NU TE TEME…când dai fiecăruia ce i se cuvine!

NTT03.06

Suntem oameni şi trebuie să recunoaştem că nu de puţine ori avem o problemă: nu ştim sau nu vrem să ne împlinim datoriile aşa cum ar trebui. Există lucruri care suntem datori să le facem şi nu ne trage inima să le facem. Dacă suntem elevi suntem datori să învăţăm. Şi dacă nu învăţăm spre exemplu la matematică…când vine ora respectivă ne apuca teama. Ne gândim ce-o să se întâmple când profesorul ne va scoate la tablă să facem o demonstraţie. Dacă suntem sportivi suntem datori să ne antrenăm. Şi dacă nu ne antrenăm , când vine meciul nostru ne este teamă că nu vom face faţă adversarului. Dacă suntem predicatori trebuie să ne pregătim mesajul pentru duminica. Dacă nu facem lucrul acesta, duminica vom spune cu teamă fiecare cuvânt. Şi am putea continua lista. Sunteţi liberi să gândiţi continuarea ei. Apostolul Pavel adresându-se romanilor pe această temă, dă câteva exemple cu privire la modul în care teama în asemeena situaţii poate fi evitată şi eliminată. Transpuse în viaţa cotidiană din zile noastre, exemplele ar suna cam aşa:

Nu te teme de ANAF când îţi plăteşti impozitele şi taxele. Toată lumea se teme de ANAF, mai ales că aceştia nu ştii când apar şi mai ales ce anume caută. Treaba ANAF –ului este să se asigure că toată lumea care datorează un impozit statului sau unei autorităţi centrale sau locale, îl şi plăteşte. Dacă te-ai obişnuit să jonglezi printre taxe şi impozite, dacă cauţi numai portiţe de scăpare, s-ar putea să ai probleme. Şi când te calcă ANAF-ul te apucă tema şi groaza, mai ales dacă ştii că sunt unele taxe pe care le-ai cam evitat. Pavel vine şi spune: nu mai trăi plin de teamă şi nu-ţi mai fie frică de cei ce colectează taxele, dacă ţi le-ai calculat corect şi le-ai plătit la timp. E un principiu pe care-l putem învăţa de aici şi în ce priveşte relaţia noastră cu Dumnezeu. Trebuie să dăruim Domnului din banii noştri. Nu este o opţiune ci este o obligaţie. Dacă o facem suntem fără teamă. Dacă n-o facem, are Dumnezeu grijă să-şi ia partea. Şi când se întâmplă asta sigur ne apucă tremuratul.

Nu te teme de autorităţi când respecţi legile. Dregătorii sunt aşezaţi de Dumnezeu să facă rânduială într-un domeniu sau altul. Spre exemplu Parlamentul este abilitat să facă legile. Guvernul este abilitat să aplice unele legi. Curtea Constituţională este abilitată să spună dacă legile sunt sau nu sunt constituţionale. Justiţia este abilitată să judece călcarea legii. Acum problema mea şi a ta nu este să judecăm legile ci să le împlinim. Nu ai ce să te temi de poliţiştii din Ministerul de interne câtă vreme tu conduci autoturismul respectând codul rutier. Dar dacă treci pe roşu, ai încălcat legea şi trebuie să te temi. Ca să nu te temi, respectă legile. Dacă legea este bună sau nu, nu eşti tu cel abilitat să stabileşti. Tu respectă legea. Dacă respecţi legea, nu ai de ce să te temi de cel împuternicit cu aplicarea ei. E un principiu valabil şi în ce priveşte împlinirea legii Domnului. Dacă Scriptura este autoritate şi normă pentru viaţa ta…nu ai de ce să te temi de Domnul dacă îţi conduci viaţa după ea. Împlineşte Cuvântul Lui şi vei trăi o viaţă fără teamă.

Nu te teme de părinţi când le dai ascultare. Dacă mama şi tata ţi-a cerut să faci anumite lucruri, fă-le! Dacă nu le faci, nu te mira că atunci când vin ei de la muncă te apucă teama. Dumnezeu te-a aşezat într-o familie. A pus deasupra ta părinţii ca autoritate. Dacă nu le respecţi autoritatea teme-te şi de ei şi de Domnul. Porunca pe care o dă Domnul este: ascultaţi! Dacă asculţi când mama îţi spune spre exemplu: păstrează-ţi curăţenia în cameră, când vine ea nu ai de ce să te temi. Acest principiu al ascultării se aplică în mai multe domenii, atunci când este vorba de respectarea unei autorităţi. Dacă vrei să nu trăieşti mereu cu spaima în oase, dă ascultarea ce se cuvine celor puşi deasupra ta ca autoritate.

Nu te teme de partenerul tău când îi eşti fidel. Dacă eşti soţie şi este supusă soţului tău nu ai de ce să-ţi fie teamă de el. Faptul că îi eşti supusă arată cinstea pe care i-o dai. Dacă eşti soţ şi îţi iubeşti soţia nu ai de ce să te temi de ea. Faptul că o iubeşti arată că o onorezi şi o cinsteşti. Corectitudinea în raportarea la partenerul tău…elimină orice temă. Nu ai de ce să te temi de reacţii ale celuilalt atâta timp cât îi acorzi cinstea ce i se cuvine. Dumnezeu onorează pe cel ce ştie să onoreze. Acest principiu se aplică şi la relaţia noastră cu Christos. El ne-a mântuit şi ne-a făcut părtaşi familiei Lui. Odată ce ne-a recuperat din starea de păcat şi ne-a dat statutul de fii ai lui Dumnezeu, chemarea noastră este să-L onorăm cu cinstea ce I se cuvine. Nu ai de ce să te mai temi… dacă îi acorzi lui Christos în fiecare zi, în viaţa ta, cinstea ce I se cuvine.

Nu te teme…când dai fiecăruia ce i e cuvine!