NU TE TEME…Dumnezeu ce promite şi face!

Lot a fost luat ostatec împreună cu familia lui, ca urmare a cuceririi Sodomei şi a Gomorei de către o coaliţie de cinci împăraţi. Avraam a aflat despre acest deznodământ şi cu 380 dintre vitejii lui, a pornit un atac asupra celor cinci împăraţi. Victoria a fost zdrobitoare. Avraam, nu numai că l-a eliberat pe Lot cu casa lui dar a şi adus înapoi bogăţiile recuperate. Împăratul Sodomei i-a cerut lui Avraam doar oamenii să-i cedeze iar bogăţiile  recuperate să le păstreze. Avraam a refuzat să păstreze ceva pentru sine. Dumnezeu a privit spre Avraam şi atitudinea lui. Cu siguranţă Dumnezeu a văzut că Avraam nu este interesat de bunurile materiale, că este preocupat de cei din poporul lui. Mesajul pe care Dumnezeu îl transmite lui Avraam printr-o vedenie începe cu … ,,nu te teme”. Aceasta ne comunică că Dumnezeu a sesizat în viaţa lui Avraam o teamă. Probabil că se gândea la faptul că s-ar putea să fie consecinţe în viitor, ca urmare a înfrângerii celor cinci împăraţi. Sau poate se gândea că bunurile recuperate şi înapoiate împăratului Sodomei ar putea face în viitor diferenţa. Dumnezeu i-a spus lui Avraam să nu uite că El este Stăpânul lui şi în ca în această calitate îl va răsplăti. Dumnnezu nu-i promite o răsplată asemănătoare cu ceea a împăratului  Sodomei.  Dumnezeu îi promite o răsplată foarte mare, total diferită de ceea ce i-a fost propus. Sunt convins că atitudinea lui Avraam în relaţia cu împăratul Sodomei a contat enorm în decizia lui Dumnezeu.  Dumnezeu îi confirmă lui Avraam că El este  Stăpânul şi nimic nu i se poate întâmpla câtă vreme el îi va fi supus. Dumnezeu îi confirmă lui Avraam că El este şi Sursa, aşa că nu va duce lipsă de răsplată.

Ce-i promite Dumnezeu lui Avraam ca răsplată?

Dumnezeu îi promite lui Avraam ca răsplată: un moştenitor. Avraam era marcat de faptul că va muri şi nu are copii. Era frământat că toată moştenirea lui va rămâne lui Eliezer din Damasc. Dumnnezeu îi alungă neliniştea. Îi spune să nu se teamă, nu cel menţionat de el va fi moştenitorul lui. Dumnezeu îi promite un fiu, care să fie moştenitorul lui. Probabil că Avraam era sceptic din acest punct de vedere. Nu ni se spune în text că Avraam ar fi crezut cele spuse de Dumnezeu cu privire la moştenitor. Dovadă stă şi ceea ce se întâmplă după aceea, când Dumnezeu vizualizează şi accentuează această promisiune pentru Avraam, atunci când îi arată  ce va ieşi din urmaşii săi. Probabil că şi noi suntem uneori asemenea lui Avraam. Avem o promisiune feermă din partea lui Dumnezeu şi nu ne vine să credem că se va întâmpla. Ne rugăm ani de zile ca Dumnezeu să ne dea un copil şi când se întâmplă lucrul acesta scăpăm afirmaţia: nu-mi vine să cred. Sau ne rugăm ani de zile pentru copilul nostru să-l cunoască pe Christos şi când vine acasă într-o zi şi ne spune: mă botez…scăpăm farfuria din mână şi spunem: nu pot să cred. Când Dumnezeu îţi promite ceva, să ştii că El şi face.

Dumnezeu îi promite lui Avraam ca răsplată: o seminţie numeroasă. Probabil că atunci când Dumnezeu i-a spus lui Avraam că-i va a un moştenitor, Avraam o fi zis în inima lui: poveşti. Dumnezeu însă face ceva care schimbă radical atitudinea lui Avraam. Îi spune lui Avraam: priveşte stelele de pe cer, aşa va fi seminţia ta! Şi Avraame, urmaşii tăi nu vor fi pe linia lui Eliezer din Damasc, ci vor fi din sămânţa ta. Abia atunci, Avraam înţelege că Dumnezeu a vorbit într-un mod foarte serios. Textul biblic ne spune că Avraam l-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt. Consecinţa: Dumnezeu i-a socotit credinţa aceasta neprihănire. Uneori Dumnezeu dezvoltă imformaţia cu privire la mărimea răsplăţii ce o are pentru  tine. Şi face lucrul acesta pentru a te determina să-ţi ancorezi încrederea în El. Te gândeşti probabil ce se va întâmpla cu moştenirea ta dacă ai numai un fiu. Dacă cumva nu voi avea nepoţi? Ce se va întâmpla cu moştenirea mea? Nu te teme cu privire la ce se va întâmpla cu moştenirea ta şi cu lucrarea în care ţi-ai investit viaţa. Dumnnezeu  pregăteşte generaţiile viitoare, care să administreze lucrarea pe care tu o faci. Tu lucrează şi investeşte în lucrarea pe care Dumnezeu ţi-a încredinţat-o . Prezentul este al tău. Viitorul este în mâna Domnului. El pregăteşte generaţia din seminţia ta, care va duce mai departe moştenirea şi lucrarea. Tu eşti responsabil de a pune lucrurile să meargă.

Dumnezeu îi promite lui Avraam ca răsplată: o ţară.  Probabil că aici Avraam a tresărit. Probabil ar fi fost tentat să zică : Doamne cred că zici asta ca să-mi ridici moralul. Sau poate zici asta pentru că atunci când m-ai chemat din Ur mi-ai promis o ţară a mea, pe care însă n-am văzut-o încă şi n-am intrat în posesia ei. Şi… a trecut ceva vreme de la plecarea mea din Ur. Este însă de apreciat ceea ce face Avraam. El nu îl întreabă pe Dumnezeu: unde este ţara aceea? Avraam îl întreabă pe Dumnezeu… cum va cunoaşte el că o va stăpâni. Dumnezeu îi spune cum se va întâmpla lucrul acesta.  Este momentul când Dumnezeu îi descoperă lui Avraam  locaţia ţării,  îi dă hotarele şi reprele istorice. Dumnezeu îi spune lui Avraam vă sămânţa lui va stăpâni acea ţară. Numai că aceasta se va întâmpla peste vreo 400 şi ceva de ani. Până atunci va fi o perioadă de robie, perioadă în care Dumnezeu va pregăti sămânţa lui Avraam să intre în moştenire şi nu oricum ci şi cu mari bogăţii , luate din ţara robiei lor.  Dumnezeu face cu Avraam un legământ şi istoria ne confirmă că Dumnezeu şi-a ţinut promisiunea.  S-ar putea să fii şi tu ca Avraam. Dumnezeu ţi-a încredinţat o lucrare şi o viziune măreaţă pentru lucrarea aceea. S-ar putea ca Dumnezeu să-ţi descopere detalii importante cu privire la lucrarea aceea. S-ar putea uneori să ai impresia că eşti departe cu implementarea acelei viziuni. Nu uita experienţa lui Avraam. El a primit o promisiune fermă cu privire la ţara pe care o va primi el şi seminţia lui. Avraam a primit însă şi planul în timp din partea Domnului.  El urma să fie plecat demult la cele veşnice când seminţia lui intra în stăpânirea ţării promise. S-ar putea ca lucruri pe care le-ai gândit şi le-ai primit din pareta Domnului cu privire la lucrarea ce o faci, la moştenirea ce ţi-a fost dată, să fie împlinite de generaţiile viitoare, la ani de zile după plecarea ta în veşnicii. Avraam a continuat să-şi ducă viaţa, familia şi seminţia în direcţia împlinirii promisiunii lui Dumnezeu. Avraam şi-a făcut partea lui. Avraam a pus bazele intrării în ţara promisă. Şi tu eşti provocat să continui să lucrezi şi să-ţi faci partea în lucrarea încredinţată.  Bazele pe care tu le pui acum, vor asigura continuitatea şi dezvoltarea lucrării încredinţate de Dumnezeu, în parametrii Voii Lui. Aşadar… nu te teme, lucrează cu credinţa că Dumnezeu ce a promis va face!