NU TE TEME…slujeşte fără frică!

NTT02.18

Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul rosteşte o proorocie după naşterea fiului său. Este cunoscuta « Cântare a lui Zaharia » redată de evanghelistul Luca. El îl binecuvântă pe Dumnezeu care ne-a dat o mântuire puternică prin Fiul Său. El îl onorează pe Dumnezeu pentru îndurarea pe care şi-a arătat-o faţă de poporul Său. În contextul acestei « cântări », Zaharia rosteşte proorocia : după ce Dumnezeu ne va elibera, ne va îngădui să-i slujim fără nici o teamă, trăindu-ne viaţa în sfinţenie şi neprihănire. Eliberarea pe care o aduce Christos oricărui om îl face să slujească fără teamă. Oare cum este acea slujire fără teamă?

Slujirea fără teamă este una deosebită. Prigoana din vremea bisericii primare  a dus la împrăştierea bisericii din Ierusalim în toată Asia Mică. Slujirea celor ce au fost împrăştiaţi, a produs în Antiohia o puternică emulaţie în jurul Evangheliei . Vestea s-a dus până la Ierusalim. Barnaba a fost trimis să vadă ce se întâmplă în Antiohia. Când a ajuns Barnaba în Antiohia a constatat că Harul lui Dumnezeu este mare. Şi asta şi datorită slujirii deosebite a celor ce au adus Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul acelei cetăţi. Barnaba a plecat  apoi după Saul şi l-a adus la Antiohia, unde timp de un an acesta a predicat Evanghelia. Slujirea deosebită a urmaşilor lui Christos în Antiohia a produs o mare trezire. Pentru prima dată credincioşii din Antiohia au fost numiţi creştini. Ei nu s-au temult să-L slujească pe Christos fără frică, în ciuda contextului acelei vremi : prigoana.

Slujirea fără teamă este una plină de bucurie. Este slujiea unui păstor pentru turma lui. Dar ştiţi ce-i aduce cea mai mare bucurie ? Nu « oile » care vin duminică de duminică să-i savureze predica şi să se delecteze ori să-l aplaude. Bucuria cea mai mare i-o aduce slujirea «  oilor » pierdute. Pentru el nu este mai mare bucurie decât atunci când prin slujirea lui, « oile pierduite » sunt găsite. Pentru el cea mai intensă bucurie este atunci când reuşeşte să-l ajute pe un «  fiu risipitor » să revină acasă. Este gata să plătească preţul căutării « oii pierdute ». Şi această căutarea îi produce multă bucurie sufletească. El nu se teme să-i caute pe cei ce s-au rătăcit de la Adevăr. Slujirea aceasta îi umple inima şi viaţa de bucurie.

Slujirea fără teamă este una caracterizată de smerenie. Apostolul Pavel a misionat mult. În toate  misiunile el a slujit. La un moment dat, pe când se afla în Milet a trimis să vină presbiterii din Efes ca să stea de vorbă cu ei. În faţa lor… Pavel depune mărturia slujirii lui, în propovăduirea Evangheliei. Pavel spune că  a slujit cu smerenie în ciuda lacrimilor pe care a trebuit să le verse. A slujit cu smerenie în ciuda încercărilor la care a trebuit să facă faţă. În ce a constant slujirea lui Pavel cu smerenie? În renunţare la sine …de dragul celor la care le spunea despre Christos şi Evanghelia Lui. Pavel nu a fost oricine nici înainte de convertire şi nici după. Cu toate acestea nu i-a fost ruşine să se smerească în slujirea lui. El a zdrobit orgoliul personal printr-o slujire fără teamă, într-o atitudine de renunţare la sine. Era un rob supus lui Christos în toată slujirea Lui.

Slujirea fără teamă este una autentică. Când este autentică o slujire ? Când slujirea cuiva nu poate fi pusă la îndoială. Când ceea ce spune şi ceea ce trăieşte este în conformitate cu Scriptura.  Cine poate face o asemenea slujire ? Apostolul Pavel îi spune lui Timotei că slujitorul autentic este acela care este cumpătat, fără vină, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, capabil să-i înveţe pe alţii, de o calitate morală ireproşabilă, blând, fără înclinaţii spre bârfă, neiubitor de averi şi bani, un bun administrator a casei lui, un om matur în Christos. Un asemenea om nu se teme să slujească. Şi slujirea lui nu este un plagiat ci o operă veritabilă.

Slujirea fără teamă este pe măsura darului încredinţat. Apostolul Petru vorbind despre slujire ne atrage atenţia că aceasta este o isprăvnicie ce ne-a fost încredinţată  de Dumnezeu. Fiecăruia ne-a dat Dumnezeu un dar cu care să slujim în Trupului Lui, în Biserica lui Christos. Nu te teme să slujeşti cu darul pe care ţi l-a dat Dumnezeu! Ţi-a dat Dumnezeu darul să predici, slujeşte cu Cuvântul. Ţi-a dat Dumnezeu darul milosteniei, slujeşte în orfelinate, azile, comunităţi de oameni săraci şi defavorizaţi. Ţi-a dat Dumnezeu darul să cânţi, slujeşte prin cântare. Nu te teme să slujeşti cu darul ce ţi-a fost dat! Teme-te ca nu cumva slujirea ta să-ţi aducă ţie slavă şi aplauze !