NU TE TEME…să faci un bine!

NTT02.2

Istoria lui Rut moabita, nora lui Naomi este cunoscută. După moartea celor dragi, Naomi decide să se întoarcă  din Moab în ţara ei, în Betleemul lui Iuda. Împreună cu ea se reîntoarce şi Rut una din nurorile ei, moabită , soţia unuia din fii ei care a murit.

Odată revenită acasă Naomi, de acum vârstnică, avea nevoie de un sprijin. Rut era singurul sprijin pentru ea. Şi ca să poată să-i asigure acel sprijin s-a dus pe ogor să strângă spice de pe urma secerătorilor. A mers pe ogorul lui Boaz de unde a adunat spice pentru ea şi pentru Naomi. A fost remarcată de către Boaz, un om foarte bogat din familia lui Elimelec.  Revenită acasă cu recolta adunată aceasta i-a mărturisit soacrei istoria prin care a trecut. Naomi a încurajat-o pe Rut să se apropie de Boaz. Chiar a sfătuit-o cum să procedeze. Rut a ascultat de Naomi şi a procedat aşa cum a sfătuit-o. Boaz a început să o aprecieze pe Rut .

Boaz era unul din familia lui Elimelec care avea dreptul de a o răscumpăra pe Rut. Din istoria lui Naomi şi Rut aflăm că exista însă în familia lor o altă pesoană care avea prima dreptul de a face această răscumpărare. Era o procedură în Israel cu privire la răscumpărare care trebuia respectată. Ştia şi Naomi acest lucru dar şi Boaz.

Boaz , într-una din zile s-a suit la poarta cetăţii… acolo unde aveau loc toate discuţiile serioase şi unde se făceau judecăţile. Acolo l-a abordat pe acela din familia lui Naomi care ar fi avut drept de răscumpărare pentru Rut. I-a cerut acestuia în mod explicit să-şi precizeze poziţia dacă vrea să o răcumpere pe Rut, conform dreptului pe care-l avea. Cel care ar fi putut să o răscumpere, i-a spus lui Boaz că nu poate să facă lucrul acesta deoarece îi este teamă că ar putea să-şi strice moştenirea lui… făcând această răscumpărare. Atunci Boaz în faţa celor zece bătrâni martori la această dscuţie a făcut de cunoscut că răscumpără tot ce este a lui Elimelec şi că prin această răscumpărare o ia şi pe Rut de nevastă. Dacă stăm să analizăm situaţia creată, suntem oarecum surprişi că acela care avea primul dreptul să facă această răscumpărare a fost cuprins de teama că făcând lucrul acesta îşi va strica moştenirea. Ne putem da seama cum este omul adesea… preocupat să nu-şi piardă moştenirea lui şi dezinteresat de ceea ce i se întâmplă aproapelui.

Nu de puţine ori am trecut poate şi noi prin asemena situaţii. Poate ne-a fost teamă să facem un lucru bun în folosul altuia de frica să nu pierdem noi ceva. Poate ne-a fost frică să invităm pe cineva la casa Domului de frică să nu intrăm în gura şefilor, a autorităţilor, a vecinilor…. Sau poate ne-a fost frică să dăm din grâul nostru… de frică că mâine nu ne va ajunge nouă să facem pâine. Această mentalitate nu ne este străină deloc.   De fiecare dată însă când procedăm aşa şi rămânem sub spectrul fricii, pierdem şi nu câştigăm. A face un bine aproapelui este mai de dorit decât a-ţi păstra ţie un favor. Dumnezeu ne învaţă să fim preocupaţi de binele celor dimprejurul nostru. Dumnezeu ne-a provocat prin Christos să ne pese de nevoile celui de lângă noi, nu să-l respingem de teama că vom suferi noi. Trebuie să recunoaştem că avem multe de învăţat din această experienţă. Rudei îndreptăţite să răscumpere partea lui Elimelec şi implicit să ducă prin Rut istoria acestei familii mai departe… i-a fost teamă că va pierde ce a are el ca moştenire. Poate s-a gândit că trebuie s-o împartă cu Rut şi urmaşii. Boaz nu a pierdut nici un moment din vedere posibilitatea de a răscumpăra ce era a lui Elimelec şi Naomi şi s-a ales cu o binecuvântare…o soţie minunată.

Adesea nici nu ştim ce pierdem atunci când putem să facem un bine aproapelui nostru şi de teama unor eventuale consecinţe refuzăm să facem lucrul acela. Ce înţelept ar fi să NU NE TEMEM să facem acele lucruri care aduc mult bine semenilor noştri. Să nu ne temem că acel lucru bun ne va produce nouă probleme şi va pune siguranţa noastră în pericol. Nu teama de a face bine ar trebui să fie motivaţia şi problema noastră ci teama de a face rău şi a-l supăra pe Dumnezeu. Teama de a-i face să sufere pe semenii noştri ar trebui să să ne înfrice şi să ne dea serios de gândit. Aşadar nu te mai teme să faci un bine aproapelului tău, fratelui tău. Orice bine făcut cuiva este un  ,,bine ” făcut pentru Christos.