Trăim într-o vreme când Europa este invadată. Vrem sau nu vrem să recunoaştem, exodul celor din Orientul Mijlociu fugiţi din calea războiului, a adus în Europa grupuri de islamişti preocupaţi să ducă un război al terorii. Gândul lor este să distrugă ,,creştinismul” şi pe urmaşii lui Christos. Numai privind imaginile cu puhoiul de oameni, care forţau gardul de sârmă ghimpată construit de unguri îţi dau fiori. Când îi vezi de ce sunt în stare grupurile de invadatori, în diferite ţări europene unde s-au stabilit, agresiunile fizice şi sexuale asupra localnicilor, e normal să te cuprindă frica şi groaza. Şi când te uiţi la imaginile recente ale dezasterelor lăsate în urmă de terorişti la Paris şi Bruxelles spaima se cuibăreşte. Este o realitate pe care o trăim. Unii, sub presiunea acestei realităţi spun: faceţi ceva şi îi opriţi. Alţii, se gânesc că ar fi mai bine să se depărteze de zonele unde aceşti invadatori s-au aciuit. Frica paralizează Europa. Şi în acest context, nu e de mirare existenţa a două stări diferite. Pe de-o parte, vedem o radicalizare în rândul unor europeni, unii atacând comunităţi musulmane nevinovate, ca răspuns la acţiunile troriste ale statului islamic. Pe de altă parte, vedem o resemnare în rândul altor oameni din Europa, care se gândesc unde să se izoleze ca să scape de teroarea islamistă.
Când mă uit la această imagine, imi aduc aminte de perioada din viaţa poporului lui Dumnezeu din Iuda, imediat ce Ierusalimul a fost invadat de armatele babiloniene. Unii au fost duşi în robie, alţii au fost ucişi, unii au rămas în Iuda sub spaimă şi teroare. Când privim scena descrisă de Ieremia, sunt câteva lucruri pe care le putem învăţa, cu privire la modul în care trebuie să ne raportăm la asemenea situaţii. Sunt lucruri care ne pot ajuta să nu ne temem când trecem prin asemenea momente.
Invadatorii inspiră teamă. Împăratul şi armatele Babilonului, odată ce au cucerit şi distrus Ierusalimul, au produs panică şi implicit teamă în rândul poporului evreu. Zedechia împreună cu fiii lui au înercat să fugă dar au fost prinşi. Fii lui au fost ucişi iar lui i s-au scos ochii şi a fost dus în captivitate împreună cu alţii. Invadatorii babilonieni erau de temut… căci cuceriseră teritorii. Mai mult, ca teama să fie deplină pentru cei ce au rămas, a fost numit un guvernator. S-a stârnit un conflict în zonă între noul guvernator şi amoriţii ce locuiau acolo. Cum cotropitorii nu erau suficienţi, cum ruinele Ierusalimului nu erau suficiente, acum mocnea şi un conflict intern, care în cele din urmă s-a sfârşit cu uciderea lui Ghedalia, guvernatorul numit de babilonieni. Nu este deloc uşor să trăieşti sub o asemenea presiune şi să nu fii afectat. Cu toate acestea, chiar dacă ai parte de asemenea momente nu dispera dar fii circumspect. Nu neglija pericolul ce-l reprezintă invadatorii. Fii cu ochii în patru. Încearcă să nu intri în conflict cu invadatorii.
Oamenii îşi fac planuri. În ţară se pare au mai rămas o parte din săracii poporului evreu. Unii, printre care şi fiicele regelui dus în captivitate, au fost salvaţi şi au fugit la Betleem. Acolo şi-au făcut planul să fugă în Egipt, ca să fie în siguranţă. Alţii au reuşit să fugă în Amon. Invazia babiloniană nu a fost deloc uşor de digerat şi gestionat de către localnicii rămaşi. Au căutat soluţii ca să-şi scape viaţa. Când se întâmplă asemenea tragedii, e normal să gândeşti soluţii pentru a te pune la adăpost. Orice om normal este preocupat de siguranţa lui. De aceea când ai parte de asemenea situaţii, nu te teme… dar nu sta cu măinile în sân, caută soluţii! Fii atent însă, nu plecarea este soluţia. Caută soluţia cea mai bună în contextul în care eşti.
Dumnezeu trebuie consultat. Rămăşita care era terorizată de prezenţa cotropitorilor babilonieni şi care şi-au făcut planul să plece în Egipt, au apelat la proorocul Ieremia. L-au rugat să-L întrebe pe Dumnezeu ce să facă. Ieremia a acceptat, dar a solictat poporului ascultare de Domnul şi de voia Lui. Ieremia le-a cerut ascultare necondiţionată, indiferent de răspunsul ce-l vor primi. Când ai parte de asemenea situaţii, înainte de a lua decizii, du-te la Domnul! Întreabă-l pe Dumnezeu ce este mai bine să faci. Cere-i lui Dumnezeu călăuzire! Nu acţiona de capul tău!
Dumnezeu răspunde. Ieremia s-a dus la Domnul şi a întrebat. După zece zile a venit răspunsul. Dumnezeu le-a spus prin Ieremia: rămâneţi în ţară! Răspunsul Domnului a fost şi motivat. Dacă rămâneţi în ţară… Dumnezeu vă va da propoşire, dacă plecaţi … veţi fi urmăriţi în Egipt de tot ce v-aţi temut că se va întâmpla în Iuda. Când eşti sincer cu Dumnezeu şi vrei să afli călăuzirea Lui, Domnul îţi face de cunoscut ce ai de făcut. Nu ştiu exact cum îţi va descoperi, dar sigur îţi va vorbi. Fii atent şi pregăteşte-te să asculţi ce-ţi spune Domnul să faci. Dumnezeu te va ajuta să faci faţă situaţiei tensionate pe care invadatorii o determină în viaţa ta. Ascultă-I vocea şi urmează-I planul. În contextul actual, cu invazia islamistă în Europa, nu fuga este soluţia. Fuga noastră de această problemă le uşurează lor implementarea planului diabolic. Şi oriunde am fugi noi, n-am scăpa de ceea ce ne temem. Că au ajuns cam peste tot aceşti cotropitori. Aşadar nu te teme de invadatori, ascultă glasul Domnului!
Dumnezeu atenţionează. Ieremia le aduce răspunsul, dar şi atenţionările. Ei se pare că deja hotărâseră că plecarea în Egipt e singura soluţie. L-au trimis pe Ieremia la Dumnezeu dar ei deja aveau planurile făcute. Ieremia îi atenţionează de pericolul duplicităţii. Pe Dumnezeu nu-l puteţi păcăli. Nu puteţi juca la două capete. Apoi Ieremia le spune care vor fi consecinţele neascultării de Cuvântul Domnului: vor pieri! Când trebuie să faci faţă unor asemenea situaţii şi aştepţi răspunsul Domnului prin pastorul tău, sau prin liderul tău spiritual nu lua decizia de capul tău. Nu fi duplicitar. Dacă vrei să decizi tu, decide, dar nu uita că vei suporta consecinţele. Dacă îl întrebi pe Domnul, nu face ce vrei tu, fă ce îţi spune El. Neascultarea de Domnul, are consecinţe. Nu te teme când vin invadatorii dacă asculţi ce-ţi spune Domnul să faci. Nu te teme când vin invadatorii , dacă asculţi de Domnul, El îţi asigură protecţia. Domnul te scoate şi te scapă din mijlocul lor. Nu-i nevoie să fugi nicăieri!
Picuri de rouă 