NU TE TEME…foloseşte puţinul pe care-l ai!

NTT03.07

Pe vremea lui Ilie tişbitul a fost o secetă mare în ţară. Seceta a secat până şi pâraiele. Oamenii au început să vadă efectele secetei. Alimentele erau din ce în ce mai puţine. Era o criză profundă. Pe Ilie, Domnul l-a avertizat de efectele secetei şi l-a trimis să se aşeze lângă pârâul Cherit. Acolo corbii îi aduceau pâine şi carne în fiecare dimineaţă şi seară.Din râu îşi stâmpăra setea. Seceta însă… a afectat şi râul acela. Apa din el a secat. Ilie a rămas fără apă şi fără resurse de hrană. Atunci Dumnezeu l-a trimis ă plece în Sarepta, o localitate aproape de Sidon. I-a spus Domnul lui Ilie că acolo va fi hrănit de o femeie. Ilie a ascultat de Domnul şi a plecat. Ajuns la poarta cetăţii a întâlnit femeia căreia Domnul îi poruncise să aibă grijă de el. Ilie a rugat-o să-i dea apă să bea şi şi o bucată de pâine să mănânce. Femeia, în sinceritatea ei, i-a spus lui Ilie că tot ceea ce mai are în casă este un pumn de făină şi puţin untdelemn într-un ulcior. Ea a mărturisit că nu are nimic copt, dar că va face o turtă pentru el chiar dacă după aceea ea şi fiul ei vor muri de foame. Ilie i-a spus să nu se teamă că va muri de foame, după ce-i va face lui bucata de pâine. Ba mai mult, i-a spus ce se va întâmpla dacă ea îl va hrăni pe el. Istoria aceasta ne arată ce se întâmplă când cineva are grijă de proorocul Domnului.

Puţina cantitate de făină şi untelemn pe care le ai, nu se vor termina până când Dumnezeu va aduce ploaia care să facă câmpul din nou roditor. Văduva din Sarepta a făcut turta şi a constatat că provoziile ei puţine de făină şi ulei nu au scăzut. Multă vreme, ea, copilul ei şi Ilie au avut cu ce să se hrănească. Când din puţinul pe care-l ai faci parte celui preaiubit de Domnul, stocul tău de alimente nu se va termina. Vei constata că zahărul, uleiul, făina, mălaiul, fasolea din cămara ta vor fi din belşug. Nu vei fi flămând nici tu nici casa ta. Nu te teme să hrăneşti pe cei pe care Domnul îţi spune să le porţi de grijă. Din puţinul pe care-l ai tu , fă parte şi săracului şi omului de pe stradă. Dumnezeu nu te cheamă să-i hrăneşti pe toţi săracii. El te cheamă să-i hrăneşti pe unii din ei. Un prieten de-al meu care hrăneşte sute de bătrâni îmi spunea : n-am fost nici într-o zi… să nu am ce să le pun ceva pe masă acestor oameni. Dumnezeu a alimentat constant cămara pentru ei. Zahărul, uleiul, fasolea, macaroanele, etc…nu s-au terminat. Şi asta pentru că oameni asemenea văduvei din Sarepta , au ştiut să facă parte din puţinul lor şi acestor bătrâni. Nu te me să foloseşti puţinul care-l ai ca să-i hrăneşti pe aceşti mici şi neînsemnaţi. Unii s-au trezit că au hrănit nişte sfinţi.

Când făina şi undelemnul puţin se vor termina din cămara ta, Domnul va aduce o altă soluţie. Dumnezeu este credincios promisiunilor sale. Văduva din Sarepta a făcut ce i-a spus Domnul şi ce i-a cerut Ilie. Ea a fost constantă în slujirea ei. Ea nu s-a oprit de capul ei. Ea a continuat să hrănească casa ei şi pe Ilie, în fiecare zi. Dumnezeu nu i-a cerut să facă această slujire permanent ci numai pentru o vreme. Nu ea a stabilit vremea ci Dumnezeu. Când Dumnezeu îţi cere să faci lucrul acesta… nu te teme că se vor termina proviziile. Te asigur că acele provozii se vor termina numai când Dumnezeu va spune : până aici. Dumnezeu nu pune un efort constant pe tine toată viaţa. El nu-ţi cere să hrăneşti «  pe aceşti micuţi ai lui » o viaţă întreagă. Şi nu-ţi cere să-i hrăneşti pe toţi. El are o vreme când se foloseşte de tine. Apoi se opreşte şi aduce proviziile dintr-o altă sursă. Nu te teme să faci slujba aceasta până în ziua hotărâtă de Dumnezeu.

Să nu crezi că vei fi scutit de probleme atunci când hrăneşti din puţinul tău pe omul lui Dumnezeu. Văduva din Sarepta probabil s-ar fi aşteptat ca totul să meargă ca pe roate datorită faptului că l-a hrănit pe Ilie. N-a fost aşa. La un moment dat fiul ei s-a îmbolnăvit. Boala a fost atât de gravă încât fiul ei a ajuns pe patul morţii. Femeia aceasta, a avut atunci un moment de revoltă la adresa lui Ilie. I-a spus că această stare se datorează prezenţei lui. Venirea lui, l-a adus pe Dumnezeu în casa ei şi ea îşi punea problema că astfel Domnul i-a identificat păcatul. Ilie însă se duce cu copilul înaintea Domnului, se roagă pentru el şi Dumnezeu îl vindecă. Să nu crezi că dacă vei hrăni «  micuţii şi neînsemnaţii Domnului » vei fi scutit de probleme. Nici vorbă. Te vei confrunta cu boli, probleme şi situaţii fără ieşire. Nu te teme în acele momente. Nu pune nimic pe seama acelora pe care-i ajuţi. Vorbeşte-le despre problema ta. Rugăciunile lor s-ar putea să fie ascultate de Dumnezeu. Ştiu oameni care ajută mult şi atunci când au trecut prin probleme grele, după ce şi-au dat darul către «  unul din aceşti micuţi » i-au spus : roagă-te şi pentru mine. Ştiu oameni care hrănesc slujitori şi misionari. Şi atunci când trec prin momente de criză le cer celor pe care-i ajută …să se roage pentru ei. Nu te teme să faci parte din ceea ce ai… celor ce n-au! Tu nu ştii cum ascultă Dumnezeu rugăciunea lor cu privire la tine.