NU TE TEME…de nimic!

NTT03.12

Sunt multe situaţii care produc şi determină teamă în viaţa noastră. Ne confruntăm cu ele zilnic. De fiecare dată când avem asemena momente să nu uităm că Dumnezeu este acolo, gata să ne ia de mână. Teama este naturală, o avem în noi. Învingerea fricii este posibilă numai prin intervenţia lui Dumnezeu, în contxtul în care ne punem încrederea totală în El.

Nu te teme când îţi slăbesc mâinile. Bătrâneţea ete o realitate, cu care fiecare om ajunge să se confrunte mai devreme sau mai târziu. Vine o vreme când îţi dai seama că nu mai ai eşti la fel de eficient în munca ta. În tinereţe, spre exemplu, ai fost un bun cosaş, fără probleme în a cosi iarba din grădină în câteva ore. Când vine bătrâneţea, constaţi că nu mai eşti în stare să faci acelaşi lucru într-o zi, ci ai nevoie de câteva zile. Ba mai mult, la sfârşitul fiecărei zile constaţi că te dor mâinile. Simţi cum puterea din mâini a slăbit şi slăbeşte constant. Nu vei mai putea face aceleaşi lucruri, cu eficienţă, ca în tinereţe. Când vine un asemenea moment, nu te teme…căci în bătâneţile tale Dumnezeu întăreşte mâinile tale slăbănogite. El îţi dă putere să faci acele lururi care sunt posibile la vârsta ta. Când mâinile tale nu mai pot, să ştii că Dumnezeu este acolo şi are El metodele Lui să te ia de mână şi să îţi dea ajutor.

Nu te teme când ţi se clatină genunchii. Sunt momente când viaţa spirituală, viaţa de rugăciune se clatină. Vin momente în viaţa noastră de crize sprituale. Sunt acele momente când avem senzaţia că rugăciunile noastre se lovesc de tavanul apartamentului. Şi în asemenea momente, parcă ne piere şi cheful de rugăciune. Poate treci printr-un asemenea moment. Poate ai ajuns la momentul când constaţi că relaţia ta cu Dumnezeu este într-o fundătură. Ai impresia că Dumnezeu a închis orice uşă de acces către tine. Reacţia ta este consecinţa stării în care eşti. Nu îţi mai faci timp de rugăciune. Nu te mai pleci pe genunchi să stai de vorbă cu El. În fiecare zi simţi cum viaţa ta se clatină. Genunchii tăi se clatină. Ajungi să spui: nu mai pot să mă rog. Când ajungi într-un asemena moment, nu te teme şi nu dispera. Când nu mai ai cuvinte să le rosteşti, priveşte spre cer şi varsă lacrimi de pocăinţă. Dumnezeu este gata să intervină. El poate linişti tremurul genunchilor tăi. El poate să-ţi redea pofta de rugăciune.

Nu te teme când inima îţi este neliniştită. Sunt situaţii prin care tecem în viaţă şi care ne marchează. Vestea că cineva din familia ta a fost diagnosticat cu o boală incurabilă… îţi produce nelinişte. Anunţul că se fac restructurări în firma ta şi unii vor fi daţi afară… te nelinişteşte. Eşecul copilului tău la un examen important al vieţii… te nelinişteşte. Copilul tău trebuia să ajungă acasă de la şcoală de câteva ore, dar n-a ajuns, fapt ce-ţi produce nelinişte.  Neliniştea este o stare care se instalează în viaţa unui om când este afectat de o situaţie sau un eveniment. Când apare neliniştea în viaţa cuiva, persoana respectivă devine agitată, neîncrezătoare, întrebătoare. O stare de confuzie se instalează în întreaga fiinţă. Clipele trec greu şi fiecare telefon produce o spaimă cumplită. Când treci printr-o asemeena stare, nu te teme. Dacă neliniştea inimii tale creşte, fă ceea ce a făcut psalmistrul: strigă către Domnul. El este gata să-ţi redea liniştea şi pacea lăuntrică. El este singurul care poate linişti sufletul tău agitat.

Nu te teme când gândurile ţi se tulbură. Poate ai avut o discuţie dură cu soţia ta. Ţi-a repoşat că nu faci nimic, că nu aduci bani în casă, că eşti un pierde vară. Gândurile devin tulburi. Încep să-ţi pui întrebări diverse. În loc să primeşti răspuns, devii tot mai confuz. Rişti să cazi în una din două extreme.Tulburat de ce ţi-a spus soţia te enervezi pe ea şi rosteşti vorbe de felul: lasă că-i arăt eu ei! Marcat de ce ţi-a spus ea, te uiţi la viaţa ta şi spui: nu sunt bun de nimic! Constaţi că-ţi lipeşte echilibrul din vorbe şi acţiuni. Tremuri de nervi. Îţi vine să spargi ce apuci la mână. Totul ţi se pare întunecat. Dacă ajungi la o asemeena stare de tulburare, nu te teme… opreşte-te şi cere-i Domnului să  te ia de mână. Cere-i să-ţi limprezească gândurile. Numai El poate să aducă limpezire şi claritate.

Nu te teme când ţi se îngălbeneşte faţa. Bola est o realitate cu care adesea de confruntăm. Constaţi dintr-o dată că ai acid la stomac, că ai dureri groaznice, tu care puteai mânca orice. Simţi dintr-o dată o durere în spate şi medicul îţi spune că ai hernie de disc, tu care duceai saci de ciment în spate . Orice problemă de sănătate produce disconfort şi nelinişte. Dar boala este o realitate de care Dumnezeu ne-a spus că nu vom scăpa aici pe pământ. Poate ai descoperit că ai o problemă de sănătate…dar ţi-e teamă să te duci la medic. Nu e deloc confortabil să afli că eşti bolnav.Boala nu produce plăcere în viaţa oamenilor. Boala nu aduce linişte. Dar boala poate produce apropierea ta mai mare de Dumnezeu. Când te confrunţi cu o boală, nu te teme, du-te cu ea la Dumnezeu. Încredinţează în mâna Lui suferinţa ta. El poate să te vindece. Şi dacă decide să nu-ţi dea vindecare deplină, El poate să-ţi dea putere la fel ca lui Pavel, să porţi cu demnitate ,,ţepuşul” acela.

Nu te teme de nimic! Adu orice problemă la cunoştinţa lui Dumnezeu. Ajutorul vine de la El!