NU TE TEME…de ameninţări!

E greu să spui ,,nu te teme de ameninţări” în ziua în care în capitala Europei trei explozii au dus la moartea a peste 30 de oameni şi rănirea a peste 100. E oarecum anormal să spui ,,nu te teme de ameninţări” când întreaga Europă este paralizată de potenţialele atacuri ale terorisştilor. E aproape inutil să spui ,, nu te teme de ameninţări” când informaţiile care circulă în media şi pe saiturile de socializare vorbesc despre alte posibile atacuri, în diferite zone ale lumii, cu ocazia unor evenimente. Şi cu toate acestea, trebuie să spunem că nu putem trăi sub spectrul ameninţării teroriste, paralizaţi, fărsă facem nimic. Ca să faci ceva, într-un asemenea context, trebuie să ştii câteva lucruri cu privire la ameninţări.

Ameninţările sunt o realitate. Era pe vremea împăratului Ezechia, într-o perioadă când acesta a făcut ce este drept şi bine înaintea Domnului. O perioadă când Ezechia a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa Domnului. Ai zice că o asemeena situaţie ar trebui să fie apreciată şi recunoscută de toată lumea. Numai că în loc de apreciere, Ezechia are parte de ameninţare. Sanherib împăratul Asiriei, a pătruns în Iuda, a împresurat cetăţile întărite aruncând ameninţare asupra lui Ezechia şi a poporului Domnului. Ameninţările nu ţin cont de viaţa şi relaţia ta cu Dumnezeu. Ameninţările sunt o realitate cu care te confrunţi.

Ameninţările te mobilizează. Prezenţa lui Sanherib în apropierea cetăţilor întărite nu l-a paralizat şi nu l-a speriat pe Ezechia. Din contră, Ezechia s-a mobilizat. Ar fi putut să privească în sus şi să zică : Doamne, după tot ce am făcut… de asta aveam acuma nevoie? Nu se putea să nu avem parte chiar acum de ameninţarea asta teroristă? Sau…Ezechia ar fi putut să zică: are Domnul grijă de ei…să ne bucurăm noi de lucrurile bune făcute. Ezechia nu face asta, el se mobilizează şi mobilizează şi pe căpeteniile poporului.

Ameninţările te obligă să te organizezi. Ezechia este conştient că o asemenea ameninţare nu poate fi tratată cu slogane. O acţiune teroristă nu poate fi tratată cu indiferenţă. Cănd vezi duşamnii la doi paşi de tine, gata să cucerească cetăţile tale întărite, cetăţi în care sunt instituţii importante şi vitale pentru ţară, nu ai cum să nu organizezi apărarea acelor cetăţi. Convoacă şi organizează imediat o celulă de criză.  Se sfătuieşte cu căpeteniile sale şi cu cei mai viteji ostaşi, cum să contracareze ameninţarea teroristă. Stabilesc ca primul pas în planul de acţiune să fie astuparea izvoarelor de apă. Cu alte cuvinte, planul de acţiune era să distrugă orice resurse de apă, pentru ca oamenii lui Sanherib să nu aibă cu ce să-şi stâmpere setea. Apoi a stabilit responsabilităţi pentru căpeteniile de război. Fiecăruia i-a spus ce trebuie să facă.

Ameninţările de determină să acţionezi. După ce s-a organizat, Ezechia şi căpeteniile lui au trecut la acţiune. Vorbele au fost puse în practică. Au mobilizat o mulţime de oameni care au astupat toate izvoarele şi pârâul ce trecea prin regiunea aceea. Au trecut la refacerea zidului de apărare care era stricat. Şi nu numai că a reparat ce era stricat, a trecut la construirea unui nou zid, care să asigure protecţie în plus, în faţa lui Sanherib şi a armatei lui. S-a aprovizionat cu armanent şi muniţie suficientă. A pus căpetenii peste popor stabilind responsabilităţi clare. Şi când toate acestea au fost făcute i-a adunat pe toţi şi le-a spus: nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de aceste ameninţări, pentru căci sunt mai mulţi cu noi decât cu Sanherib şi ostaşii lui. Încurajarea lui Ezechia culminează cu momentul când le spune căpeteniilor, oştenilor şi poporului motivul pentru care nu trebuie să se teamă de fapt: cu Sanherib e un braţ de carne dar cu ei este Domnul Dumnezeu, care îi va ajuta şi va lupta pentru ei. Toate încercările lui Sanherib de a demobiliza poporul aflat sub comanda lui Ezechia, au fost un eşec.

Ameninţările nu-i sunt indiferente lui Dumnezeu. Ezechia a văzut ce face Sanherib şi cum înceracă să demoralizeze poporul . Ezechia şi proorocul Isaia au început să se roage Domnului. A fost un strigăt disperat către cer. Dumnezeu a auzit rugăciunea. Şi lui Dumnezeu nu i-au fost indiferente aameninţările lui Sanherib. Dumnezeu a acţionat, trimiţând un înger care să nimicească toate căpeteniile, vitejii şi domnitorii lui Sanherib. Înfrângerea a fost ruşinoasă pentru Sanherib care s-a întors în ţara lui şi acolo a murit ucis de sabie. Dumnezeu a dat izbândă poporului şi lui Ezechia. Şi poporul împreună cu Ezechia l-au onorat pe Dumnezeu pentru această biruinţă.

Nu te teme de ameninţări când eşti cu Dumnezeu şi Dumnezeu este cu tine. Nu te teme de cei care te ameninţă şi te terorizează, fă-ţi partea ta şi strigă către Dumnezeu. Dumnezeu care ştie, aude şi vede… te va scăpa de ei. Nu uita să-L onorezi pe Dumnezeu când El îi frânge pe cei care te ameninţă şi te terorizează.