NU TE TEME…căci nu tu vei lupta, ci Domnul!

NTT03.16

Era pe vremea regelui Iosafat, după ce a avut loc divizarea împărăţiei lui Israel în două: Regatul de Nord (Israelul) format din zece seminţii şi Regatul de Sud ( Iuda) format din două seminţii. Iosafat, odată ajuns pe tron, a fortificat regatul şi a format o armată numeroasă care depăşea 1 600 000 de ostaşi. Ceea ce însă a fost distinctiv pentru domnia lui Iosafat, este faptul că el l-a urmat pe Domnul. Modelul de împărat a lui David a fost înaintea lui. Cuvântul lui Dumnezeu a ocupat un loc important în viaţa sa şi a reuşit să impună şi poporului umblarea în căile Domnului. Până la venirea lui pe tron, între Israel şi Iuda era o oarecare tensiune. Mulţi din Israel au coborât în Iuda să locuiască, pentru că au văzut că Domnul este cu ei. Fiul lui Iosafat s-a căsătorit cu fiica lui Ahab, împărat al Israelului, ceea ce a dus la o alianţă între cele două regate. Ahab l-a rugat pe Iosafat să-l ajute la un atac împotriva Siriei. Iosafat consimte să-l ajute dar apoi sugerează că ar trebui mai întâi să-l întrebe pe Domnul. Ahab trimite să-i fie aduşi profeţii, care din păcate nu erau în legătură cu Domnul. Ei proroceau ce îi plăcea să audă Ahab şi anume… că va fi victorios. Pe vremea aceea, era un profet pe numele lui Micaia, despre care se ştia că vorbeşte din partea Domnului, dar Ahab nu-l suporta. Până la urmă, Michaia vine şi vesteşte numai ce-i spune Domnul. El explică de ce profeţii lui Ahab îi dădeau informaţii mincinoase. Ei erau mânaţi de un duh mincinos, duh pe care Domnul l-a îngăduit asupra lor din pricina răutăţii lui Ahab. Micaia vine şi spune că bătălia va fi pierdută, iar Ahab va muri. În bătălia cu sirienii Ahab a murit, chiar dacă s-a deghizat în soldat, ca să inducă în eroare pe duşmani. Iosafat a fost izbăvit de sirieni, dar a trebuit să înveţe lecţia amară privitoare la încheierea de alianţe cu necredincioşii.  Iosafat, cercetat şi mustrat de Domnul prin cuvintele lui Iehu, s-a pocăit de fapta sa. Ca urmare a pocăinţei lui, a cutreierat ţara , ca să readucă poporul la ascultare de Domnul. În contextul acesta al unei revitalizării spirituale a regatului sudic Iuda, o puternică coaliţie de armate formată din moabiţi, amoniţi şi moaniţi a declarat război Regatului lui Iuda. Iosafat, alarmat de situaţie, a vestit un post, a chemat poporul la templu şi s-au rugat Domnului. Ca reacţie la rugăciunea lui Iosafat, Duhul Domnului a vorbit prin Iahaziel fiul lui Zaharia. Mesajul lui a fost clar şi fără echivoc: Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de această armată, că nu voi veţi lupta ci Domnul va lupta!

  Ce se întâmplă când lupta o duce Domnul  în locul tău?

Se produce o confuzie în rândul vrăjmaşilor tăi. Poporul Domnului ascultând de Iahaziel, a doua zi au intrat pe câmpul de bătălie cântând şi sărbătorind. Duşmanii poporului au fost surprinşi de acest fapt, confuzia s-a instaurat în mijlocul lor. Nu puteau să creadă ce le auzeau urechile: Iuda cânta o cântare de biruinţă. Ei se aşteptau ca poporul să vină pregătit de bătălie nu să savureze o victorie. Psihologic, marea alianţă a fost executată fără luptă. Când luptă Dumnezeu se întâmplă lucruri pe care duşmanii tăi nu le pot înţelege. Devin dintr-o dată confuzi şi nu-şi mai ştiu pune în aplicare planurile de luptă. Când se uită la tine şi te vede fără frică, cântând şi lăudând pe Dumnezeu, îi apuca groaza. Practic rămân paralizaţi în faţa unei asemenea scene. Nu te teme…când se luptă Dumnezeu pentru tine. Duşmanii tăi vor fi derutaţi de strategia pe care Dumnezeu o va folosi.

Vrăjmaşii tăi ajung să se lupte între ei şi să se distrugă singuri. Marea coaliţie venită să nimicească Iuda, sunt puşi pe picior greşit de strategia Domnului. Confuzia produce panică. Panica îi pune în situaţia să nu mai vadă obiectul atacului lor. Panica îi determină să se încaiere între ei. Probabil… pentru că nu au ajuns la un consens referitor la modul de acţiune. Sau pentru că în preocuparea lor de bate pe cei din Iuda, au ajuns la concluzia că unii ce sunt cu ei… îi cam încurcă. Un lucru este cert, strategia Domnului de a crea panică în rândul lor a dat roade. Au ajuns să se bată între ei şi au ajuns să se sfâşie. Când Dumnezeu se luptă pentru tine, strategia Lui nu va da greş niciodată. Duşmanii tăi vor ajunge la un moment de panică. Nu vor reuşi să facă faţă acelui moment. Orbiţi de dorinţa de a te frânge pe tine, interesaţi de o victorie rapidă, vor considera vrăjmaş pe oricine le stă în faţă. E fascinant să stai să priveşti cum duşmanii tăi declaraţi… se devorează între ei şi se distrug din cauza panicii care i-a cuprins. Când vezi o asemeena scenă, nu te teme…laudă-L pe Domnul , El aduce victoria.

Tu culegi prada de război. Pe câmpul de bătălie erau numai cadavre şi o imensă pradă. Când Iuda vine la faţa locului, singurul lucru pe care-l mai au de făcut este să adune prada. Fără să facă nimic, au câştigat bătălia şi s-au ales cu o pradă de război însemnată. Dar ca să ajungă aici, trebuiau să se încreadă în Domnul, să asculte de El şi să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu. Când Dumnezeu se luptă pentru tine şi îi frânge pe duşmanii tăi, nu te teme să te bucuri de prada care rămâne în urmă. Dumnezeu, nu numai că te face biruitor dar îţi aduce şi foloase de pe urma acelei bătălii. Nu contează cât de mulţi sunt duşmanii tăi. Nu te teme…când Dumnezeu se luptă pentru tine! El îi mătură într-o clipă pe duşmanii tăi. Savurează victoria onorându-L pe Dumnezeu.