NU TE TEME…crucea e doar un popas!

NTT03.25

Ne amintim azi de cruce. Pentru unii  crucea este un simbol. Pentru alţii crucea este un element de tortură ce produce suferinţă. Unii o poartă în mod fizic şi azi… ca brelorc la chei sau legată pe un lănţişor la gât. Alţii o poartă în sufletul lor ca o amintire…pe tot parcursul vieţii. Toţi purtăm o cruce. Christos a purtat o cruce. Pavel a purtat o cruce, Creştinul poartă o cruce. Crucea este un popas în viaţa fiecăruia. Când facem un popas, rămânem acolo o vreme mai lungă sau mai scurtă…apoi plecăm. Christos a făcut un popaS pe cruce. Pavel a făcut un popas pe cruce. Creştinul face un popas pe cruce.

Christos n-a rămas pe cruce. Christos a venit pe acest pământ să poarte o cruce. N-a purtat o cruce uşoară. Când i-a fost pusă în spate crucea şi împins spre dealul Căpăţânii…i-a fost greu. Crucea era grea dar a dus-o cu demnitate. A căzut adesea sub povara ei şi a avut nevoie de ajutor să ajungă în deal. Era grea ca povară fizică dar şi mai grea ca povară sufletească. Acolo pe cruce, erau asupra Lui toate păcatele unei lumi întregi. Şi cum lemnul acela nu era suficient şi păcatul lumii nu era destul, acolo pe cruce a trebuit să suporte batjocurile trecătorilor, ostaşilor, iudeilor…  şi să rabde durerea şi setea. Dar Christos n-a rămas pe cruce. A venit un moment când a fost dat jos de pe cruce. Când a fost fost coborât Christos de pe cruce? . Numai după ce a împlinit voia Tatălui, care era clară: salvarea şi recuperare omului pierdut. Numai după ce l-a proslăvit pe Tatăl prin lucrarea făcută pe pământ, Christos a putut fi eliberat de cruce şi de povara ei. Numai după ce a băut tot veninul păcatului, Christos a a avut eliberare de povara crucii. Numai când a rostit ,,s-a isprăvit”… s-a sfârşit popasul pe cruce. Numai după ce şi-a dat duhul, Christos a fost coborât de pe cruce. De pe cruce nu poţi coborâ decât mort. Christos n-a rămas pe cruce, pentru că El a murit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne două pacea acăzut peste El şi ne-a tămăduit pe noi. Astăzi…Christos nu este pe cruce. El este viu şi şade la dreapa Tatălui. Crucea pentru Christos…a fost doar un popas scurt. Popasul care ne dă nouă dreptul să revenim în relaţie cu Dumnezeu.

Pavel n-a rămas pe cruce. Apostolul Pavel a cunoscut crucea lui Christos. Pavel a fost părtaş crucii lui Christos, propovăduind-o cu toată puterea. Pavel a suferit pentru crucea lui Christos. A fost bătut, a fost în pericol de moarte , a fost arestat. În toată lucrarea lui, apostolul Pavel s–a lăundat cu un singur lucru: crucea lui Christos. Când vorbeşte despre crucea lui Christos spune despre ea că, lumea este răstignită faţă de el şi el faţă de lume prin această cruce. Viaţa lui Pavel a fost trăită sub povara crucii lui Christos. De fapt, Pavel mărturiseşte că-şi doreşte să se facă părtaş crucii lui Christos. Pavel a avut parte de cruce. Şi dacă nu era cetăţean roman, probabil că şi-ar fi sfârşit alergarea pe o cruce la Roma. Informaţiile istorice vorbesc despre Pavel că ar fi murit decapitat pentru că propovăduind crucea lui Christos, ar fi fost acuzat de Nero că împreună cu creştinii ar fi incendiat Roma. O diversiune ordinară pusă la cale de Nero, ca să-l executepe Pavel. Odată ce s-a întâlnit cu Christos pe drumul Damascului, Pavel şi-a luat crucea şi a dus-o cu demnitate. Pavel a înţeles exact cuvintele lui Isus…,, ia-ţi crucea şi urmează-mă”! Crucea pentru Pavel, a fost un popas…ceva mai lung. A venit un moment când Pavel a coborât de pe cruce. A venit un moment când crucea a rămas doar o amintire. Când a coborât Pavel de pe cruce?  Pavel a început coborârea de pe cruce atunci când a putut să afirme: eu nu ţin la viaţa mea ca şi cum mi-ar fi de mare preţ. Pavel a coborât de pe cruce atunci când a afirmat: m-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa, de acum mă aşteaptă cununa. Pavel a coborât de cruce…aunci când şi-a sfârşit alergarea executat de Nero.

Creştinul nu rămâne pe cruce. Când Domnul Isus Christos le-a vorbit de cruce ucenicilor, a fost extrem de clar: cine nu poartă crucea nu este vrednic de mine. Numai că Isus nu ne-a chemat să purtăm în spate o cruce de lemn. Isus nu ne-a chemat să purtăm la gât o cruciuliţă de aur. Isus Christos nu ne-a chemat să ne facem semnul crucii. Isus Christos ne-a chemat să ne purtăm crucea. Crucea la care ne-a chemat Christos este să luăm jugul Lui asupra noastră şi să învăţăm de la El, cum să ne trăim viaţa. Crucea pentru creştin înseamnă lepădare de sine…nu tu să trăieşti ci Christos să trăiască în tine. Crucea pentru creştin îneamnă renunţare la ce e al tău  de dragul celorlalţi. Crucea trebuie să o duci, pentru că numai aşa eşti vrednic de Christos. Crucea înseamnă să mergi după Christos, pe urmele Lui , în Voia Lui. Numai dacă îţi porţi crucea… eşti Fiul Lui. Are Train Dorz o poezie în care spune: …,,Christos cel Sfânt te va cunoaşte, nu după Numele ce-ţi spui, ci după rănile îndurate, sub crucea ta şi crucea Lui”. Crucea este un popas din viaţa fiecărui creştin. Pentru unii un popas mai lung, pentru alţii un popas mai scurt. Crucea trebuie s-o porţi în fiecare zi.  Când coboară creştinul jos de pe cruce? Când Christos-Mielul lui Dumnezeu spune: s-a isprăvit!  Atunci când alergarea pe acest pământ se termină. Moartea fizică este momentul în care cobori de pe cruce. În clipa când intri în odihna Lui…crucea dispare. Până atunci, poartă-ţi cu demnitate crucea. Nu te teme…crucea e doar un popas din viaţa da. După cruce vine odihna, cununa, veşnicia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.