NU TE TEME…de alţi dumnezei!

NTT02.16

Datorită faptului că fii lui Israel au păcătuit înpotriva lui Dumnezeu, făcând pe ascuns lucrurile învăţate de la popoarele păgâne, Domnul a luat măsuri împotriva lor. L-a trimis pe regele Asiriei, care a cucerit Regatul de Nord a lui Israel. Acesta a strămutat cele zece seminţii în Meopotamia şi în Media. În locul lor regele asirian a adus locuitori din alte zone care au fost cucerite de imperiul condus de el. Aşa cum era de aşteptat, aceste popoare aduse în ţara Canaanului, ţara lui Emanuel, au venit însoţite de practicile lor religioase. Aveau o mulţime de zeităţi cărora se închinau. Modul lor de viaţă nu a fost deloc plăcut lui Dumnezeu, care a luat măsuri imediate…trimiţând leii să cutreiere ţinutul. Vizita leilor s-a lăsat cu urmări : mulţi oameni au fost omorâţi. Regele Asiriei a fost informat de nenorocirea ce s-a abătut asupra coloniştilor aduşi în Canaan, nenorocire cauzată de faptul că aceştia nu cunoşteau legea Dumnezeului lui Israel. Ei se închinau dumnezeilor lor. Ca să rezolve oarecum situaţia, Regele Asiriei a poruncit să fie adus un preot israelit din captivitate, pentru a-i învăţa şi instrui pe coloniştii aduşi … cum să se teamă de Domnul şi să se închine Dumnezeului lui Israel. Se pare însă că preotul adus era unul idolatru şi nu un preot adevărat al lui Iehova. Acesta i-a învăţat pe locuitorii strămutaţi în Canaan să practice religia pervertită a lui Ieroboam. Aceşti colonişti s-au căsătorit cu fii şi ficele israeliţilor rămaşi în ţară. Aşa au apărut samaritenii, un grup etnic cu obiceiuri şi religie proprie. Canaanul devenise un loc, în care fiecare neam adus acolo de Regele Asiriei, avea zeii lui, preoţii lui. Pe lângă dumnezeii lor, aceste popoare au adoptat şi închinarea la Iehova. Religia şi închinarea lor a devenit una mixtă, mult mai periculoasă decât păgânismul clasic. Nu toţi israeliţii au plecat. Unii au rămas în ţară şi s-au încuscrit cu colonişti. Ei nu au ţinut cont de ceea ce Dumnezeu le-a spus cu privire la idolatrie. N-au avut putere să rămână doar lângă Iehova şi numai Lui să-i slujească. Dumnezeu i-a avertizat şi a fost tranşant cu ei. Le-a dat porunca să nu mai trăiască cu teama altor dumnezei, să nu se închine înaintea lor, să nu le slujească şi să nu le aducă jertfe. Într-un fel Dumnezeu le comunică că de fapt ei, cei rămaşi din poporul Israel în Canaan, au o şansă enormă. Şansa lor era să nu aibă soarta celor zece seminţii, care au fost dispersate şi nu s-au mai întors înapoi. Şi asta datorită faptului că nu s-au temut de Dumnezeu.

Asemenea poporului Israel, noi poporul Domnului răscumpărat prin jertfa lui Christos trăim între oameni care au concepţii diferite despre lume şi viaţă. Unii practică religii care nu au nimic de-a face cu Dumnezeu. Alţii se închină unor dumnezei morţi. În fapt trăim într-o lume idolatră care ne poate afecta viaţa şi relaţia cu Dumnezeu. Mesajul este şi pentru noi: să nu ne temem de dumnezeii străini cărora li se închină semenii noştri. Dar oare cum să trăieşti într-o lume plină de idolatrie şi să-ţi păstrezi identitatea de copil de Dumnezeu ? Sunt trei lucruri importante pe care trebuie să le facem într-un asemenea context.

În primul rând, trebuie să avem curajul în lumea în care trăim să nu ne închinăm dumnezeilor semenilor noştri. Dar oare care sunt dumnezii semenilor noştri cărora nu ar trebui să ne închinăm ? Sunt mulţi. Sistemul politic în care trăim este un dumnezeu periculos care bântuie în vremea noastră. Globalizarea şi încercarea de a ne face pe cât mai mulţi dintre noi ….să adoptăm un set de valori care sunt străine de Dumnezeul cel viu şi adevărat. A accepta şi practica un asemenea set de valori este închinare adusă unui dumnezeu străin. Nu te teme de un asemenea dumnezeu. Nu i te închina !

În al doilea rând, trebuie să avem tăria să nu slujim unor asemenea dumnezei… oricare ar fi preţul plătit. Trăim într-o vreme când sistemul moral este tot mai mult subordonat unui dumnezeu străin de Iehova. Acest sistem cultivă spre exemplu ideea că familia nu este unirea dintre un bărbat şi o femeie. Acest dumnezeu spune: cine se iubeşte se poate căsătorii nu contează că sunt doi bărbaţi sau două femei. Să accepti ca în numele libertăţii umane să fie implementat un asemenea mod de a trăi viaţa, înseamnă să te pui în slujba unui asemenea dumnezeu. Nu te teme de un asemenea dumnezeu ! Nu sluji o asemenea învăţătură !   Nu tăcea…strigă împotriva unui asemenea dumnezeu !

In al treilea, rând trebuie să ne ferim să aducem jertfe dumnezeilor străini care abundă societatea în care trăim. O Doamne… cât timp pierdem cu televizorul, internetul, moda, petrecerile…Cât jertfim din timpul nostru pentru aceşti dumnezei. Nu te teme de un asemenea dumnezeu ! Nu mai jertfi timpul preţios pe altarul unui asemenea dumnezeu ! Pune timpul tău la dispoziţia lui Iehova- Dumnezeul cel viu şi adevărat! Închină-te Lui ! Slujeşte-l pe El ! Adu-ţi viaţa ta ca jertfă zilnică pe altarul Lui !