Misiunea Creştină „ Femeile Speranţei” a organizat o conferinţă pentru surorile din mai multe biserici. Au invitat-o şi pe sora Mia Oglindă pentru a modera şi susţine lucrările conferinţei. Ceea ce a surprins pe toată lumea a fost subiectul ales pentru discuţie. Mulţi probabil s-au gândit că surorile vor fi procupate de subiecte perecum : creşterea copiilor, relaţiile armoniaose de cuplu, lucrarea de milă creştină, gastronomie biblică. Surpriză! Nici pe departe un asemenea subiect. Tema conferinţei: „ Mulţi chemaţi, puţini aleşi”. Interesantă temă pentru o întâlnire a femeilor. Unul din subiectele cele mai discutate a fost pe marginea alegerii. S-a ridicat o întrebare : Dumnezeu îi alege pe unii pentru mântuire, iar pe alţii îi respinge? Au vrut să înţeleagă şi surorile cum e cu doctrina alegerii şi a predestinării. La această întrebare, sora Mia a răspuns că Dumnezeu alege pe cine vrea El şi mântuieşte pe cine vrea El.
Maria, una din surorile participante, a ridicat următoarea obiecţie : Dacă Dumnezeu e cel care alege, ce rost mai am eu în aceasta? Oricum alege El. Şi dacă alege El , eu mai pot să aleg ceva? Unde-i libertatea mea de alegere? Dacă El decide să nu mă aleagă pentru mântuire, eu nu am ce să aleg. Şi atunci degeaba sunt chemat, că oricum alege Dumnezeu. Într-o asemenea situaţie mă întreb dacă mai are rost să participăm la servicii de evanghelizare. Ce rost mai are să ducem Evanghelia.
Mia i-a răspuns: atenţie, aici este vorba de faptul că Dumnezeu ne determină pe noi să-L alegem pe Christos în mod voluntar. Dumnezeu foloseşte evanghelizarea pe care noi o facem, sau la care noi participăm ca o metodă prin care alegerea Sa îşi atinge scopul. Citiţi Fapte 13.48 şi 18.10.
Ramona ( o altă participantă la conferinţă) a făcut următorul comentariu: dacă Dumnezeu este Cel care alege, în definitiv, e dreptul lui de Dumnezeu să facă ce vrea. Mie mi se pare, însă, că într-o asemenea situaţie alegerea mea nu mai este una reală şi nici una autentică…pentru că alege altcineva în locul meu. Unde-i libertatea mea de a alege? Unde-i dreptul meu de a alege? Sunt doar un simplu robot.
Mia a intervenit imediat şi a întrebat-o pe Ramona: „ spune undeva Scriptura că alegerile noastre ar trebui să fie independente de controlul şi influenţa lui Dumnezeu pentru a fi reale şi autentice?. N-am găsit nicăieri un asemenea pasaj. Şi, de fapt, cine sunt eu, creatura să-l întreb pe Creator: de ce pe X l-ai ales şi pe Y nu l-ai ales?” Pavel în Romani 9.spune că Dumnezeu „ are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea”.
Geta a sărit ca arsă. Bine, dar într-o asemenea situaţie mie mi se pare că Dumnezeu e nedrept. Alege preferenţial şi nu mi se pare corect.
Nu ţi se pare corect? ( o întrebă Mia). Dumnezeu ar fi îndreptăţit să nu mântuiască pe nimeni, la fel cum a procedat cu îngerii ( 2 Petru 2.4). Faptul că Dumenezeu a ales să-i mântuiască pe unii oameni este o demonstraţie a harului său. De fapt ce trebuie să înţelegem cu privire la acest subiect este că Dumnezeu determină destinul fiecărui om. E drept sau nu, nu-i problema noastră . Cine suntem noi să-i spunem lui Dumnezeu ce-i drept şi ce nu-i drept.
Vali obiectă şi ea: Înseamnă că Dumnezeu este, în acest caz, părtinitor şi arbitar în alegerile lui. Dacă alege pe cine vrea înseamnă că-i părtinitor. Dacă alege arbitrar înseamnă că nu este nici înţelept nici iubitor, decât cu unii.
Mia, se opri puţin , medită şi apoi răspunse la obiecţiile lui Vali. Nu este nimic în om cu care să se laude înaintea lui Dumnezeu. Toţi suntem păcătoşi. E dreptul lui să bage mâna în cutiuţa cu oameni şi să scoată de acolo pe cine vrea El. Nici unul dintre noi nu avem ceva care să ne facă înaintea lui Dumnezeu mai împortant decât altul.
Nu mai înţeleg nimic! spune Andreea. Apostolul Pavel spune în 1 Timotei 2.4 că „Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului”. Dacă El vrea ca toţi să fie mântuiţi de ce-i alege numai pe unii?
Imediat! Mia a intervenit şi i-a adus aminte lui Andreea că Dumnezeu invită şi porunceşte tuturor oamenilor să se pocăiască şi să vină la Christos, dar, în providenţa Sa, El i-a ales pe unii să fie mântuiţi. De ce-i aşa? O ştie El.
Ce pot să spun sunt două lucruri certe: dacă Dumnezeu pe unii îi alege să fie mântuiţi este ca să-şi arate dragostea şi să-şi descopere harul ( darul său nemeritat) . Dacă Dumnezeu decide pe unii ca să-i respingă este pentru ca vrea să-şi arate dreptatea. Dumnezeu balansează între alegere şi respingere. Cauza alegerii este în Dumnezeu. Cauza respingerii este în păcătos. Nu vom reuşi, probabil, decât în veşnicie să înţelegem întru totul de ce Dumnezeu l-a ales pe Vasile , Maria, Ioana, Rahav şi i-a respins pe George, Ana , Mihai şi Acan.
Ce ştim clar este că Dumnezeu îi alege pe unii , aşa ne spune Pavel în Efeseni 1.4-5 „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, „
Ai vreo dovadă certă , nominală precizată în Scriptură ?( intrebă Violeta). Dovada, vrem dovada!
Mia deschise Biblia şi citi „ Ioan 15:16 Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” Aici e dovada. Christos, i-a ales pe ucenici, nu ei l-au ales pe El. Alegerea este însoţită întotdeauna de chemarea pe care Dumnezeu o face. Tu ce răspuns dai la chemarea pe care El ţi-o face?
Picuri de rouă 