisticile utimilor doi ani şi veţi vedea că numărul martirilor creşte.

Cu toate că prigoana este o realitate şi evidenţele ei sunt înfricoşătoare, Domnul ne spune să nu ne temem de suferinţa pricinuită de prigoană. De ce ? Pentru că El este în control şi «  nici un fir de păr din cap nu ne cade fără ştirea Lui ». Aşadar, nu te teme de prigoană, ci fii credincios până la moarte şi vei primi cununa vieţii !