Statisticile spun că la sfârşitul anului 2015, în România erau peste şaizeci de mii de copii, care trăiau în instituţii ale statului şi în ONG-uri. Şi asta datorită faptului că nu au o familie, în care să crească, să trăiască şi să se dezvolte. Pentru noi, aceşti copii sunt « orfanii României ». Anual, lor li se adaugă câte cinci mii. Mulţi dintre ei şi-ar dori să fie adoptaţi de o familie. În 2015 doar vreo opt sute din aceşti copii au fost adoptaţi. Privind mai profund la această chestiune, afli că doar vreo patru mii din aceşti copii sunt declaraţi adoptabili şi că în România sunt doar o mie şi opt sute de familii care au fost atestate şi sunt pregătire să-i înfieze pe unii din aceşti copii. Pentru a uşura procesul de înfiere a unui copil, în 2016 Parlamentul Românei a flexibilizat legea adopţiei. Când te uiţi la o asemenea realitate şi mai ales dacă cunoşti puţin « fenomenul acesta », ţi se rupe inima când realizezi că zeci de mii din aceşti copii nu pot să pună cuiva : tată ! Imaginea aceasta ne ajută să înţelegem mai bine cuvintele apostolului Pavel de mai sus. Şi noi am fost asemenea acestor copii, dar dintr-o altă perspectivă. Căderea omului în păcat ne-a adus în postura de « orfani ». Dumnezeu ne-a creat să fim parte a familiei lui, statut pe care l-am pierdut datorită păcatului. Şi Dumnezeu în dragostea Lui a conceput planul recuperării noastre şi înfierii în familia Lui. Apostolul Pavel în Efeseni, ne dezvăluie « legea adopţiei lui Dumnezeu ». Înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu în Christos a rânduit să ne înfieze. Recuperarea şi înfierea noastră a fost Voia Lui. Şi acest plan îl are în centru pe Christos, cel care s-a întrupat, a trăit, a murit pe cruce, a înviat din morţi şi s-a înălţat la cer. Adopţia noastră este posibilă numai prin credinţa în Christos. Numai că adopţia în familia lui Dumnezeu nu este limitată ca număr. Înfierea noatră este condiţionată de acceptarea lui Christos ca Domn şi Mântuitor. Odată ce ai fost înfiat, nu ai de ce să te mi temi. Teama trebuie să dispară.
De ce să nu te mai temi, după ce ai fost înfiat ?
Pentru că ai căpătat îndurare din partea lui Dumnezeu. Îmi aduc aminte de cineva venit dintr-o altă ţară, care vizitând un orfelinat i s-a legat inima de un copilaş de acolo. N-a putut să îndure să –l vadă în acea stare şi a făcut tot posibilul să-l infieze. A reuşit, dar după multe eforturi şi multă trudă. Să ştii că şi Dumnezeu a suferit când te-a văzut în starea aceea jalnică. N-a putut să te lase fără şansa de a scăpa din starea aceea. Dumnezeu şi-a arătat mila faţă de tine. Erai vrednic de moarte, vrednic să trăieşti pentru eternitate un orfan, dar în dragostea Lui a privit spre tine cu compasiune. Ţi-a privit neputinţa de a face faţă acelei situaţii şi mai ales de a rezolva problema păcatului tău. Cu toate că porţi din naştere păcatul în gena ta, Dumnezeu în dragostea lui şi-a arătat bunătatea faţă de tine. Nu ai de ce să te mai temi de nimic când Dumnezeu şi-a arătat o aşa mare îndurare faţă de tine.
Pentru că ai fost răscumpărat de sub legea păcatului şi a morţii. Imi aduc aminte ce a însemant pentru unii din băieţii orfani, cu care am lucrat, momentul când i-am luat din orfelinat. Mi-au mărturist : dacă aţi şti din ce m-aţi scăpat. Dacă aţi şti prin ce şi câte am trecut. Dacă aţi şti cum mi-a afectat trupul şi sufletul experienţa « orfelinatul ». Cam aşa erai şi tu înainte ca Dumnezeu să-şi arate îndurarea faţă de tine şi să te răscumpere din acea stare. Păcatele tale te apăsau greu. Păcatele tale mutilau sufletul tău. Păcatele tale te transformau într-un om sortit dezastrului şi morţii. Dumnezeu s-a uitat la tine şi a realizat că nu ai nici o şansă să te eliberezi din acea stare, că nu ai cum să plăteşti cauţiunea ca să fii eliberat. Dumnezeu a ştiut că tu nu ai cu ce compensa şi cumpăra libertatea ta. Nu aveai cum să plăteşti pentru vina păcatului tău. În dragostea Lui, în Christos, Dumnezeu a plătit pentru păcatele tale şi te-a readus în proprietatea Lui. Dumnezeu prin jertfa lui Christos te-a eliberat pe tine din captivitatea în care diavolul te-a ţinut, datorită păcatului. Dreptarea lui Dumnezeu pentru păcatul tău a fost ispăşită şi împlinită de Christos, prin moartea pe cruce. Tu ai fost răscumpărat prin Christos…aşadar nu te mai teme de nimic.
Pentru că ai dreptul să faci parte din familia lui Dumnezeu. Am avut ocazia să văd copii adoptaţi de o familie. Am mâncat împreună cu acea familie. Erau şi ei acolo. Uneori se simţeau stingheri, dar erau parte din acea familie. Mâncau şi ei ce mânca familia. Dormeau şi ei în casa familiei. Umblau şi ei cu maşina familiei. Când faci parte din familia lui Dumnezeu, participi la bucuriile şi viaţa acelei familii. Te bucuri de resursele pe care Dumnezeu le pune la dispoziţia familiei. Şi Dumnezeu ştie cum să poarte de grijă familiei. Dumnezeu îşi hrăneşte familia. Dumnezeu îşi creşte familia. Dumnezeu îşi disciplinează familia. Odată ce ai fost înfiat în familia lui Dumnezeu, nu te mai teme de nimic, te bucuri de toate drepturile familiei Lui.
Pentru că ai devenit fiu al lui Dumnezeu. Am văzut interviuri şi emisiuni cu copiii din România care au fost adoptaţi de familii din America. Am fost plăcut surprins când părinţii adoptivi vorbeau despre acei copii : ea este fiica mea, mă bucur pentru ea. Sau, el este fiul meu…sunt atât de mîndru de el. Odată ce ai fost înfiat în familia lui Dumnezeu, ai devenit fiu al lui Dumnezeu. Ce mare har să fii frate cu Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu. Ce har să poţi să înveţi de la fratele mai mare, de la Christos cum să trăieşti în Casa lui Dumnezeu, ca fiu al lui Dumnezeu. Ce mare har pentru tine să poţi mărturisi oricui că eşti fiul lui Dumnezeum « şeful Universului ». Calitatea de fiu de Dumnezeu trebuie să te facă să nu mai trăieşti cu teamă viaţa.
Pentru că ai dreptul să-i spui lui Dumnezeu : Tată. Unul din momentele cele mai frumoase pe care le-am trăit în experienţa mea cu copiii orfani, a fost momentul când unul din băieţii orfani, pe care l-am adus în « lucrarea şi familia mea » mi-a spus într-o zi : tată, iar soţiei mele …mamă. A fost un moment emoţionant, pe care nu-l pot uita. Imaginează-ţi că ţie ţi-a fost oferită şansa să-i spui lui Dumnezeu : Tată. Prin înfierea ta în familia Domnului ai acest drept, să i te adresezi lui Dumnezeu cu…Tată. Ce mare har, să poţi vorbi cu Dumnezeu ca şi cu un tată. Să poţi să-i spui ce te apasă. Să poţi să-i ceri sfaturi şi călăuzire. Să poţi să aprciezi tot ce a făcut şi face pentru tine. Bucură-te de acest drept de care Dumnezeu ţi-a făcut parte. Îţi dai seama ce privilegiu ? Să-i spui TATĂ Creatorului şi Susţinătorului Universului, cel care are toată puterea în cer şi pe pământ. Îţi dai seama ce TATĂ ai ? Îi dai seama cum este TATĂL tău ?
Nu te teme…tu nu mai eşti rob. Nu te mai teme, Dumnezeu te-a înfiat şi te-a făcut parte a familiei Lui. Onorează-l pe Christos care a plătit preţul întreg ca tu să fii copilul lui Dumnezeu. Trăieşte-ţi viaţa ca un fiu de Dumnezeu !
Picuri de rouă 