NU TE TEME…E ISUS!

NTT02.8

Ucenicii şi mulţimile au experimentat minunea săturării cu cinci pâini şi doi peşti. Experienţa aceasta cu siguranţă că i-a marcat dar le-a şi dat idei cu privire la Isus. Probabil s-au gândit ce impact extraordinar vor avea peste tot, dacă îl vor aduce pe Isus să facă minuni. Cu siguranţă că au văzut imediat în El potenţiala soluţie pentru orice criză economică a Israelului. S-au gândit că e în beneficiul lor să-l facă pe Isus împărat. Aveau gândită deja poziţia care i se potrivea lui Isus ( în opinia lor). Şi-au făcut o strategie cu privire la următoarele alegeri : îl vor face pe Isus împărat. Isus a priceput repede strategia lor. Era total diferită de strategia şi chemarea Lui. De aceea Domnul Isus a plecat undeva la munte, să fie doar el. Avea nevoie de linişte. Avea nevoie să iasă din contextul acela, devenit oarecum dintr-o dată unul electoral.

S-a făcut seară, ucenicii Domnului au coborât la marginea mării şi în aşteptarea lui Isus s-au pregătit de plecare cu corabia spre Capernaum. Isus nu şi-a făcut apariţia. Ucenicii se pare că n-au mai avut răbdare, de teamă să nu-i prindă toată noaptea vâslind pe mare şi au pornit spre Capernaum. S-au dus fără să-L aştepte pe Isus. Probabil că s-au dus spre o direcţie pe care ei au ales-o. Călătoria nu a fost deloc uşoară. Bătea un vânt puternic, marea era întărâtată, valurile izbeau în corabie. La un moment dat au ajuns la vreo şase kilometri de ţărm şi erau preocupaţi să facă faţă oricărei situaţii. Şi cum toată această atmosferă ostilă nu era suficientă, ucenicii se confruntă cu o altă surpriză. Deodată… cineva păşind pe valuri se apropie de corabie. I-a cuprins teama. Au pornit la o călătorie, fără Isus, pe o mare agitată, pe o vreme neprielnică, noaptea…şi acum întâlnesc un  om ce păşeşte pe valuri. Isus le-a priceput teama. Isus le-a văzut reacţiile. Isus le-a înţeles agitaţia şi neliniştea. Isus le-a vorbit atunci desluşit : NU VĂ TEMEŢI, SUNT EU ! Probabil când I-au auzit glasul şi i-au zărit chipul au răsuflat uşuraţi şi teama lor a dispărut. Cert este că n-au pierdut ocazia să-l invite în barca lor. Cu Isus în corabie ucenicii au ajuns repede şi fără probleme la ţărm. Din acel moment călătoria a fost scurtă şi fără peripeţii. La finalul ei îi aştepta o lecţie…o lecţie de viaţă.

Trăim şi noi cu siguranţă experienţe de acest fel. Dumnezeu ne dă oprtunitatea să experimentăm o minune. Poate ai fost câteva luni de zile fără un loc de muncă stabil, fără venituri constante, cu doar «  cinci pâini şi doi peşti » şi Dumnezeu te-a hrănit pe tine şi casa ta. N-ai fost flămând. Şi când această minune s-a sfârşit şi constaţi că se apropie din nou «  noaptea »   te gândeşti încotro să o apuci. Nici nu-ţi pasă să-l mai întrebi pe Isus sau să-L aştepţi să vină şi El cu tine în corabie. Te gândeşti numai la lirele sau euroii cu care să mai cumperi pâine şi peşte…ca să te saturi din nou. Faci strategii, dai telefoane, te rogi…Doamne deschide porţi în Anglia, în Franţa , în Spania. Îl crezi pe Isus unul gata să rezolve planurile tale. Şi îţi fixezi o destinaţie : Europa de Vest. Te urci în corabia cu destinaţia Barcelona, Genova, Rotterdam, Goteborg, Oslo, Londra…şi dus ai fost.

De cele mai multe ori, după ce parcurgi puţin din această călătorie, încep vânturile, lovesc talazurile şi corabia vieţii tale plecată spre porturile Europei, este puternic zdruncinată. Începe să te apuce frica, neliniştea. Începi să-ţi pui întrebări. Încerci să priveşti în zare…dar e o noapte cumplită şi nu vezi nici o soluţie. Încă n-ai ajuns la destinaţia pe care ţi-ai propus-o şi te confrunţi cu neputinţa şi cu o serie de obstacole. Ai plecat de capul tău. Ai plecat fără Isus. Poate te-ai amăgit singur… dându-i lui Isus doar comanda în rugăciune : Doamne du-te înaintea mea, rezolvă probleme acolo să fie totul bine. Ai vrut să faci din Isus agentul care rezolvă problemele tale materiale. Şi din păcate nu ţi-a ieşit planul. Şi când crezi că totul este pierdut, în noaptea cea neagră şi apăsătoare, te uiţi împrejur şi nu mai vezi nimic în afară de ape învolburate. În agonia aceea prin care treci, preocupat să faci faţă călătoriei, deodată cineva se apropie de tine şi îţi grăieşte : EU SUNT…NU TE TEME ! Tu nu l-ai aşteptat să urce cu tine în corabie. Tu nu l-ai întrebat dacă să urci în acea corabie şi să pleci spre o anumită destinaţie. Tu nu l-ai consultat şi n-ai aşteptat să facă ce vrea El cu tine. În ciuda acestui fapt, atunci când o iei într-o direcţie, fără să-l ai pe El cu tine în corabie, Isus adesea se apropie de tine în momentele cele mai tensionate şi-ţi grăieşte NU TE TEME…EU SUNT. Dar după ce-ţi spune asta nu va uita să-ţi spună şi ţie ce le-a spus ucenicilor şi mulţumilor:  « lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică ».