NU TE TEME…când ai un prieten adevărat!

Fiecare  am avut sau poate mai avem prieteni. Fiecare dintre noi am pierdut sau am fost părăsiţi de prieteni. Mi-aduc aminte când am întâlnit o cunoştinţă, pe care n-o văzusem de ceva vreme, mi-a pus o întrebare care m-a şocat: ,,spune-mi… mai ai prieteni?”. Întrebarea lui m-a făcut să gândesc profund la această problemă a existenţei noastre: prietenia.  Privind cu atenţie la această problemă, trebuie să recunoaştem că sunt puţini prietenii adevăraţi. Şi dacă ne-am uita cu atenţie la relaţiile noastre de prietenie, am putea identifica ce ţine prietenia noastră cu cineva. Sunt convins că multe prietenii sunt de conjunctură, interes şi complezenţă…şi tot mai puţine prietenii sunt adevărate, zidite pe respect şi afecţiune reciprocă. Întrebarea « spune-mi…mai ai prieteni » m-a determinat să mă uit în trecutul şi prezentul meu şi să constat că deşi am avut şi am prieteni, doar pe doi îi pot include în categoria prietenilor adevăraţi. Pe unul l-am pierdut în urmă cu vreo 25 de ani, a murit într-un accident. Îl chema Relu. Pe cel de-al doilea, l-am cunoscut în urmă cu aproape 40 de ani şi în ciuda nevredniciei mele, mi-a rămas prieten şi azi. Şi asta, pentru că El- Prietenul meu adevărat, nu se uită la slăbiciunile, gafele şi neputinţele mele ci se uită la mine cu atâta iubire şi generozitate, că mă copleşete. Pe El îl cheamă Isus. Ce pot să vă spun despre prietenul care a rămas lângă mine la bine şi la greu, în faliment şi în biruinţă… este rezumat în versurile atât de cunoscute : « nu-i prieten ca Isus asemenea…nimenea, nimenea ». Dar pentru că Dumnezeu ne face parte şi de prieteni adevăraţi, care trăiesc printre noi şi sunt de aceaşi substanţă cu noi, trebuie să recunoaştem că ei sunt o adevărată binecuvântare pentru noi. Când ai un prieten adevărat nu trebuie să te temi de singurătate. Şi când îl ai pe Isus ca prieten, nu trebuie să te temi de nimic.

Ce face un prieten adevărat ?

M-am uitat în Scriptură în textul de mai sus şi în context, la relaţia de prietenie dintre David şi Ionatan. M-am uitat la Ionatan, la modul în care  s-a purtat şi s-a raportat la David. Un model de prietenie greu de egalat.

Un prieten adevărat îşi alipeşte sufletul de tine. Când David este adus de la oi la Saul şi Ionatan are primul contact cu el, între cei doi se leagă o relaţie de prietenie profundă. Lui Ionatan , David i-a intrat la suflet. A văzut în el omul cu care se potriveşte în modul de a fi şi a gândi. L-a simţit pe David ca fiind un om cu un suflet mare. Ionatan a început să rezoneze sufleteşte cu David din acel moment. Şi n-a fost vorba de un sentiment pasager. A fost vorba de o legătură profundă.

Un prieten adevărat face din lucrurile lui, lucrurile tale. Când Saul l-a adus pe David la curte şi l-a oprit acolo, acesta nu avea nimic. Ionatan, a cărui suflet s-a lipit de el, i-a făcut parte lui David de mantaua lui, hainele lui, sabia lui, arcul lui şi cingătoarea lui. N-ar fi fost astea la magazia lui Saul ? Cu siguranţă că au fost, dar Ionatan de bucuria prieteniei cu  David i-a oferit lucrurile lui. Un prieten adevărat întotdeauna îţi face parte din ce este a lui. Mi-a duc aminte de bunul meu prieten pe care l-am pierdut, de câte din lucrurile lui mi-a făcut parte. Cel mai mult mi-a dat din timpul lui.

Un prieten adevărat face orice pentru tine. Ionatan nu numai că i-a spus lui David că va face orice pentru el, dar a şi demonstrat aceasta. N-a fost o problemă cu care să se confrunte David şi Ionatan să nu sară cu ajutorul lui. Nu conta care era preţul . Nu conta că ajutorul dat îl punea adesea pe Ionatan în dizgraţia tatălui său Saul. A acceptat chiar să fie acuzat şi jignit de tatăl său, pentru relaţia cu David. Un prieten adevărat este gata să plătească orice preţ pentru tine. Un prieten adevărat ştie când să răspundă unei nevoi cu care te confrunţi. Mi-aduc aminte cum atunci când am avut nevoie urgentă de un costum, prietenul meu m-a dus la omul potrivit şi l-am avut. A fost o imensă surpriză pentru mine.

Un prieten adevărat, atunci când eşti într-o situaţie grea te ajută. David a fost într-un conflict permanent cu Saul. La un moment dat soarta lui David a fost pecetluită din perspectiva lui Saul. Urma să fie lichidat. David s-a ascuns de frică. Ionatan, după ce s-a asigurat că decizia lui Saul este irevocabilă, a găsit modalitatea să-l informeze pe David de planul tatălui său. Ba mai mult , l-a încurajat pe David să plece şi să se ascundă. N-a uitat să-i amintească, că indiferent ce se va întâmpla, ei vor rămâne prieteni. Sunt momente grele, când trebuie să faci faţă unor situaţii dificile. Prietenul adevărat atunci se cunoaşte. Nu contează atunci ce ai făcut, ci contează ce poate să facă el pentru tine, ca să te ajute să ieşi din acea situaţie.

Un prieten adevărat se bucură cu tine şi plânge cu tine. Au fost multe momente când David şi Ionatan s-au bucurat împreună. Dar a fost şi un moment când au plâns. A fost momentul despărţirii. Au plâns unul pe umărul celuilalt. Şi eu m-am bucurat cu prietenul meu în multe situaţii. Au fost multe momente înălţătoare împreună. Dar am şi plâns, mai ales când am văzut sicriul în care a fost adus. Nu i-am mai putut vedea chipul. A fost un moment teribil.

Un prieten păstrează relaţia de prietenie, indiferent de context.  Ionatan nu a cedat nici un moment pesiunilor lui Saul cu privire la David. Ionatan nu a fost mişcat în nici un fel de cuvintele lui Saul faţă de David. Orice s-a întâmplat, pentru Ionatan…David a rămas prietenul adevărat. Trebuie să recunosc că au fost momente delicate în relaţia cu prietenul meu, care nu mai este, dar niciodată contextul oricare a fost el, nu a distrus relaţia noastră de prietenie. Doar a validat-o şi a cimentat-o.

Un prieten adevărat îţi întăreşte credinţa în Dumnezeu. Când David a trecut prin momente grele, Ionatan l-a încurajat şi i-a întărit credinţa în Dumnezeu. Ionatan a fost preocupat să-l motiveze pe David să se încreadă în Dumnezeu, indifrent de context. Credinţa mea în Dumnezeu a fost întărită prin modul în care prietenul meu a ştiut să-mi îndrepte privirea spre Christos. Cuvintele care m-au urmărit permanent, au fost cele rostite de prietenul meu : «  fii credincios în lucrurile mici şi lasă-L pe Dumnezeu să te aşeze în lucrurile mari la vremea hotărâtă de El ».