NU TE TEME… mustră atunci când trebuie!

NTT02.11

Apostolul Pavel este extrem de explicit… atunci când stă de vorbă cu ucenicul lui, cu Timotei. Printre altele, Pavel are o serie de îndemnuri pentru Timotei. La un moment dat îi spune cum să se raporteze la bătrânii bisericii, adică la cei care-i numim adesea prezbiterii bisericii. Mă aşteptam ca Pavel apsotolul să-i spună lui Timotei…ai grijă să te porţi cu bătrânii bisericii cu mănuşi. Mă aşteptam să-i spună să nu cumva să le grăiască vreo vorbă care să nu le pice bine. Mă aşteptam ca Pavel să-i aşeze pe un piedestal ca fiind persoanele intangibile, care ştiu tot, fac totul bine şi trebuie să fie aplaudaţi în orice context. M-am înşelat însă. Pavel îşi începe discursul lui către Timotei spunând trei lucruri plăcute pe care trebuie să le facă vizavi de prezbiterii care se ostenesc cu predicarea Evangheliei şi cu slujirea bisericii. În primul rând… el spune că bătrânii bisericii trebuie să fie apreciaţi pentru lucrarea de slujire. Apoi, în al doilea rând…Pavel spune că prezbiterii (bătrânii, liderii duhovniceşti) trebuie să fie recompensaţi pentru slujirea lor cu Evanghelia. În al treilea rând Pavel spune că bătrânii bisericii trebuie să fie protejaţi de răutatea oamenilor, de aceea orice învinuire ce li se aduce trebuie să fie probată cu câţiva martori.

Apostolul Pavel este extrem de direct cu Timotei şi îi cere să nu se teamă să-i mustre pe bătrânii bisericii. Ba mai mult, îi spune s-o facă aceasta înaintea tuturor, pentru ca şi ceilalţi slujitori duhovniceşti să prindă de frică. Afirmaţia aceasta a lui Pavel către Timotei, ne lasă să înţelegem că şi bătrânii( liderii) bisericii o pot lua razna uneori. Ei nu sunt scutiţi de greşeli. Pavel vrea să-l ajute pe Timotei şi implicit pe noi să fim circumspecţi faţă de orice persoană care îndeplineşte o slujire ca cea de prezbiter, pastor, învăţător, evanghelist în biserică. Şi ei sunt oameni. Şi ei pot să facă lucruri pentru care trebuie să fie mustraţi şi corectaţi. M-a mirat faptul că spune ca mustrarea să fie făcută direct…în public. Am înţeles de la Pavel  că toţi oamenii pot greşi…  indiferent de poziţia eclesială pe care o au şi atunci trebuie să fie făcută mustrarea şi îndreptarea situaţiei. Continuând îndemnurile pentru Timotei la un moment dat apostolul Pavel  aşează pe acelaşi palier propovăduirea Cuvântului cu mustrarea şi consilierea ( 2 Timotei 4.2). Acest mod de abordare ne atenţionează că orice mustrare poate fi făcută numai pe temeiul Scripturii şi ea este completă numai după ce omul este consiliat, ajutat să înţeleagă ce a greşit, unde a greşit şi cum se poate corecta pentru ca în viitor să nu mai greşească.

Când vorbim despre mustrare trebuie să ţinem cont şi de alte câteva învăţături pe care Scriptura le are pentru noi în acest context. Înţeleptul Solomon în Proverbe 24.25 ne lasă să înţelegem că poţi mustra pe oricine dacă ai dreptate şi poţi cântări drept şi nepărtinitor o situaţie. Dacă nu eşti sigur că ai drepatate nu te apuca să mustri pe nimeni, cu atât mai mult pe un prezbiter. Dacă nu ai puterea să fii imparţial nu sări să mustri pe cineva… pentru că rişti să-i o faci cu nedreptate.

Domnul Isus Christos în Luca 17.3 le răspunde ucenicilor cu privire la modul în care trebuie să se raporteze la fraţi. Le spune desluşit că… dacă fratele tău păcătuieşte, adică greşeşte în relaţia cu tine, trebuie să-l mustri. Modul în care vorbeşte Isus în acest context…sună ca o poruncă. Înţelegem că mustrarea este esenţială atunci când cineva greşeşte. Poate de aceea în actele de disciplinare a cuiva…mustrarea este primul pas. Numai că Isus leagă de mustrare şi iertarea. Dacă ai mustrat pe cineva şi el îşi recunoaşte greşeala  fiind dispus să rezolve problema…iartă-l!

Apostolul Pavel discută acest aspect şi cu Tit. Din discuţia purată cu el înţelegem că mustarea este un aspect practic al implementării învăţăturii sănătoase pentru oricine: copil, tânăr, adult, bătrân, femeie, bărbat, rob. Mustrarea trebuie să fie uneori aspră, fără menajament. Oare de ce?  Pentru că altfel cei în cauză, datorită învăţăturilor date de oameni şi a basmelor şi cutumelor omeneşti, riscă să dezvolte o conduită departe de adevărul lui Dumnezeu. Pavel punctează un lucru extrem de important şi anume mustrarea are de-a face cu sănătatea spirituală. Mustrarea este cea care ajută pe oricine (de la cel mai mic la cel mai mare, de la enoriaş la pastor)…la creşterea sănătoasă în credinţă.

Nu te mai teme să mustri atunci când ai dreptate, când o faci pe temeiul Cuvântului lui Dumnezeu şi cu dorinţa sinceră de corectare a celui în cauza. Nu uita însă să mustri cu dragoste şi în dragoste. Şi înainte de a mustra pe oricine uită-te la viaţa ta…dacă nu cumva trebuie să începi mustrarea şi corectarea cu tine!