Fiecare am avut sau avem experienţa de a fi angajaţii cuiva. Nu este deloc uşor să ai un şef. Nu este deloc simplu să-i faci pe plac şefului. Probabil că de multe ori atunci când şeful este prin preajma noastră…avem un nod în gât. Uneori prezenţa şefului sau a patronului împrejurul nostru ne face să fim extrem de atenţi la fiecare vorbă, mişcare, atitudine. Ne este teamă ca nu cumva să facem un lucru care să-i producă neplăcere şi să –l supărăm. Doar depindem de el, de banii pe care el ni-i dă. Apostolul Pavel ne spune câteva lucruri care ţin de relaţia pe care noi ar trebui să o avem cu patronul nostru sau şeful nostru. Pavel ne lasă să înţelegem că abordarea unui asemenea mod de relaţionare la şeful nostru elimină teama din viaţa noastră în raport cu el. Cu siguranţă că există o întrebări care răzbat imediat din spusele lui Pavel: Când poţi avea o asemenea stare? Cum poţi ajunge la starea în care să nu ai nici o teamă de patronul tău, de angajatorul tău?
Nu te teme de angajatorul tău atunci când asculţi de el. Dumnezeu a rânduit într-un anume fel modul de raportare la o autoritate. Odată ce ai fost angajat de cineva pentru o slujbă, persoana aceea are o autoritate delegată de Dumnezeu asupra ta. El are responsabilitatea să-ţi spună ce să faci dar şi autoritatea să te verifice dacă ai făcut ce ţi-a spus. Tu poţi să fii o minte sclipitoare, să poţi face mult mai mult decât ţi-o cere el, dar asta nu-ţi dă dreptul să nu-l asculţi. Ascultarea implică respect, consideraţie, umblare în rânduiala stabilită de el pentru tine. Ascultarea ta de el în situaţii dificile… aruncă întreaga responsabilitate asupra lui. Aşadar dacă vrei să-ţi faci jobul fără teamă…ascultă de şefu!
Nu te teme de angajatorul tău atunci când te porţi faţă de el cu curăţie de inimă. S-ar putea să spui: de ce curăţie de inimă? Ce legătură are inima mea în relaţia cu şeful? Mare legătură! Când vorbim despre inimă, în fapt vorbim de întreaga noastră personalitate. Biblia ne spune că din inima omului, adică din fiinţa lui, ies şi lucrurile bune şi lucrurile rele. În relaţia cu şeful tău ai întotdeauna două opţiuni. Să-i spui adevărul sau să-i spui o minciună. Să fii deschis cu el sau cu vicleşug. Să-l provoci sau să-l respecţi. Să munceşti cu randamnetul scontat sau să-l păcăleşti. Curăţia de inimă în relaţia cu şeful tău… te obligă să alegi opţiunea pe care ar alege-o şi Christos. Nu te teme de angajatorul tău, dacă da al tău este da şi nu al tău este nu.
Nu te teme de angajatorul tău când ai acelaşi fel de purtare în absenţa lui ca şi în prezenţa lui. Nu întotdeauna va fi agreabilă prezenţa lui. Purtarea ta însă… trebuie să fie întotdeauna agreabilă. Când el este nervos, fii tu cel calm. Când el este calm, fii deschis în discuţiile cu el. Nu încerca să-l impresionezi cu capacitatea ta de muncă atunci când ele este prezent. Munceşte la fel şi cu el de faţă şi cu el plecat. Când el nu este prin preajma ta, fă-ţi reperele ce ţi-au fost date ca şi cum el ar sta în faţa bitoului tău, a maşinii tale şi ţi-ar privi fiecare mişcare. Nu uita niciodată chiar dacă nu te vede şeful…te vede Dumnezeu care este peste şeful tău. Dacă vrei să-l tragi pe sfoară pe şeful când nu este de faţă, în fapt …îl înşeli pe Dumnezeu. Nu te teme să-ţi faci atribuţiile de muncă cu aceaşi abnegaţie şi cu acelaşi randament ca şi atunci când este şeful lângă tine.
Nu te teme de angajatorul tău atunci când îţi faci slujba cu bucurie. Nu fi posmorât în ceea ce faci. Vorbeşte pozitiv despre munca ta chiar dacă-i grea. Bucuria este una din roadele Duhului Sfânt. Şi bucuria nu este numai o roadă pe care s-o experimentăm în biserică sau acasă, ci este şi pentru jobul nostru. Dacă nu ai bucurie când munceşti… te istoveşti singur. Dacă nu ai bucurie când munceşti… te acreşti singur. Dacă nu ai bucurie când lucrezi… te împovărezi singur. Fă din locul tău de muncă, din slujba ta : un amvon pentru Dumnezeu. Fă piesa aceea, haina aceea, pâinea aceea …cu bucurie. Bucură-te de ceea ce a ieşit din mâna ta. Dacă vrei să nu trăieşti mereu un sentiment de teamă, fă totul la locul tău de muncă cu bucurie.
Nu te teme de angajatorul tău când munceşti ca pentru Domnul. Domnului nu-i poţi aduce o jertfă pe jumătate. Lui Dumnezeu nu-i plac lucrurile făcute de mântuială. Să ştii că nici patronului tău au şefului tău nu-i plac lucrurile făcute superficial. Orice faci la locul tău de muncă, să te gândeşti cum poţi să-L onorezi pe Domnul prin lucrul acela. Dacă ce faci tu, va fi de bun miros Domnului, să ştii că şi şeful tău va fi mulţumit. Gândeşte-te că într-o zi, vei da socoteală înaintea Domnului de fiecare vorbă rostită, de fiecare faptă, de fiecare lucru pe care l-ai făcut. Şi nu numai cele făcute acasă sau în biserică, ci şi la locul tău de muncă. Nu uita că tu eşti un fiu al cerului şi nu-ţi poţi permite să faci lucruri care să nu-i fie pe plac Domnului. Prin ce faci la locul tău de muncă, mulţumeşte-l pe Domnul şi n-ai ce să te mai temi de patronul tău într-un asemenea context. Nu te teme de anagajatorul tău, şeful tău, patronul tău atunci când cuvintele rostite de Pavel în 1 Corinteni 10:31 sunt o realitate a trăirii tale: ,, Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu”!